SĂPTĂMÎNA PE SCURT

in Săptămîna pe scurt

10.000 de spectatori la un meci de Liga a IV-a!

– Groapa de gunoi a Europei

– Cîrnaţi Volkswagen

– Filme cu proşti

– Iar s-a suit scroafa-n copac

– Azi în Timişoara…

– Forme fără fond de ten

– Manelele e viaţa mea

– Ilie Năstase şi Ceauşescu

– De doi bani speranţă

– Cît mai duce ficatul

– Triunghiul Bermudelor nu există

 – Agramaticalităţi

– Pupături de toamnă

– Umbrele lui Mircea în Valahia

–  Radu Moraru a fost dat afară din propria televiziune, adeverindu-se butada că orice naş îşi are naşul.

– La meciul de Liga a IV-a dintre reînfiinţatele Rapid şi Steaua au asistat peste 10.000 de spectatori! În prima ligă rareori vin atîţia oameni la un meci. Poate înţeleg şi proştii care conduc fotbalul românesc prin pustiu ce înseamnă tradiţia şi vor sprijini brandurile verificabile în timp. Că fotbalul fără spectatori e ca nunta fără lăutari.

– Irina Begu, alături de italianca Sara Errani, a cîştigat proba de dublu a turneului de la Tianjin. Bravo, fetelor!

– Specialiştii în sape, greble şi furci au ajuns la vorba noastră: deciziile UE defavorizează agricultura românească. V-a trebuit cam mult ca să vă deşteptaţi, ca să vedeţi că pentru şmecherii de la Bruxelles România nu e decît groapa de gunoi alimentară a Europei în care ei îşi aruncă, contra-cost, toate rebuturile. În acest imens laborator al morţii care a devenit ţara noastră, se experimentează rezistenţa organismului uman la produsele chimizate. Nu întîmplător sîntem ţara cu cei mai mulţi bolnavi incurabili. Acest genocid provocat are ca principală cauză alimentaţia deficitară, în care bucătăria a fost înlocuită cu chimia. Şi, ca să poată să-şi atingă scopul, au pus agricultura pe butuci. O ţară care ar putea hrăni, numai din exploatarea resurselor proprii, peste 82 de milioane de oameni importă peste 70% din hrană. De fapt, importă, în cea mai mare parte, boli necruţătoare. Cine stă în spatele acestui dezastru umanitar?! Politicianul român. Care este de cea mai proastă calitate. Pare cel mai înverşunat duşman al naţiunii sale. Incult, îngîmfat, pus pe căpătuială cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii semenilor săi, politicianul român e cea mai josnică creaţie a globalismului de gang. Într-o societate normală, în care să existe o competiţie a valorilor, cu o ierarhizare obiectivă, politicianul român ar putea concura cel mult cu şobolanii ce cutreieră subteranele oraşelor în căutare de rahat proaspăt.

– Marii producători auto s-au apucat de afaceri cu cîrnaţi. În Germania, ţară cu peste 1.200 de sortimente, Volkswagen ocupă un loc de top. Aşa că să nu vă miraţi dacă la un moment dat, din cauza încurcării liniilor de asamblare, în loc de frînă de mînă, o să trageţi de un caltaboş. La Dacia, care încă nu s-a implicat în industria alimentară, lucrurile vor merge ca unse. Schimbătorul de viteze va fi un cîrnat de Pleşcoi, iar pe parbriz, ca ştergătoare, se vor perpeli doi olteneşti.

– Ce ne facem, fraţilor, cu încălzirea globală, că ne-au luat-o dinţii la tramp? Pardon, la trap.

– Palada ar vrea să organizeze împreună cu domnul scamator Goţiu un seminar despre combaterea violenţei în spaţiul public. Iar în loc de concluzii, i-ar da un cap în gură!

– Actriţa Vivien Leigh (Scarlet O’Hara din ,,Pe aripile vîntului”) l-ar fi înşelat pe soţul ei, Laurence Olivier, şi cu femei, şi cu bărbaţi. Adevărul e că, la cît era de frumoasă, ar fi fost păcat să nu profite de organismul trupului ei toată lumea promiscuă. Deşi a rostit celebra replică ,,Şi mîine e o zi!”, în dormitor s-a ghidat după principiul socratic ,,Nu arde gazul de pomană”.

– ,,Am avut noroc cu tragedia de la «Colectiv» şi am scăpat de Ponta”, guiţă Alina Mungiu.  Cît de gunoi poţi să fii ca să afirmi aşa ceva? Mai bine rămînea Ponta pînă la finalul mandatului (încă un an de chin şi jale) şi nu murea nici un tînăr în chinurile iadului. Dar de ce-mi răcesc gura de pomană? Jigodiile n-au inimă. Au numai guşi sugrumate de eşarfe, buci sub care urlă canapelele şi burdihane pe care le invidiază scroafele nesăţioase.

– Încă o tonă de canabis pusă la uscat a fost descoperită în vestul ţării. Vorba aia: azi în Timişoara, mîine-n toată ţara!

– SUA se retrag din UNESCO, instituţie care ar fi devenit, citez cu emoţie şi evlavie, ,,anti-israeliană”. Dileala e maximă. Mai bine argumentau cu teoria formelor fără fond de ten.

– Voi ştiaţi că Marea Neagră este o mare? Da? Dar deştepţi mai sînteţi!

– Ilinca Vandici, de profesie blondină, se laudă că manelele e viaţa ei. Că e mortale. Fără ele, existenţa n-ar avea nici un sens giratoriu. Declaraţia e cu atît mai surprinzătoare cu cît în portofoliul Ilincăi sînt cîţiva academicieni de berărie, nişte specialişti în fizică cuantică, vreo doi-trei filosofi ai balonului oarecum rotund cu care, în semn de solidaritate şi respect pentru marea artă, a halit Salam cu soia în destule nopţi vijelioase. Bine că n-a apărut în peisajul zgubilitic al vieţii pe ritmuri de manele-hot şi vreun copil minune.

– Valentina Pelinel ar putea beneficia cît de curînd de serviciile multilateral dezvoltate ale vînzătorului de iluzii şi butelii Cristi Borcea. Vulcanizările din zona unde domiciliază cei doi amorezi au epuizat stocurile de petece de bicicletă.

– Chiar şi dictatorii le iartă marilor sportivi erorile greşelii. De pildă, pe Ceauşescu îl amuza că marele Ilie Năstase, între doi aşi şi un rever în lung de linie, le mai dădea niscai clanţă adversarilor din sportul alb. Şi, ca să fim corecţi, şi arbitrilor. Dar vremurile s-au schimbat, iar Ilie este pedepsit tocmai pentru ceea ce l-a făcut atît de celebru şi de dorit de femei. Se spune că în timpurile alea romantice, deşi pare de necrezut, femeile erau din alt material decît Brigitte Sfăt. Erau din carne, dacă puteţi să credeţi aşa ceva!

– După ce românii au mai întors o dată armele împotriva nemţilor, mătrăşindu-l pe Daum (prea tîrziu!), care a tras în piept tot praful de pe toba fotbalului românesc, fotbaliatorii s-au pus instant pe picioare, chelfănindu-i pe sovieticii din Kazahstan şi ţinîndu-le piept maidanezilor din Peninsula Iutlanda! Contra vrea să sperăm că în spaţiul carpato-danubiano-erotic încă se mai poate, încă mai sînt golani ai balonului capabili să bage mingea în aţe. Tare mă tem că, din cîte îi cunoaştem noi, marcatorii români s-au născut talente şi vor muri speranţe. Cît despre fundaşi, dacă nu s-ar izbi mingea de ei în drumul către poartă, nici n-ai şti că au fost prezenţi pe teren.

– ,,PSD ar putea muri prin implozie”, a spus-o, cu cuţitul la os, domnul Dragnea. Mai pe înţelesul maselor populare, asta ar însemna că, după ce au exagerat cu beţia puterii, s-ar putea îneca, în somn, cu propria vomă politică. Previziunea este corectă, iar viciosul n-are scăpare. Pentru că nu ţine cont de sfatul medicului. Fură întruna, bea la greu, consumă grăsimea de pe buget. Cică ficatul duce. Cît s-o mai ducă şi el, săracul?!

– DNA cumpără tehnică de interceptare a comunicaţiilor şi pentru decodarea telefoanelor mobile. Oare le cumpără tot de la Ghiţă?

– Americanii zic că Triunghiul Bermudelor nu există, că accidente d-astea se întîmplă peste tot. Ce dacă au dispărut fără urmă avioane, vapoare, sutiene, bikini? Se mai întîmplă. Deci n-au fost nici marţienii, nici atlanţii, pur şi simplu, sînt coincidenţe. Nu vă lăsaţi prostiţi de americani! Dacă ei contestă existenţa Triunghiului Bermudelor, să fiţi siguri că el există!

– Fratele ministrului Needucaţiei a insultat o politiciană cu un text plin de greşeli de ortografie, zice o gazetă de perete. Adică nu prea contează că e un măgar şi n-are maniere, ci doar că nu vorbeşte/scrie corect limba română. Cred că-n familia Pop, agramaticalităţile, ca să-l cităm pe autorul manualului unic de lingvistică aplicată, Gheorghe Hagi, e obligatorii. Ghinionul fraţilor este evident. Poate dacă beneficiau şi de alternative, am fi avut parte de mai multă diversitate mimico-gestuală.

– Aşa cum ne-au avertizat specialiştii de la ora 5 ai PSD-ului, programul de guvernare-manipulare şi-a atins toate ţintele: au crescut dobînzile la credite, preţurile la orice au luat-o razna, DNA-ul nu mai pridideşte cu munca şi cîte şi mai cîte, văzute şi nevăzute. Nu mai vorbim că între timp au crescut salariile atît de mult încît, o dată cu introducerea noilor măsuri economice, vor scădea. Toate recordurile de politicianism absurd cad unul după altul ca popicele, de parcă Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cîrdăşie ar fi mîncat copii cruzi. Probabil, foarte curînd, Cartea Recordurilor ar trebui să omologheze şi cel mai mare rahat politic care nu poate fi măturat din cauza unei erori de proiectare: uşile Palatului Parlamentului sînt prea mici.

– Pentru că  au fost rezolvate toate treburile ţării, Iohannis a inaugurat un teren de golf. Pe care se vor destrăbăla Dragnea şi prietenii, dar şi negustorii de case. Săptămîna viitoare, tot pe la Ploieşti, tot în prezenţa preşedintelui, va fi inaugurat şi un teren de şotron.

– Gurile rele îl acuză pe Livache că ar poseda sălbatic o diplomă falsă, obţinută de la celebra Universitate catolică (în sensul că e mai catolică decît popa, agentul lor electoral) din Alexandria. Alexandria de Teleorman. Lumea e nedreaptă. De cînd sînt false diplomele de oţ?

– S-a deschis sezonul pupăturilor de toamnă. Credincioşi din întreg spaţiul carpato-danubiano-hipnotic au luat-o la mozolit pe Cuvioasa Parascheva în speranţa că PSD-ul le va mări pensiile, că vor cîştiga la 6 din 49 şi că vor putea să bea şi să fumeze fără să-şi prăpădească sănătatea. Deşi au stat la cozi şi cîte 24 de ore, nu s-au plictisit, întrucît de jur-împrejur era material de bîrfă berechet. După puparea moaştelor li s-a deschis atît de abrupt apetitul de viaţă încît ar fi votat pe cineva. Dar nu pe oricine, ci pe politicienii care folosesc obscurantismul în interes propriu. Fiindcă majoritatea credincioşilor au ajuns acolo în grupuri organizate de politicieni abili, pentru care neîmplinirile personale ale cetăţenilor din parohia lor sînt o adevărată mană cerească, uşor de exploatat şi de cuantificat în condiţiile unei degradări accelerate a condiţiei umane. Nu contestăm că pe lîngă hipsterii religioşi, pentru care asemenea evenimente sînt un excelent prilej de agaţament, de haleală şi de (auto)promovare pe reţelele de socializare, la moaştele Sfintei Parascheva se închină şi creştini adevăraţi, pentru care Dumnezeu înseamnă lumină. Dar ei sînt atît de puţini! După epuizarea pupăturilor, s-a desfăşurat un concert la care a închinat imnuri de slavă heroinelor cuviosul Carla’s Dreams. Focul de artificii a fost bonus, ca să simtă şi Cuvioasa Parascheva că trăieşte. – Cam nasoale vremuri trăim, ia să ne aruncăm ochii în ,,Istoria necenzurată” a cronicarului Adi Sfinteş şi să vedem ce s-a mai întîmplat în Valahia după ce Mircea s-a retras cu o pensie specială la Mînăstirea Cozia, lăsîndu-şi umbrele la guvernare. Au îndeplinit acestea programul de guvernare-apărare, sau au dat-o la pace cu duşmanul?

–  ,,După moartea marelui domnitor – care-i avusese la degetul mic pe toţi vecinii cu pretenţii de mari barosani – în Valahia a urmat o perioadă tulbure ca privirea lui Nicolae Văcăroiu, caracterizată de lupta pentru putere dintre copchiii săi şi cei zămisliţi de zănatecul Dan I. De multe ori aceste căzături politice, lideri regionali prin definiţie, se luptau (şi) între ei pentru ciolan, nedîndu-se la o parte din a-şi organiza unii altora decesul, cu ajutorul decisiv al străinilor, fie turci, fie maghiari, în viziunea lor aspectul ăsta nefiind semnificativ. Văzînd halul în care se risipeşte o ţară pe care o făcuse puternică şi respectată în zonă, Mircea se răsucea disperat în mormînt. Disperat, dar inutil, că pe urmaşii săi, sînge stricat din sîngele său, îi dureau în cot de amintirea celebrului părinte care jucase superb în atîtea filme de lung metraj, ba chiar şi în documentare.  Cît despre ţară, ce să mai vorbim, nu-i mai interesau conceptul că ei deveniseră europeni şi-n Europa interesu’ poartă fesu’, noţiuni ca patrie, naţiune, independenţă fiind considerate scandaloase. După Mircea cel Bătrîn, a urmat la domnie Mihail I (1418-1420), care era aliat cu ta-su la conducerea statului încă din 1413. N-a fost băiat rău, dar n-a apucat să arate ce poate fiindcă a pierit într-o luptă cu turcii, la 28 octombrie 1420, desfăşurată prin părţile Severinului. În locul său turcii îl pun să stea capră pe Radu Praznaglava (1420-1422), care, pe ce că avea o coafură gen «Răzvan Theodorescu», arăta ca dracu’ de Băsescu. Nu era mobilat nici la mansardă, ce s-o mai dăm după cireş încercînd să eludăm adevărul istoric, era prost de dădea în gropi. Că şi atunci, ca şi astăzi, gropile erau principalele atracţii turistice în Valahia. Se prea poate ca lucrurile să nu fi stat chiar aşa de rău în privinţa puterii de înţelegere a lui Radu, însă contemporanii l-au bîrfit intens întrucît venise pe tron cu ajutorul turcilor, fiind primul valah care a apelat la ajutorul acestor sclemberişti. Dar se pare că Praznaglava a fost un vizionar, căci, după ce el i-a pupat papucii padişahului, în secolele următoare aproape toţi domnitorii vor face actul sexual respectiv. Şi dacă stăm bine şi ne gîndim, moda nu s-a schimbat nici pînă astăzi. Singura diferenţă fiind destinatarul pupăturilor de umilinţă ale fomiştilor de putere. Între 1422 şi 1427, între Radu Praznaglava şi Dan al II-lea, vărul său (fiul lui Dan I),  se dau numeroase lupte pentru domnie. Dan al II-lea era sprijinit de unguri, iar Radu, de turci. Balanţa s-a înclinat de ambele părţi, dar pînă la urmă se dovedeşte că Dan al II-lea are sînge-n el din belşug şi obţine mai multe victorii importante. El va domni pînă-n 1431 şi, după cum îi era sămînţa (ta-su fusese tot un zurbagiu, care-şi găsise sfîrşitul pe cîmpul de luptă), se va lupta necontenit cu turcii, ba mai mult, se va da ganţos şi la Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, care era cam nervos de felul lui şi l-a dat automat cu zgabarcele-n sus, punînd în locul său pe Alexandru Aldea (1431-1436). Aldea – care-şi luase numele de Alexandru, în semn de recunoştinţă faţă de protectorul său – a încercat să fie sublim, dar a sfîrşit prin a fi ridicol, căci, după ce s-a opus fără succes otomanilor, pînă la urmă s-a supus lor, plătindu-le tribut şi trimiţînd ca ostatici vreo 20 de fii de boieri, lucru nemaiîntîlnit pînă atunci. Prin urmare, în decembrie 1436, cînd Vlad Dracu, adică frate-su, vine cu ajutor unguresc şi-l dărîmă, boierii trec de partea acestuia, cu excepţia marelui vornic Albu, care a fost de fapt conducătorul din umbră al trebilor ţării pe toată perioada domnieo lui Aldea. Că trebuie să vă mărturisim cu mîna pe pixul cu gel că Aldea, neavînd cine ştie ce sprijin popular, fiindcă era prea democrat şi prea european pentru neînţelegătorul popor român (colegii lui, domnitori de un mandat, pot depune mărturie mincinoasă), experimentase la alegeri modelul preşedinte-domnitor-democrat, vornic-tehnocrat. Schema îi reuşise parţial deoarece, după aducerea lui Albu în fruntea bucatelor, el ajunsese un domnitor de paie cu bălegar, adică îngrăşămînt natural pe scaunul domnesc, situaţie în care nimeni nu-l mai băga în seamă, cu excepţia canalului de scurgere TV România 1, unde se holbează cît e ziulica de lungă babele lui Iliescu. E clar că efectul propagandistic era zero, dar asta nu deranja, că lui i se părea vital să se simtă domnitor, nu să fie”. – Promouşăn: Data viitoare o să daţi de dracu. De Vlad Dracu. Porcăiţi-vă! Pardon, pocăiţi-vă!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI