Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Déjŕ vu * Zăvoranca-şi schimbă poziţia

– Condamnaţi la moarte

– Hodoronc-Trump

– Manelele e viaţa mea

– Agentul KGB Băsescu

– Oraşul second-hand

– Bufonul Gabrielei

– Pilonul hoţomanilor roşii

– Terente, regele băncilor

– Ce faci, fă, Doino?

– Euroiul românesc

– Bătu-te-ar puşca măgarului, Kelemene!

– Eterna şi fascinanta Valahie în vremea lui Mircea cel Bătrîn (2)

– După ce a fost atîta vreme tată, Serena Wiliams a devenit mama unei fetiţe.

– Maria Sharapova, blondina aia dopată, cu picioare interminabile, a executat-o pe Simona Halep pentru a şaptea oară. Dar, la cît e de încăpăţînată fata noastră, probabil se va mai întîmpla. Pe Simona a învins-o, în primul rînd, teama de Sharapova. A şi recunoscut-o indirect după meci, cînd a spus că a făcut tot ce se putea. În traducere cît se poate de liberă, asta ar suna cam aşa: am jucat bine, dar păluga asta e mult mai bună! Nu e chiar aşa. Dacă Simona ar fi mai ofensivă şi şi-ar îmbunătăţi al doilea serviciu, ar semăna cu adevărat cu o jucătoare de locul 1 mondial. Altminteri, rămîne o aspirantă de conjuctură. În timpul meciului, Sharapova s-a jucat cu mintea Simonei, ceea ce nu-i prea greu. A cerut voie să facă pipi, şi-a prelungit serviciul în momentele importante, a mimat orgasmul, a folosit tot arsenalul unei curve bătrîne. După răpunerea mangustei, sau lăcustei, juriul încă nu s-a lămurit, Maşa a mai făcut niţel teatru în faţa camerelor de filmat, fiindcă ea este un produs de marketing. D-aia i-au şi programat americanii o reintrare în scenă alături de victima ei preferată. Tot acest meci a avut rolul de a oferi expunere maximă US Open încă din primul tur, fiindcă, în general, publicul se conectează la evenimente de-abia din fazele superioare. Din punctul ăsta de vedere, a fost un succes, repetîndu-se confruntarea din finala de la Roland-Garros din 2014. N-a fost un meci la fel de spectaculos, dar a avut acelaşi deznodămînt. Bă, americanul e cel mai şmecher om de pe pămînt!

– Zăvoranca s-a gîndit ce s-a gîndit şi a ajuns la concluzia că numai ea mai poate salva ţara asta de zălude. Aşa că va înfiinţa un partid care să militeze pentru drepturile animalelor de club şi pentru conservarea mediului înconjurător dubios. Delicatei făpturi, luptătoare înverşunată împotriva liniştii prin platourile de televiziune, i se atribuie şi o oarecare sexperienţă politică dobîndită în cadrul PRM. Îi anunţăm pe proştii care scriu cu piciorul că distinsa ciumăfaie n-a fost niciodată membră a acestui partid, altădată glorios. A fost doar un element de decor, care, din cauza unor defecte evidente de fabricaţie, n-a putut fi folosit nici pentru activităţile de loisir. Totuşi, prezenţa-i înşelătoare pe la sediul partidului l-a băgat în fibrilaţii pe tovarăşul Prostescu, căruia, fiindcă nu mai văzuse femei de la televizor şi în realitate, i s-a împleticit limba-n gură, încît n-a mai fost desfăcută nici cu sabia lui Damocles. Acum, ţinînd cont de faptul că Sediul Central a devenit un bordel pentru curve politice bătrîne, Zăvoranca ar putea trece pe acolo ca să mai învioreze atmosfera.

– Graţiela de la Mediu a semnat condamnarea la moarte prin împuşcare a 140 de urşi. Totuşi, dacă îşi găsesc un avocat bun, altul decît Lucian Bolcaş, condamnaţii au posibilitatea să scape, întrucît distinsa specialistă în Moşi Martini i-a trecut în categoria animale carnivore. Orice absolvent al Şcolii Ajutătoare ştie că ursul brun bagă la jgheab ce găseşte prin pădurile ciuntite ale Munţilor Carpaţi, fiind omnivor.

– Dar poate Graţiela s-a referit la colocatarii Oanei Zăvoranu, mormăiţii de prin blocuri. Din păcate, nici ăia nu sînt carnivori, funcţionînd pe bază de silicon, colagen şi acid hialuronic.

– Combinatul de la Oţelul Roşu va fi închis. Procesul de lichidare a industriei româneşti continuă cu şi mai multă înverşunare.

– Şeful CNAS a fost arestat pentru că împreună cu alţi neoameni a fraudat statul cu milioane de euro, decontînd cu documente false medicamente şi alte servicii medicale de care numeroşi bolnavi în stare terminală n-au beneficiat. Ce pedeapsă merită nenorociţii ăştia?

– ,,Judecătorul, la 24 de ani, are în mînă ciocanul!”. Iar cunoscătorul Tudorel, dragul mamii măgărel, are secera. Mă, haimanalelor, puneţi-vă lacăt la gură că v-aude prea-cuvioşia sa, Pomohaci. Şi dacă vă spovedeşte el, ales-bules dezbateri publice pe legile injustiţiei.

– V-am spus că specialiştii de la Slobozia Gară au ajuns la concluzia că extratereştrii e printre noi? V-am spus, dar nu m-aţi crezut. Aţi văzut-o pe doamna Macron?

– 40% dintre români recunosc că nu citesc deloc. Ceilalţi 60% nu merg la vot. Oare a sosit timpul, prezis de Nostradamus într-o dimineaţă, la o cafea amară, să mă opresc din scris şi să mă apuc iar de citit? Doamne apără şi fereşte!

– Avocatul american de origine română Andrei Iancu a fost numit de Hodoronc-Trump la conducerea Oficiului pentru Brevete şi Mărci din SUA. Să sperăm că în tranzacţie nu intră şi cîteva rachete Patriot.

– Fiul lui Mircea Dinescu susţine că cei mai buni muzicieni e maneliştii. Iar cei mai buni bucătari e poeţii dilimani. Of, viaţa mea!

– Cică Beţivul Naţional ar fi agent KGB. Hai, să fim serioşi! Cine şi-ar fi băgat în cîrd, vorba filosofului Petrică Daea, cu Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop? Poate tot nişte consumatori fruntaşi.

– Dintre statele UE, România a cheltuit cel mai puţin pentru educaţie, aproximativ 258 de euro de persoană. Media europeană este de 1.400 de euro. Acest lucru se vede în toate domeniile. Educaţia este oglinda fidelă a societăţii. Din nenorocire.

– Americanii înarmează pe bani grei România împotriva unor duşmani pe care tot negustorii de armament ni-i creează, dar ea nu plăteşte nici un sfanţ în lupta împotriva prostiei. Băi, leprelor, de ce nu înţelegeţi că ignoranţa costă mai mult decît educaţia?

– Geniile administrative ale Municipiului Buzău au achiziţionat autobuze rulate şi cu peste un milion de kilometri la bord! Şi se mai şi laudă cu asta! E multă lume necăjită în oraşul second-hand.

– Omenii de ştiinţă români nu e deloc sprijiniţi de statul socialist. De exemplu, cei patru doctori în ştiinţe aproximative din familia lui Gabriel Oprea (el însuşi, fiica, ginerele şi cuscrul) sînt hărţuiţi de Justiţie, în loc să se ocupe de alte şi alte lucrări ştiinţifice de renume mondial şi chiar local. Păi d-aia ne pleacă doctorii din ţară, de n-are cine să-ţi mai prescrie un piramidon, un girofar, o mentosană! Cît de nedreaptă e lumea Mafiei!

– În primele şapte luni ale anului 2017, Guvernul Dragnea, în cele două variante ale sale, a îndatorat România cu circa 10 miliarde de euro, adică 553 de euro pe secundă. Şi mai ziceaţi că nu se mişcă lucrurile spre groapa istoriei! – O groapă de gunoi arde de două săptămîni. Nu vă bucuraţi, nu-i groapa lui Ouatu căreia, mai nou, i se spune Palatul Parlamentului.

– Prima lecţie din manualul de sport: fugi cît mai repede din România!

– Ministrul Needucaţiei, Mugur Mihăescu, mai cunoscut ca Garcea, de la Vacanţa Mare, a devenit consilierul Gabrielei Vrînceanu-Firea. Un fel de bufon al reginei peştişorilor de sticlă.

– Desfiinţarea Pilonului II de pensii este o soluţie prin care hoţomanii roşii vor să aibă mai mulţi bani la dispoziţie pentru a acoperi hăurile financiare create de promisiunile fără acoperire. Filosofii de la Banca Naţională sînt convinşi că eventuala desfiinţare vizează creşterea rolului statului în economie şi menţinerea dependenţei cetăţenilor faţă de redistribuirile bugetare (ceea ce e cam acelaşi lucru). Măi, băieţi, aveţi o imaginaţie bolnavă! Voi îi suspectaţi pe guvernanţi că au un plan economic pentru România? N-aveţi minte nici cît o pisică.

– La 1 ianuarie 2017, populaţia României scăzuse la 19.638.000 de locuitori (din care peste 4,5 milioane îşi desfăşoară activitatea în afara ţării). Fenomenul de depopulare continuă în ritm accentuat, iar măsurile guvernamentale de stăvilire a fenomenului sînt frecţii la piciorul de lemn al naţiunii.

– Nu ştim cît de performant este domnul Mihai Bozoncea Tudose în diferitele domenii de activitate pe care le păstoreşte între ora deschiderii şi cea a închiderii (tîrziu, în noaptea minţii), cert este că la golănii lingvistice se pricepe. N-a absolvit zadarnic şcoala de corecţie a vieţii din Brăiliţa. Ia fiţi atenţi acilea: ,,Terente era copil pe lîngă voi! Un copil bun!”. Nu cu noi stă de vorbă renumitul lotru, care ia de la săraci, prin taxe şi impozite, şi le dă la bogaţi, sub formă de contracte cu dedicaţie, ci cu băncile. A nu se înţelege că regele bălţilor era un ciutan care se juca cu puţa în ţărînă pe lîngă instituţiile cămătăreşti, ci că acestea sînt atît de profesioniste, încît iau pielea de pe om în doi timpi şi trei mişcări, şi nu le-o mai dă înapoi. Adică, după un contact neprotejat cu vreo bancă de-asta de pe centura financiară, rămîi şi cu ochii zgîiţi, şi cu banii luaţi.

– Ministrul Pădurilor şi al Poveştilor de Groază, Doina Pană, e convinsă că tinerii pleacă din România din cauza ştirilor negative difuzate de televiziuni. Deci, tinerii nu sînt alungaţi din România de sărăcie, de neam-prostie, de corupţia înfiorătoare, de batjocura îmbogăţiţilor din rapt, de lipsa oricărei competiţii valorice, de inexistenţa oricărei perspective… Nu, ei pleacă fiindcă nu le plac ştirile. Ce faci, fă, Doino, ai chef de nişte inundaţii de scuipaţi?

– Ilan Laufer, bravul modelaş din fruntea Ministerului pentru Mediul de Afaceri şi alte Bulendre, a declarat, deşi nu apucase să-şi şteargă fondul de ten de pe obrăjori, că euroiul românesc bate la MS Dos fîrtaţii din spaţiul european. Dar nu oricum, ci cu ciocanul lui Pomohaci! Cică 100 de euro româneşti valorează cît 200 în Marea Britanie, şi cît 150 în Germania! D-aia ne invadează britanicii şi nemţii; sînt în căutarea unei vieţi mai bune! În schimb, fraierii de români o ard peste graniţe, la mai rău. Ilane, ai făcut bubiţa la cap, băiatule. Mergi la un salon de manichiură-pedichiură-despăduchere şi fă-ţi un tratament complet!

– O bătrînă de 96 de ani din Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău, a fost bătută şi violată! Glonţul este prea puţin pentru nenorocitul care a batjocorit-o pe biata străbunică! Ar trebui dat pe mîna episcopului de Huşi. Şi, dacă n-o fi mulţumit, să-l verifice şi Pomohaci. Cu instrumentul care l-a făcut celebru.

– A dat colţu’ şi Zoe Petre, personalitate importantă a învăţămîntului şi, pentru o scurtă perioadă, a politicii de dreapta româneşti, cunoscută îndeosebi pentru faptul că, la această rubrică, umbla fără chiloţi. Dumnezeu s-o aşeze între ştiutorii de carte echipaţi regulamentar!

– O vînzătoare de la un supermarket din Odorheiu Secuiesc nu l-a servit pe un cetăţean român fiindcă a avut neobrăzarea să nu ştie ungureşte. Nu se mai liniştesc iepele astea cu iz de pustă, dar fără lenjerie sub şaua de sub fustă. Faza s-a repetat în ziua următoare cu un controlor de la OPC, care, însă, a aplicat o amendă de 10.000 de lei supermarketului. Deh, distracţia costă! Îţi place, Kelemene, unde a dus politica voastră banditească, de învrăjbire a maghiarilor cu românii? Îţi place, bătu-te-ar puşca măgarului, că ăsta-i bălegarul politic cu care vă hrăniţi. Măcar de aţi avea o limbă mai de doamne-ajută. Cînd colo, cu excepţia măgărinelor, n-o mai rumegă nimeni.

– Dar cine sare în apărarea deviaţiilor comportamentale ale lui Kelemen? Nimeni altul decît Bucătarul Diliu Mircea, arată-le că lucrezi, lucrător la spaţii verzi. Solidaritatea de breaslă între mînuitorii de ace, brice şi polonice e emoţionantă. Băi, Mircea, ţi-ar conveni ca unguroaica respectivă să nu-ţi dea nişte mici ca să astupi stomacul burţii cînd strigă disperat: ,,Mi-e foame!”? Că nu cred că poţi supravieţui numai cu limbă de raţă crăcănată stropită cu vinu’ lui Dinescu. E nevoie şi de limba română, golane!

– Ia să vedem ce-a făcut adevăratul Mircea, ăl Bătrîn, că tare ne e dor de un meniu complet. Adi Sfinteş, fost copil de casă la Curtea Domnească, are multe informaţii compromiţătoare. L-a văzut chiar şi pe Eminescu, într-o vale, la Rovine, cum scria pe genunche, conform reformei din Educaţie, o scrisoare gagică-sii. Dar, hai s-o luăm în ordine cronologică, fiindcă aşa se făcea istoria pe vremea aia: ,,Dată fiind situaţia cu turcii, voievodul îi trimite, în 1389, lui Lazăr, cneazul sîrbilor, un ajutor diavolesc sub formă de ostaşi pentru întîlnirea de gradul III cu sultanul Murad I, stabilită în locul istoric de-i zic americanii Kossovopoljie iar traducătorii turmentaţi, Cîmpia Mierlei. Lucrurile au stat firesc, am putea spune, «ca în Kossovo». Mai întîi, Murad este ucis de un sîrb mai de Doamne-ajută, pe numele său Miloş Obilici, şi se părea că ortodocşii ies învingători, dar Baiazid Ilderim, adică Fulgerul, fiul proaspătului decedat, preia conducerea şi-i surclasează pe supuşii lui Lazăr, rămas suficient de rece pentru a se trage concluzia, istorică de altfel, că trebuie înmormîntat. Despre ostaşii valahi nu s-a mai auzit nimic, din care cauză unii istorici zic că nici n-au fost pe acolo. În orice caz, situaţia românilor nu era prea grozavă cu turcii ajunşi la fundul lor pe aliniamentul Dunării, pe care adeseori l-au depăşit, cum a făcut Firuz-bey în 1391, care a luat numeroase amintiri de la valahi sub forma unor vietăţi cu două şi patru picioare, care mai de care mai oxigenată şi mai cotcodăcită. Mircea cel Bătrîn, care la acea vreme era tinerel şi mînios, n-a rămas dator şi a luat la tocat mărunt garnizoanele turceşti de la Kavarna, transformîndu-i pe ieniceri, acolo, pe loc, în martiri sau robi , de-a turbat Baiazid de supărare. Prin urmare, sultanul hotărăşte să-l rezolve pe valah şi-l vizitează personal în 1394, întinzîndu-se la vorbă pînă în 1395. El era însoţit de-o numeroasă armată de ieniceri şi spahii, puşi pe bancuri negre. Scopul sultanului era să ia cu el, undeva în Asia, pe Mircea sau, în cazul că nu s-o mai găsi loc şi pentru el printre bagaje, să-i ia doar inima. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din Valahia, că Baiazid nu le avea de nici o culoare cu cultura. Mirciulică, urmînd indicaţiile lui Sergiulică (tot el, săracu, să le facă pe toate), a retras populaţia din calea necredincioşilor şi i-a primit pe aceştia, după bine-cunoscuta ospitalitate românească, cu pîine otrăvită şi sare pe răni. Ba i-a mai şi urmărit prin pădurile de stejari, ucigîndu-i cu o dibăcie rar întîlnită. Că turcii, lihniţi de foame, mîncau ghindă ca porcii, spre marele amuzament al mistreţilor valahi care îngrăşaseră pămîntul pe acolo cu substanţe mai puţin nutritive. Suferinţa îndurată de osmanlîi s-a accentuat la Rovine, unde valahii, destul de puţini, au ucis fără număr la spahii, transformîndu-i în stafii şi populînd locul cu legende minunate pe care, din păcate, astăzi nu le mai crede nimeni, cu excepţia mea. Dar să ştiţi, oameni buni, că adeseori în istoria valahilor, după o mare izbîndă, urma o şi mai mare retragere în Transilvania, că turcii erau uşor de păcălit, dar erau mulţi. Aşa că-n locul lui Mircea, care fusese nevoit să-şi părăsească domiciliul conjugal şi s-o lase pe Valahia în stand-by, ajunge barosan Vlad Uzurpatorul, care a minţit poporul. Nu cu televizorul, cum se practică mai nou, ci cu o parte a marii boierimi, trădătoare prin definiţie. Însă, Mircea se întoarce şi rămîne conducător într-o jumătate de ţară, aşteptînd momentul prielnic să-i vină de hac rivalului său. Momentul vine după bătălia de la Nicopole, din 1396. Mircea, ajutat de Ştibor, voievodul Transilvaniei, îl prinde pe Vlad în cetatea Dîmboviţei şi restabileşte ordinea firească în Valahia. De aici încolo, Sergiu Nicolaescu poate răsufla uşurat că Mircea nu-i mai iese din scenariu şi devine «cel Mare»”…

– Promouşăn: Cu Mircea n-am încheiat socotelile, aşa că urmăriţi episodul viitor, intitulat ,,Scrisoarea a III-a, revăzută şi adăugită”. Vă daţi seama că monumentala operă este rescrisă de măndel, că Eminescu a cam dat buleală…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI