Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

A dat colţu’ şi Tudor Postelnicu

– Modelul finlandez

– Bozoncea şi espadrilele mov

– O ţară specială

– Simona Halep iubeşte la nemurire

– Detronarea Mihaelei Rădulescu

– Război şi pace

– Manualul de prostologie

– Sindromul părului nepieptănabil

– Iohannis şi Vrîncioaia

– Fotbalul fără fotbalişti

– Nişte infractori

– Domnul Goe Godină

– Sclavia sufocă România

– Răscoala de la Bobîlna

– A dat colţu’ şi Tudor Postelnicu, ultimul ministru de Interne al guvernului comunist. A rămas în istorie prin celebra expresie: ,,Am fost un dobitoc”, spusă în faţa instanţei care-i judeca pe marii demnitari comunişti. Dar fostul şef al Securităţii n-a fost dobitoc deloc, dobitoci au fost aceia care au crezut că are un moment de sinceritate. Cartofor experimentat, ştiind că nu-l încape costumul de erou, lui Postelnicu nu i-a păsat nici de părerea contemporanilor, nici de posteritatea sa. A ieşit din scenă mistificînd realitatea. Probabil că acest personaj din telenovela ,,Decembriada” încă se prăpădeşte de rîs în spatele măştii mortuare inexpresive. În urma sa rămîne un biet nepot, Tiberiu, cu o avere estimată la peste 50 de milioane de euro…

– Un partid din Finlanda (,,Adevăraţii Finlandezi”, formaţiune politică de dreapta, antiimigraţie) a fost exclus de la guvernare pentru că şi-a ales ca lider un condamnat penal. Au inimi de gheaţă nepoţii lui Moş Crăciun! Cum să faci aşa ceva, cum să încalci voinţa poporului? Păi, la noi, unde încă mai sînt codrii verzi de brazi şi fluturi de mătase, dacă un partid îşi alege ca lider un băiat cu cazier, el este băgat la guvernare de massele populare, în ciuda voinţei sale, chiar dacă, foarte curînd cea mai mare parte a entuziaştilor va muri, fie de foame, fie de admiraţie. Bine că modelul finlandez a pătruns doar în educaţie. Şi acolo doar cu vîrful pixului.

– Aceleaşi masse populare entuziaste se topesc după vorbele de spirit ale lui Bozoncea, de la Palatul Victoria Socialismului de Gang. Se vede că în tinereţea-i revoluţionară a participat la seminariile din cartierul Brăiliţa. Cultura-i cultură, nu te poţi ascunde din faţa ei. Te calcă-n copite, te mototoleşte şi te aruncă în vîltoarea vieţii. Cu faţa lui de luptător împotriva economiei de alcool dublu-rafinat, premierul loveşte scurt la pateu, în special cu consoane, pînă-i lasă laţi, sub masă, pe lingviştii de mare recunoaştere internaţională, aciuaţi pe la Ministerul Nemuncii, Ministerul Needucaţiei şi alte stabilimente cît se poate de onorabile. Îi loveşte direct la operaţie, ca să citez din marele orator de malul gîrlei, dezlănţuit sub privirile bovin-admirative ale realizatorului Octavian Hoandră. Care, în semn de preţuire faţă de invitatul său, îşi asortase faţa vînătă cu o superbă pereche de espadrile mov… – 8.432 de pensii speciale erau în 2010. Acum, numărul lor depăşeşte 200.000, sugrumînd bugetul asigurărilor sociale! În vremea asta, un milion de pensii au cuantumul de 520 lei pe lună. Ţară specială, pensii speciale, prostie caracteristică.

– Simona Halep a declarat, la Washington, că nu şi-ar părăsi ţara natală pe care o iubeşte la nemurire. Aşa da, fato, dar iubeşte-i un pic şi pe români! Nu, nu pe politicienii care au făcut ţara praf, ci pe oamenii de rînd care se bucură cu tine cînd cîştigi, şi suferă singuri cînd pierzi.

– Femeia care mulge zilnic din pieptu-i de mamă heroină aproximativ 7,7 litri de lapte nu este, în ciuda aşteptărilor, Mihaela Rădulescu. Vremurile glorioase au trecut, acum recidiva din Monaco produce doar latex. Arborii de cauciuc din viaţa ei pot depune mărturie.

– Diferenţa dintre conducătorii de pînă în 1989 şi cei de astăzi este că ăia militau pentru pace, pentru independenţă naţională, ceea ce implica lipsa armatelor străine de pe teritoriul naţional (lucru reuşit de Gheorghiu-Dej, la un şpriţ cu vin negru de Sîmbureşti, alături de Hruşciov şi alţi consumatori fruntaşi, în 1958), pe cînd ăştia nu ştiu ce să mai facă pentru a aduce trupe de ocupaţie mascată în spaţiul carpato-danubiano-mafiotic. Aceşti bolnavi care ne conduc vor să transforme porecla în renume, adică poziţia noastră geostrategică într-un teatru de război, în care populaţia să fie abatorizată. N-ar fi pentru prima oară. Şi pentru că li s-a părut că ar muri puţini dacă s-ar trage cu arcul şi săgeata din dotarea a ceea ce a mai rămas din armata română, au adus rachetele Patriot pentru a dansa cazaciocul, în jurul focului, cu racheţii ruşi. Dragostea cu năbădăi are întotdeauna un final imprevizibil. Şansa noastră e că războiul a devenit un artificiu publicitar al negustorilor de armament că, dacă chiar se vor lua la harţă, am rupt-o-n fericire. Doamne, dacă vrei să-i ocroteşti cu adevărat pe români, dă-le conducători patrioţi, nu rachete Patriot!

– Pentru cei care colorează la orele de sport, după spusele premierului Tudose, sau copiază din manual mersul piticului, vor fi aplicate pedepse, sancţiuni, urecheli, similare doctoranzilor (politicieni) fără operă şi fără obraz? Da?! Păi atunci nu-i nici o problemă, n-are rost să mai criticaţi manualul de educaţie-fizică, dirigenţie şi prostologie.

–  Deşi încă nu ne-au invadat ruşii, Iohannis s-a retras în munţi, încercînd s-o convingă pe Vrîncioaia că treaba-i proastă şi-ar cam fi cazul să-şi cheme copiii, împrăştiaţi prin cele şapte ţări muntoase ale Uniunii Europene, la luptă. Drept mulţumire le va oferi cîte-o pensie specială. – Întrebare întrebătoare: Există diferenţe între pensiile speciale şi pensiile nesimţite?

–  Am auzit-o şi p-asta: sindromul părului nepieptănabil există şi îşi face de cap. Suferinţele sînt inimaginabile. Boala a pus pe butuci oameni celebri, de la Răzvan Theodorescu şi pînă la Traian Băsescu…

– După cea mai lungă domnie din istoria Regatului Unit (peste 65 de ani), hoaşca de Elisabeta a II-a i-ar cam lăsa locul nepotului Williams, pînă nu-l afectează definitiv sindromul părului nepieptănabil. După cum lesne se poate observa, pe Charlică, urmaşul de drept, ni-l pasează nouă. Va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru tronul iluzoriu al României, între Ducele de Viscri şi Prinţul Miorlau de Lingebliden, sub privirile inexpresive ale Principesei Moştenitoare, Margareta de Hopînţopîl. – Mulţi mafioţi italieni, condamnaţi de multă vreme la ani grei de închisoare în ţara de baştină, s-au stabilit în România, unde, pînă la urmă, au fost dibuiţi şi extrădaţi. Mare păcat! În comparaţie cu politicienii noştri, păreau cetăţeni model.

– După executarea publică a marelui monstru al politicii dîmboviţene, retras la ferma avicolă de la Cornu, printre coropişniţe şi gîndaci de Colorado, tot mapamondul lumii aştepta cu sufletul la gură, înfăşurat într-un fular Blueberry, reacţia acestuia. Şi iată-l pe domnul Năstase ripostînd nimicitor: întreaga Europă îi numără ouăle infestate. –  La 1 iunie 2017, România a absorbit 0,004% din fondurile europene, cuprinse în exerciţiul bugetar 2014-2020. Fie guvernul ăsta nu e bun nici de furat, fie teama de DNA i-a paralizat simţurile de prădător universal. – Echipele româneşti au fost umilite în cupele europene. Cu excepţia Stelei, unde noul patron, Dică, a trecut peste consideraţiile tactice ale antrenorului Becali.

– Aşadar, ia să sintetizăm această epopee a fotbalului fără fotbalişti! La Nicosia, Hagi şi-a pierdut nădragii, la Bilbao, Dinamo s-a făcut de cacao, pe San-Siro, oltenii o sfecliră, iar cu Olexandria, în Ucraina, astralii-şi terfeliră faima. Asta e, ei n-au găsit poarta, eu n-am găsit alte rime. Fotbalul e în amurg, precum valsul la Salzburg. Doar Budescu c-o rabona poate uimi Lisabona. Hai că am terminat cu informaţiile şi consideraţiile fotbalistico-mistice, v-am pupat pe portofel.

– Condamnat la 7 ani în Tibetul sistemului penitenciar, Puiu Popoviciu, ginerele fostului mahăr comunist Ion Dincă Teleagă (predestinare), se face că plouă. Ce fraier! Pe căldura asta sufocantă, statul la răcoare este recomandat de toţi medicii DNA. Aşa că este cu atît mai bizară ieşirea în bătaia soarelui a distinsului vînzător ambulant de transformatoare ruginite Relu Fenechiu, după doar doi-trei ani de distracţie şi aer necondiţionat. Măi, băieţi, rămîneţi înăuntru, că afară concurenţa e acerbă.

– Directiva 1371/2017 a UE, care va deveni obligatorie începînd cu 6 iulie 2019, stabileşte ca pragul pentru furat să fie de minim 10.000 de euro. În vestul Europei, suma asta nu înseamnă mare lucru, însă, în est, are o importanţă colosală. E punctul de sprijin al corupţilor ca să poată răsturna bugetul statului în buzunarul personal. – Nici n-au auzit bine vestea, că edilii din Dumbrăviţa (jud. Timiş) au şi cumpărat 20 de pixuri cu 30 de milioane de lei vechi! Aşa, măi, băieţi, aplicaţi (fără)delegile europene!

–  Filosoful cu o fluierice în gură, pe post de pipă, domnul Goe Godină, a picat pentru a cincea oară examenul de admitere la Academia de Poliţie. Se poate, măi, Marinică? Tocmai acum cînd mamiţa, mam-mare şi tanti Miţa voiau să te ducă de 10 Mai la Bucureşti?! De ce te încăpăţînezi şi-i tragi într-una cu Academia de Poliţie, cînd Conservatorul abia aşteaptă să te înregimenteze? Ce, crezi că omenirea umană nu ştie că eşti cel mai mare dirijor din intersecţii? – Deficitul comercial al României a crescut în primul semestru cu 30%, ajungînd la 5,8 miliarde de euro (valoarea exporturilor a fost de 30,88 miliarde de euro, iar a importurilor de 36,72 de miliarde de euro). E un semn al lipsei de competitivitate a economiei româneşti. O ţară cu o balanţă comercială negativă are puţine soluţii de dezvoltare durabilă, alunecă uşor, dar sigur, spre periferia capitalismului. Iar nivelul de trai al majorităţii oamenilor nu poate trece ştacheta supravieţuirii.

– Aşa cum v-am tot spus, dar nu ne-aţi crezut, Guvernul s-a apucat de scumpiri ca să acopere aşa zisele măriri salariale. Ultima palmă aplicată pe obrazul consumatorului este mărirea accizelor la carburanţi, care evident că va antrena creşterea tuturor preţurilor. În felul ăsta, social-democraţii iau de la săraci şi dau la bogaţi, întrucît impozitul pe dividende rămîne zero. Ca şi guvernarea.

– Unul Corcodel (ce nume predestinat), şef prin Jandarmeria română, a fost arestat pentru cămătărie! Oare cît de putrede sînt instituţiile statului? Cît de jos a ajuns societatea românească dacă închide ochii la toate golăniile şarlatanilor cu funcţii de conducere? Unde stă ascuns chirurgul acestei ţări bolnave?

– Şosele paradite, munţi de gunoaie, chinezării pe post de opere de artă, porumb acrit, hamsii prăjite la soare, şaorme îndoielnice, bere botezată la greu, şezlonguri jegoase şi scumpe, plaje murdare, pietre-n apă, bolovani pe ţărm, burţi revărsate pe nisip, topless nerecomandabil minorilor sub 50 de ani, urlete de ţînci aduşi la scăldat cu forţa, tatuaje hilare, scandaluri, bătăi pe umbreluţe, boxe bubuind non-stop, preţuri de puşcărie de maximă siguranţă, dughene infecte plasate pînă-n buza mării, camere de hoteluri cu pretenţii, în care furnicile s-au cazat de cîţiva ani, mîncare de colhoz, ţigănie, vînzători ambulanţi de ace, brice şi carice, hoţi de prosoape, poeţi de sezon (,,Porumbelul cu sărică este bun la păsărică”/ ,,Porumbelul de la mare şade bine-ntre picioare” – aşa o fi, n-am verificat.), trubaduri de faleză, patroni jefuitori… Da, am fost din nou pe litoralul românesc al Mării Negre. Nu mă învăţ minte niciodată. – În concluzie, turismul estival românesc este un amestec de lux ţigănesc şi jeg absolut, pe un fond de nepăsare totală a statului. Jefuirea turistului e singurul obiectiv al acestor operatori (de fapt, bandiţi sadea) economici. – Încă un episod al batjocoririi muncitorului român s-a consumat la Păuleşti, în judeţul Prahova, unde patronul cipriot, supărat că oamenii au avut curajul să-şi ceară salariul, a urlat cît l-a ţinut gura aia de şarpe capitalist şi i-a înjurat ca la uşa cortului. Industria textilă este ramura în care exploatatorii străini, în cea mai mare parte aventurieri scoşi din habele Occidentului, îi batjocoresc pe lucrători, în proporţie covîrşitoare, femei. Sclavii muncesc peste program, n-au zile libere, nu li se acordă drepturile prevăzute de lege şi, dacă mai au şi curajul să-şi ceară salariul de nimic la timp, sînt înjuraţi, ameninţaţi, batjocoriţi. Acesta este rezultatul politicilor economice tîmpite promovate de politrucii ultimilor 27 de ani. Ei n-au valorificat calităţile muncitorului român, ci l-au vîndut ca sclav. Şi au avut grijă să-i anunţe pe negustorii de fiinţe umane că în România sînt cei mai ieftini sclavi din Europa. Care, pe deasupra, îndură orice batjocură, orice mizerie. Dincolo de ochelarii de cal ai celor mai săraci cu duhul, cărora li se pare că încă-i bine, România nu e decît un rezervor de sclavi pentru Occident. Ăia mai tineri sînt transformaţi în gladiatori sau în curtezane pe la curţile Occidentului, iar ceilalţi, fără faţă comercială, sînt îndreptaţi spre cele mai înjositoare munci. Nu faptul că practică o meserie sau alta e o problemă în sine, deranjant este modul dispreţuitor în care sînt percepuţi de patronii veroşi, care-i exploatează la sînge în schimbul unor salarii de mizerie. Ca să nu mai vorbim de faptul că oamenii inteligenţi, alungaţi de sărăcie de la rosturile lor, îndură, pentru cîţiva firfirici, nedreptăţi înfiorătoare. Cu o asemenea politică antiromânească, mai devreme sau mai tîrziu, oamenii se vor revolta împotriva nedreptăţii. Numai de n-ar avea soarta celor de la Bobîlna, care, din cîte am aflat şi noi din ,,Istoria necenzurată a românilor”, a cronicarului Adi Sfinteş, s-a terminat destul de nasol. – ,,După ce l-a înjurat cu năduf, în gînd, Mihai îl rugă pe perceptor: «- Mai lasă-ne un pic, şogore, numai un pic, că n-avem. Pielea de pe noi ne-a mai rămas!» «- Auzi la el, pielea i-a mai rămas! Apropo, ai plătit taxa pe pielea de ţăran? Dar pe cea pe ghiorăitul maţelor? Fira-ţi ale dracului de jigodii valahe, nu ştiţi decît să vă văitaţi şi să vă ascundeţi ochii în fundul capului. Aveţi noroc că n-avem cu cine munci pămîntul, că demult vă terminam de tot, să nu se mai audă de naţia voastră-n Ardeal. Că, de cînd am venit peste voi, numai probleme ne faceţi, latini ordinari!» După-amiază apărea doctorul care-l întreba de autorizaţie sanitară: «- N-ai, aşa-i? N-are nimic, o rezolvăm noi într-un fel, oameni sîntem. Nu mai trage mîţa de coadă! Dă-o încoa! E siameză! De unde ai tu, mă, aşa pisică? Ce moştenire de la tactu, mă? Ai furat-o, aşa-i?» Cînd se îngînau alandala ziua cu noaptea, jandarmul îl ducea pe Mihai la post, unde avea să-şi petreacă noaptea cu gîndul la copilaşii lui care dormeau sub cerul înstelat, visîndu-l pe Dumnezeul mă-sii lui de nobil care luase un credit de la Banca Internaţională a Religiilor, punînd gaj bordeiele iobagilor. A doua zi, Mihai avea să facă o faptă mare. Nu şi-a mai scos căciula în faţa honvedului că n-o mai avea şi, după ce a mai luat-o o dată pe cocoaşă ca la Poliţia democratică, a purces agale spre Bobîlna. Era anul 1437 şi, din cauza faptului că nu le avea cu literatura beletristică, a citit indicatoarele greşit şi a ajuns la Căpîlna. În timp ce el zăbovea la fetele din aşezarea mai sus pomenită, Gheorghe Lepeş, episcopul Transilvaniei, anunţă oamenii să stea liniştiţi, să nu care cumva să creadă vreunul că a uitat de strîngerea dărilor pe ultimii trei ani. Ca să le vină iobagilor mai uşor să se răscoale, le va strînge în moneda nouă, e drept că mai valoroasă, dar şi mai frumoasă. La chemarea lui Mihai şi a unui ungur, Ladislau Csaky, ţăranii încep chermeza. Nobilii au luat-o-n barbă nasol de tot, aşa că după ce-i amăgesc pe ţărani cu pacea, se unesc între ei (ungurii, saşii şi secuii) şi hotărăsc să-i termine pe iobagii români. Ceea ce s-a şi întîmplat cu Mihai din Vireag şi cu alţi capi ai răscoalei care, după ce au fost schingiuiţi cu profesionalism, au fost tăiaţi în bucăţi şi făcuţi celebri pe la porţile diferitelor oraşe, spre deliciul corbilor, vulturilor şi cîinilor, cărora le picau din cînd în cînd cîte o ciosvîrtă de revoluţionar…”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI