Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Fetiţa cu aripi de înger

– Nicuşor Dan, ataşat de ciocan

–  Oaia şi Daea

–  Ultimul rege al Romei

–  Charlică, Doctor Honorius-Pauza pentru plimbări!

– Somnul Naţiunii naşte monştri

–  Săracii bogaţi!

–  Papa a pus geana pe Melanie

–  Summit pe invers

–  Ţara tuturor posibilităţilor erotice

–  Drumul spre Dumnezeu

–  Sclavia sufocă România

– Laboratoarele morţii

–  Parlamentul copiilor

–  Diavolul Chel, dincolo de aparenţe

– Muşatinii şi-au înnebunit vecinii (2)

,,Românii e talentaţi” a fost cîştigat de Lorelai, fetiţa cu aripi de înger.

– Tot talentaţi e şi fotbaliştii de la Real Madrid care au spulberat Juventus, apărîndu-şi titlul de campioni ai Europei, situaţie unică în noul format al Ligii. Cupa Campionilor Europeni o luase de două ori, consecutiv şi la rînd, AC Milan (în 1989 şi, normal, în 1990).

– Familia tradiţională mai face o victimă: Nicuşor Dan a demisionat din partidul lui Sörös, întrucît ceilalţi bagabonţi din fruntea formaţiunii au intrat în călduri, iar referendumul îi împiedica să se mai integreze în absolut. Debusolat de meandrele concretului, prietenul ecuaţiilor cu mai multe necunoscute ar fi dorit o altă poziţie, că s-a săturat să tot stea capră. Nu ne-am fi aşteptat ca Nicuşor Dan să fie aşa de ataşat de ciocan!

– Un bebeluş brazilian şi-a luat tălpăşiţa imediat după naştere! N-a spus unde se cară, dar e posibil să nu-i fi plăcut ce a văzut pe lumea asta şi a vrut să se întoarcă de unde venise. E sfîrşitul lumii, maică!

– Filosoful absolut din fruntea Ministerului Agriculturii, Imposturii şi Inculturii are o idee genială: ar trebui ca oaia să fie brandul nostru de ţară. Bineînţeles, după ce va rumega îndelung frunza Elenei Udrea. Trebuie să recunoaştem că ministrul, demn urmaş al lui Zăroni, e unul dintre acei vizionari născuţi în urmă cu circa 20 de milioane de ani. Mare minune dacă măreaţa idee nu i-a fost sugerată de Mioriţa, ţurcana aia cu care se mai conversa în nopţile lungi de iarnă. Chiar aşa, nea Petrică, acum, în această viaţă, matale, acolo, la minister, ai oi? Dar miei?

– Totuşi, ministrul nu este singur în această bătălie pentru recunoaşterea măslinelor de oaie ca brand românesc. În apărarea sa a behăit marele intelectual de strungă Gheorghe Becali. Care are oi mai multe, mîndre şi cornute. Şi cîini mai bărbaţi, şi fundaşi drogaţi.

– Întrebarea întrebătoare e: mai sîntem daci, sau nu mai sîntem? Că băieţii ăia aveau ca brand de ţară lupul! Taman invers. Oare am devenit un popor vegetal (ca să nu zic erbivor, ştiţi cît de simţitor sînt!)?

– Profira Angheluţă, din Vaslui (80 de ani), care s-a luptat cu violatorul, mai tînăr cu 22 de ani, pînă l-a ucis, a dat colţul după ce a aflat că a fost condamnată la 5 ani de închisoare. Dacă se lăsa violată, poate trăia şi astăzi, oricum în Vaslui nu ai prea multe variante. Că, după cîte se vede, justiţia ţi-o trage mai tare decît beţivul satului.

– Pentru cine a deschis ochii mai tîrziu, Vasluiul e judeţul ăla din zona crepusculară, unde un papleacă de 33 de ani, băiat de fiţe, a fost numit prefect. Am fi rîs, dacă n-ar fi fost de plîns.

– Poetul-Măscărici a ieşit din Centrul Vechi călare pe un BMW. L-a durut în paişpe că pe acolo circulaţia e interzisă oamenilor normali la cap. Bine, el nu se încadrează, nu-i din filmul ăsta. E din ăla cu proşti, turnat în decembrie 1989. Într-o societate preocupată de soarta necăjiţilor, ar fi fost ocrotit de o instituţie de sănătate, alta decît TVR, asigurîndu-i-se din fonduri europene o tigaie pe cap şi o pîlnie-n gură.

– Cupa României la fotbal a ajuns în sufrageria familiei Pandele, din Voluntari, între statuia de ceară amestecată cu cremă de ghete a lui Claudiu Niculescu şi peştele de plastic al iubitoarei de frumos care a fost, este şi va fi doamna Gabriela. Evenimentul a fost umbrit de retragerea lui Francesco Totti, ultimul rege al Romei, singurul club la care a jucat, deşi dl. Pandele l-ar fi vrut pe pajiştea din faţa castelului, între piticii de grădină, aşezaţi strategic în clasicul 4-4-2. A mai rămas o singură necunoscută: oare unde se va retrage dl. Pandele din mijlocul terenurilor pe care le dirijează cu atîta măiestrie? Sinceri să fim, avem o bănuială, dar nu vrem să stricăm surpriza…

– Charlică, băiatul ăla cu urechi model farfurie zburătoare, care arde gazul de pomană prin Transilvania, a devenit Doctor Honorius Pauza şi al Universităţii Babeş-Bolyai. E singurul om de ştiinţă care a ajuns doctor din plimbări. Să sperăm că nu se apucă să le injecteze pe cumetrele de la Viscri. Ar trebui să-i spună cineva că treaba asta cu doctoratul e mai mult vrăjeală, să n-o ia prea în serios. M-auzişi, Majestate? I-auzi ce-ntrebai şi eu!

– Legea graţierii mafioţilor a trecut tacit de Senat. Pe neve, ca să înţeleagă şi intelectualii din Parlament. V-am spus că nu se vor lăsa pînă nu se vor auto-graţia. Somnul naţiunii naşte monştri.

– Potrivit lui Adrian Vasilescu (îl ştiţi, e moşulică ăla de la BNR, pe care, şi dacă anunţă al III-lea război mondial, nu l-ar lua nimeni în serios), 240.000 de companii, din cele 600.000 care-şi desfăşoară activitatea în România, au datorii la Fisc mai mari decît întreaga lor avere. Problema e că datoriile sînt către proprii patroni, care, generoşi din fire, şi-au împrumutat firmele. Firme sărace lipite pămîntului, cu patroni putrezi de bogaţi! Asta numai la noi se putea întîmpla. De altfel, România e singura ţară din lume pe care o poţi cumpăra cu bani furaţi chiar de la ea! Unde am mai auzit chestia asta, că-mi sună cunoscut?!

– Destul de foarte simpaticul Papă argentinian Francisc Diego Armando Maradona, sensibil de nu se poate povesti la frumuseţea interioară, aia de te înalţă pînă la orgasmul divin, s-a băgat pe felie cu Melanie Trump, doar-doar i-o cădea la drum de seară, la o mărturisire completă, sub poala papală. În preludiu, abilul tactician a întrebat-o blînd dacă-i găteşte Ucenicului potizza. Urechiştii din jur, absolvenţi ai şcolilor de meserii şi servicii relative, care se scărpinau pe burtă, au înţeles pizza şi au umplut mapamondul lumii globului pămîntesc cu ştiri false. Băi, aceştia, pui de papă-lapte înţărcaţi cu matrafox, nu de pizza cu ciuperci nucleare îi ardea corpul Papei, ci de aia originală a Melaniei, de la mama ei de acasă, din Slovenia. Numai la mîncare vă e gîndul! Sau, cine ştie, poate că aveţi dreptate…

– Dar nu vă povestesc că a avut loc Summit-ul NATO? A fost mişto de tot. Mai întîi, Trump l-a îmbrîncit pe premierul Muntenegrului ca un meltean din Bronx. Ăla nu s-a supărat, că n-are în spate gaşca golanului, deşi, cîndva, muntenegrenii erau aprigi la mînie. Pe urmă, a aprins imaginaţia omenirii umane, afirmînd că ,,germanii sînt răi, foarte răi”. Aici, am avut şi noi ceva emoţii pentru profesorul de fizică din Sibiu. Ne-a fost frică să nu se apropie şi de el, şontîc-şontîc, şi să-i dea vreun brînci, de-i strică vacanţa mare.

– La finalul întîlnirii (Summit, pentru francofoni) s-au pozat şi consoartele mai-marilor lumii, ca fetele. Printre ele era şi soţul/soţia premierului din Luxemburg, un apreciat homosexual. Cică la ei asta-i familia tradiţională: el -premier, ea, adică tot el, premieră. Fraţilor, conform definiţiei Academiei Române, s-a întors lumea cu curul în sus. – Dar Trump şi-a continuat spectacolul şi la întîlnirea G7 a bogaţilor lumii. Cînd a fost întrebat de încălzirea globală, s-a făcut că plouă. Ba, mi se pare că şi-a mai pus un pulover pe gît.

– Hillary Clinton a trecut peste depresia cauzată de înfrîngerea în faţa lui Trump (deşi a avut cu peste 3 milioane de voturi mai mult, dar, la ei, regulile jocului se respectă!) cu ajutorul vinului Chardonnay. Nu, vinul nu l-a consumat Bill, cum v-aţi fi aşteptat şi cum ar fi fost normal, ci chiar abandonata doamnă. Şi totuşi, şi-a făcut efectul! America chiar e ţara tuturor posibilităţilor erotice.

– Dar nu numai Hillary îşi alină suferinţa inimii cu vin, ci şi cea de-a treia bonă filipineză a lui Vanghelie, pe care Oana Mizil a găsit-o lingînd tirbuşonul în patul oarecum conjugal. Biata femeie n-are nici o vină; cînd stai în preajma lui Marean şi-l vezi cum siluieşte limba română, n-ai altă soluţie: bei pînă uiţi pe ce lume te afli! – Toate studiile făcute de oamenii de ştiinţă fără Dumnezeu concluzionează că pe întreaga planetă sentimentul religios este în descreştere. Cred că de multe ori omul a fost îndepărtat de credinţă de către instituţiile bisericeşti, de o lăcomie şi o nepăsare scandaloase. Rolul de intermediar rapace între om şi Dumnezeu al acestor stabilimente ar trebui înlăturat. Dumnezeu este în inima fiecărui credincios care-I urmează Calea. Nu poate fi cumpărat, aşa cum insinuează instituţiile care vorbesc în numele Lui. Primul pas spre mîntuire sînt faptele bune. Restul e vrăjeală! Ar fi interesant un studiu care să măsoare sentimentul religios al managerilor credinţei. – Şi cu toate astea, românii sînt cei mai statornici vizitatori ai bisericilor, din întreaga lume ortodoxă. Bine, noi am şi fost învăţaţi să trăim cu mîna altuia în buzunar.

– Şi cînd te gîndeşti că rolul esenţial jucat de Biserica străbună în istoria noastră este maculat de atitudinea lacomă şi arghirofilă a mai marilor ei, mai că-ţi vine să-ţi faci semnul Sfintei Cruci cu limba, în cerul gurii. Fără credinţă n-am fi rezistat ca popor. Poate de aceea ne şi împrăştiem astăzi prin cele patru zări, ca făina orbilor.

– Românii au fost transformaţi în sclavi şi la ei acasă. Mulţi investitori străini îi umilesc cu salarii de mizerie, în condiţiile unui program de 10-12 ore pe zi. Industria textilă este definitorie pentru batjocorirea la care sînt supuse, în special, româncele. Dar nu numai, negustorii de sclavi s-au infiltrat în toate domeniile, de la producătorii de păduchi laţi şi pînă la consumatorii de gîndaci de Colorado. Cîteodată, băştinaşii se supără. Ultima răzvrătire a muncitorilor de la ,,Leoni” a scos la iveală un adevăr nerecunoscut de oficialităţi: străinii îi exploatează sălbatic pe muncitorii români, fac profituri fabuloase pe spinarea lor, pe care ulterior le expatriază. Şi-n vremea asta, politicienii se laudă cu marile lor realizări. Nu vă e, mă, ruşine? Aţi nenorocit clasa muncitoare!

– Dezaxaţi din toată lumea ajută gratis terorismul, această boală cumplită a epocii contemporane. În numele unor halucinaţii, comit crime înfiorătoare pe care, ulterior, organizaţiile teroriste şi le asumă, ca să-şi crească cifra de afaceri, prestigiul diavolesc. Industria morţii prosperă de la sine, cu ajutorul unor laboratoare clandestine, în care experimentează dezastre nebunii cu dungă roşie pe buletin. – Cu ocazia zilei lor, copiii au trecut pe la Parlament. A fost singurul moment în care această instituţie a căpătat ceva onorabilitate. Cu siguranţă, dacă ar fi condusă de copii, lumea ar deveni un loc mai bun.

– Potrivit UNICEF, rata de părăsire timpurie a şcolii româneşti este de 19%. E grav. După atîtea experimente ciudate, numite impropriu reforme, educaţia este în pragul decesului mortal.

– Aţi observat că majoritatea covîrşitoare a îmbogăţiţilor peste noapte provin din mediul politic?! Aţi observat, dar la fiecare 4 ani vă faceţi că plouă. Vă imaginaţi că într-o bună zi o să fiţi în locul lor şi o să vă umpleţi sacii noaptea, ca băieţii! Aşa că le găsiţi circumstanţe atenuante şi continuaţi să spargeţi seminţe pe şanţ.

– Despre Nebunul cu Chelie şi Rachetă de Tenis în loc de apendice, care se dă de ceasul morţii că este instanţa morală supremă a societăţii româneşti, se ştie că a divorţat doar de 4 ori şi că are dincolo de fileu o purisancă cu vreo două decenii mai fragedă. Tînăra copilă trebuie să se consoleze cu speranţa că, după numeroasele duble-greşeli, partenerul cu idei puţine, dar fixe va nimeri şi vreun as. Nu-nvie mortul, e-n zadar copilă! Despre acest Tăriceanu pe invers, cu dinţii scrîşniţi şi privirea de şopîrlă beată, colegii relatează că, pe vremea cînd era mare sculă pe basculă la ziarul ,,Adevărul” (sanchi), manipula fără ruşine opinia publică, deturnînd sensurile interviurilor prin atribuirea de citate inexistente unor personaje istorice, care-l tratau ca pe un cărăbuş de Mai, sodomizat de o libelulă. Sub masca de proletar îmbrăcat de la second-hand, care se deplasează cu Dacia 1310, se ascunde un şacal bine hrănit din hoiturile democraţiei de gang. După ce a analizat toate tarele lumii, în care se simte ca peştele-n apă, Michiduţă de la Casa Scînteii şi le-a însuşit en gros şi le-a înregistrat la OSIM.

– Legea salarizării unice scoate în stradă diferite categorii sociale. E semn rău. Se pare că Parlamentul a mai produs o lege proastă, nefundamentată economic, care va da multă bătaie de cap în viitorul apropiat. Şi care, după aprobare, va învrăjbi şi mai mult societatea românească. Era necesară o lege care să limpezească apele, nu să le tulbure şi mai mult.

– Ia să vedem noi cum a continuat odiseea Muşatinilor prin istoria necenzurată, că ştiu că ardeţi de nerăbdare să vă teleportaţi în Evul Mediu. Că şi atunci se fura cam la fel. Iar Moldova era tot rea de muscă. – ,,Roman I (1391-1394) era băiat de cartier care, atunci cînd se îmbrăca, zicea lumea că se mută, fiindcă ăsta se ghida în viaţă după principiul de drept roman «azi aici, mîine-n Focşani». Numai astfel se explică desele sale incursiuni pe litoralul Mării Negre, pînă unde o întinsese pe biata Moldovă de era să se rupă, săraca, ori amestecul repetat în conflicte care nu-l priveau direct. Văzîndu-i străduinţa, regele polon a considerat că-i un tip interesant şi l-a invitat la el pentru mai mulţi ani, în calitate de prizonier de lux. În locul lui Roman care, după cum afirmă simpatizanţii săi, «era frumos de picai în nesimţire cînd îl vedeai şi deştept de dădea în gropi, dar care făcea gît din orice», polonii l-au adus pe Ştefan I (1394-1399). Ăsta era un zurbagiu cu acte în regulă, dunga roşie atingea două degete pe cartea proprie şi personală de identitate. Cu asemenea calităţi a devenit în regim de urgenţă spaima vecinilor, pe care-i căsăpea cu regularitate şi fără pic de milă. Şi n-o spun eu, că pe mine nu prea mă credeţi, ci însuşi Sigismund de Luxemburg, care a fost zdrobit la Ghindăoani-Neamţ, în februarie 1395 (mai multe amănunte, în episodul următor). Lui Fănel îi plăceau cîmpurile de luptă atît de mult încît, în anul 1399, a rămas pe unul unde se distrase de minune cu nişte tătari care, mai pe seară, l-au deocheat cu barda. După Fănel a urmat Iuga Ologul, cale de vreo cinci luni, că au fost alegeri anticipate, cu sabia pe post de ştampilă, dirijate de Mircea cel Bătrîn, conducătorul Valahiei, care l-a sprijinit să se aleagă pe fiul lui Roman I, Alexandru – de i-a zis poporul, din motive numai de el ştiute, «cel Bun». Şi ca să nu plece cu mîna goală, valahul l-a luat cu sine şi pe nevrednicul Iuga, de care ulterior nu s-a mai auzit nimic concret, că nănăul nu le avea nici măcar cu fuga. Se pare că fostul domnitor ar fi ajuns lider de sindicat, calitate în care a făcut foamea ceva de speriat, după care a fost promovat în CNA. Cum, nu ştiţi ce-i CNA? Sinceri să fim, nimeni nu ştie, nici măcar membrii lui n-au habar. Că a şi zis Mircea, tartorele cel Bătrîn (cu B mare, v-aţi prins, intelectualilor?): «- Vezi mă, Iuga, cum te-ai cuminţit?! Ţi-ai schimbat stilul nesănătos de viaţă, ai scăpat de grijile domniei… Ce, erai tu capabil să conduci Moldova? E greu, măi, băiete! E năvîrlioasă. N-o satisfaci, n-o baţi la timp, nu-i dai băutură, în secunda doi o arde peste graniţă… Tămbălăul ăla nu era de tine, măi ţîcă. Uite ce bine te prinde cravata. E nodul prea strîns, de scoţi limba, sau mă sfidezi? Nu pune totul la inimă, calitatea de VIP presupune să te supui fasoanelor modei. Dacă pentru foştii demnitari sînt recomandate cravate de-astea din cînepă, eu ce să-ţi fac, măi, băiatule, că te-ncadrezi perfect?! Îţi vine unsă….»”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI