Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Măsuri de implozie fiscală

– Rotaţia impostorilor la putere

– Iubitul domnişoarei Halep

– Rezistenţa ca datorie

– Admiraţia lui Ţuţea faţă de Ceauşescu

– Prinţişorii Casei Regale: Nicolae de Vrăjelien şi Miorlau de Lingebliden

– Un guvern de doi lei

– Lista lui Schindler Ştefănescu

– Minunata domnie a lui Alexandru cel Prost de Bun (2)

– Aventura fiscală a PSD lasă marile oraşe fără cea mai mare parte a banilor de investiţii, devalorizează leul, scade atractivitatea deschiderii de noi afaceri de către investitorii serioşi, înnegreşte prognozele privind deficitul. Totodată, au crescut preţurile la buleftrică, gaze, benzină, produse alimentare de strictă necesitate (ouă, carne, lapte-n buze, frunze-n ţîţe). Ai impresia că programul de guvernare-eşuare e pus în practică de adversarii politici, iar strategii lor se mulţumesc să se-nvîrtă precum Comitetul Olimpic Internaţional într-o căldare. Liderul maxim se crede Magellan şi o tot arde de unul singur în jurul lumii, dar ar trebui să-i spună cineva că nici portughezul, un fel de brazilian mai de la mama lui, n-a ajuns la destinaţie.

– Măsurile fiscale introduse de alde Mişa, după dictare, sînt  de sorginte neoliberală (sud-americană) şi au fost aplicate de generalul Pinochet, în Chile. Ele se fundamentează pe ideea că între angajat şi angajator nu trebuie să existe nici o solidaritate. N-o mai lungim, explozia preţurilor e o consecinţă a imploziei fiscale pe care a introdus-o guvernul, pentru a-i grăbi sfîrşitul aşa zisului bum-bum economic bazat pe consum de resturi alimentare, care făcea din România hiena Europei.

– Ştiaţi că multinaţionalele au ca angajaţi peste un milion de români? Că 90% dintre investiţiile din ţara noastră le aparţin, iar 60% din Bugetul de Stat e alimentat din impozitele şi taxele pe care le plătesc?! Nu ştiaţi, aşa-i? Uite, ştiţi de acum încolo. Poate-i informaţi şi p-ăia de la Guvern. Şi chiar dacă le place sau nu, nu ne permitem, în acest moment, să nu ţinem cont de realitatea economică. Realitate pe care, ce coincidenţă!, chiar politicienii post-decembrişti au creat-o! De ce? Ca să aibă pe cine învinovăţi cînd se vor îneca cu propria vomă economică.

– La Deva, poporul l-a ales primar pe unul care pe vremea cînd era vice a trimis şoferul instituţiei să susţină un examen de master în locul său! V-aţi întrebat vreodată ce e în mintea electoratului de alege bagabonţi semianalfabeţi? Întrebaţi-vă! Şi, dacă găsiţi răspunsul, s-ar putea să mai fie o speranţă că nu faceţi umbră pămîntului degeaba. Dacă nu, într-un timp nu prea îndepărtat nu va mai exista un stat naţional, unitar şi independent (sanchi!) care să se numească România.

– Cureaua pe care PSD-ul a înşirat promisiunile electorale i s-a încolăcit de grumaz. Aşa se explică respiraţia îngreunată, lacrimile de neputinţă ale ministrului bănişorilor noştri şi privirea de vită încălţată a premierului, care latră în lanţ şi se-nvîrte bezmetic în jurul cozii. Iar ideologii partidului nu înţeleg (nimeni nu i-a suspectat de aşa ceva) cum de s-a prăbuşit atît de repede, sub propria-i infatuare, colosul cu picioare de lut. Că înfrîngerea de la alegerile parţiale locale din 4 noiembrie e singura certitudine pe care pot s-o pipăie artizanii amăgirilor.

– Acum să nu credeţi că vor veni la putere unii mai breji, nici vorbă, în multe locuri vor fi aceleaşi personaje, dar cu o altă identitate politică, asta fiind regula de reciclare a deşeurilor. Românii nu aleg idei, competenţe, viziuni, oameni de caracter. Nu, ei îi aleg pe ceilalţi, profitori, infatuaţi, îmbuibaţi, numai ca să le dea în cap acelora pe care mai alaltăieri i-au cocoţat în prepeleacul puterii. Aşa că la noi nu există alternanţa la putere, pe bază de programe realizabile, ci alternanţa la ciolan, pe fondul lăcomiei bolnave combinată cu prostia tradiţională. Numai formarea unei culturi politice autentice poate opri rotirea cadrelor din haznaua politică. Dar pentru asta e nevoie de o educaţie civică solidă, care se poate forma doar în şcoală. Nu în şcoala de corecţie a vieţii, ci în şcoala românească unde, din păcate pentru secolul în care ne aflăm, se pune accentul pe catehismul religios, nu pe etică.

– În China a fost elaborat un manual de şofat dedicat femeilor. În România ar trebui elaborat un manual de şofat pentru taximetrişti, tirişti şi pentru ceilalţi posesori de volan.

– Cică iubitul Simonei Halep ar fi unul Radu Barbu (34 de anişori), fost jucător de tenis (cu t), în prezent director de turnee de tenis (cu p). Presa de sub chiloţi îi reproşează lui Radu că n-a atins decît locul 1.151 ATP. Lăsaţi băiatul în pace! Uite, acum a atins locul 1 WTA. Progresul e remarcabil. Chiar nu înţeleg ce are sula cu prefectura, ce are clasamentul cu aranjamentul? Dacă ei se iubeşte şi e fericiţi, locul din clasament nici nu mai contează. Că, vorba uneia dintre sonatele lui Beethoven, Romica Puceanu parcă, banii n-aduce fericirea, mult mai de preţ e iubirea.

– ,,Cînd nedreptatea devine lege, rezistenţa devine o datorie”, a citat filosoful Mihail Şora la împlinirea a 101 ani. Nu la vîrsta lui se referea, ci la mizeria morală din politica românească. Ar trebui rînit gunoiul din jurul nostru ca să putem respira un aer mai proaspăt. E o datorie naţională ca fiecare dintre noi să pună mîna pe mătură. Altminteri se alege praful.

– Petre Ţuţea îl considera pe Ceauşescu un naţionalist mai mare decît el. Nici nu glumea, nici nu era ironic. Pur şi simplu înţelegea că dincolo de internaţionalismul comunist afişat, Ceauşescu îşi iubea cu patimă ţara pe care a scos-o din Evul Mediu şi a adus-o în Epoca Contemporană. România lui Ceauşescu a trecut de la carul cu boi la fabricarea de tractoare, camioane, autoturisme, avioane… Gînditorul Ţuţea a avut dreptate pînă la final, aşa că Ceauşescu a sfîrşit, ca orice patriot român pus în slujba ţării, sfîşiat de alogeni. Iar naivii, aceia pentru care preşedintele luptase toată viaţa, îi aplaudau frenetic pe călăi, deşi ei erau următorii pe listă.

– Aşa-zisul prinţ Nicolae a încercat să pătrundă în reşedinţa din Elveţia a fostului rege Mihai, ca să-l vadă înainte de moarte şi, într-un moment de neatenţie, să-i şterpelească coroana. A fost împiedicat de angajaţii celorlalţi hoţomani, principesa Margareta, care se plimbă cu trotineta, şi Alteţa Sa Radu de Vrăjălien-Lingebliden. Pentru republicani, Prinţul Miorlau. Uite, d-aia e frumoasă Monarhia! Indiferent cît de golani ar fi moştenitorii tronului iluzoriu, tot apar pe prima pagină a gazetelor de perete. De nefericitul prinţ Nicolae (nefericit în sensul că nu reuşeşte să ajungă la masa succesorală, adică la caşcaval), s-a lepădat şi coana mă-sa, principesa Elena din Troia-Ferentari. Care, şi ea, s-a dedulcit la dude, după cum puteţi afla din cartea ,,Adevărul despre România”, ce tocmai a ieşit de sub tipar. Cartea, nu prinţesa. Deşi Alteţa Sa ar fi preferat să fie invers.

– Vîjiala regelui Americii prin Asia, pe la fraţii comunişti, care le ameninţă supremaţia economică, dovedeşte că singurele ideologii unanim acceptate sînt cele care le dau oamenilor de mîncare. În stilul său uşor teatral, Majestatea Sa Donald Trump i-a ridicat în slăvi pe chinezi, care-i cam fac la buzunar pe americani (da, se poate şi aşa!), deficitul comercial între primele două puteri economice ale lumii fiind o povară pentru canibalii (vorba bolşevicului Iliescu) americani. Trump se angajează să schimbe lucrurile, ceea ce l-a făcut să zîmbească şăgalnic pe liderul Să Ţiomping (Xi Jinping, în chineză). Aşa ceva ar fi posibil numai dacă se mută toţi chinezii în SUA. Fiindcă teoria lui Adam Smith, potrivit căreia progresul economic al unei ţări este în strînsă legătură cu creşterea demografică, e încă valabilă, în ciuda economiştilor care mizau numai pe noile descoperiri ale ştiinţei. Chinezii le-au împletit pe cele două, înţelegînd că în esenţă omul rămîne un personaj primitiv, care are nevoie de lucruri simple.

– În martie 2017, nemuritoarea Olguţa ne intra la corazonul inimii cu promisiunea că ,,salariile mai mici de 4.000 de lei se vor dubla”. O lună mai tîrziu, semeţul Dragnea ne umplea stomacul burţii cu friptură de umbră de iepure şi miros de pîine caldă: ,,Toate salariile bugetarilor vor creşte cu 25%”. Pe 9 noiembrie 2017, ministrul Mişa spune, din eroarea greşelii, adevărul: ,,Fiecare salariu va creşte cu doi lei”. Ce, vă aşteptaţi la altceva de la o guvernare de doi lei?

– ,,Oricine e în jurul meu trebuie să fie omorît”, afirmă telenovelistic Livache. Ori se răzgîie, ori se plînge, ori e singurul care ştie ce trebuie făcut.

– Imediat, Codrin, acest Oana Zăvoranu a PSD-ului, anunţă apocaliptic o listă cu următoarele victime ale DNA-ului. În mod paradoxal, lista pare credibilă, întrucît cei mai mulţi dintre nominalizaţii la premiile justiţiei sînt hoţomani sadea.

– Pe aceeaşi linie se înscrie şi Alina Gorghiu, care-l proclamă pe Ludovic premier, conform principiului socratic: ,,a nimerit Orban Brăila”. – Dan Negru se laudă că pe la 16-17 ani, de fiecare Revelion, căuta gagici cu picioare lungi. Vreo două picioare d-astea interminabile s-au proptit în fundul său negru atît de violent, încît nu se mai poate opri din urlete de durere. Noroc că-i mai alină suferinţa Adrian Copilul Minune.

– Oana Zăvoranu caută un înger de pisică ,,care s-o iubească pe mamiiii”. N-a specificat cine e mami: ea, sau Zăvoranca a bătrînă. Ţinînd cont că pisica, sau pisicoiul, ar trebui să fie deja înger, e căutat ca s-o mozolească pe Mărioara. Te cruceşti în ce hal îi patinează direcţia distinsei iubitoare de animale cu două sau patru picioare, cu tracţiune integrală şi schimbător de viteze cromat.

– Învăţămîntul românesc este pe mîini bune. Raluca Bădulescu, profă de română-engleză, practică o altă meserie alături de Iulia Albu, eleva model a găinologiei româneşti, secţia ,,Varujan Vosganian”.

– Nu e clar de la ce secţie provine Alexandru cel Bun, dar ne va lămuri ,,Istoria necenzurată a românilor”: ,,Cu toate că Alexandru şi-a respectat promisiunea de a-l ajuta pe Vladislav, oricînd şi oriunde, polonul a fost bulangiu, şi-n 1412, la Lublau, se înţelege cu Sigismund Maghiarul să monitorizeze Moldova şi, dacă Alex calcă pe bec, s-o împartă între ei. Că ăştia au fost flămînzi de cînd i-au fătat mămicile lor din pustă. Şi vicleni de nu se poate povesti că înţelegerea lor a rămas secretă pînă în 1429. Alex îşi vede conştiincios de treabă şi-l ajută pe Vladislav împotriva cavalerilor teutoni, în două rînduri, în 1410, la Grunwald, şi în 1422, la Marienburg, unde cavalerii spătarului Coman s-au umplut de glorie deşartă. Ce s-a întîmplat? Moldovenii, după cum le era firea şi obiceiul, au băut pînă s-au făcut mangă într-o pădure din faţa cetăţii. Cînd au epuizat budanele cu vin, au trimis un pîlc de ostaşi, care se mai puteau ţine pe cele aproximativ două picioare, să aducă licoarea favorită. În timp ce aceştia se întorceau, cavalerii teutoni i-au mirosit, că duhneau de la o poştă, şi i-au luat la goană. Cum la moldoveni există un respect colosal pentru proverbul «fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă», bravii ostaşi nu au fost prinşi deşi duşmanii s-au străduit pînă au leşinat iepele sub dînşii de atîta preludiu. Tupilaţi în spatele copacilor, strămoşii lui Cătălin Moroşanu i-au întîmpinat pe teutoni cu nişte copaci abia aţînaţi şi cu o ploaie de săgeţi eliberatoare de suflete către înaltul cerului, astfel că în scurt timp au putut să-şi reia monstruoasa petrecere. E adevărat că nu s-au pus pe băut decît după jefuirea cadavrelor, dar asta i-a umplut de stima polonilor care stăteau pitiţi în cetate admirînd vitejia moldovenilor, mult mai puţini numeric decît teutonii. Că nu le-au sărit în ajutor nu se pune, că moldovenii veniseră să-i ajute pe ei, nu invers. Despre cîte parale valora prietenia lui Vladisav, Alex avea să se lămurească în 1429 cînd, la Luck, Sigismund cere, sub diverse pretexte (pe care, totuşi, Vladislav le-a respins), aplicarea prevederilor înţelegerii secrete de la Lublau, care însemna desfiinţarea Moldovei ca stat. Bleg, bleg, moldoveanul, dar de data asta s-a supărat şi-n ultimii ani ai domniei l-a tratat cu sictir pe Jagello, ba, împotriva convingerilor sale, l-a sprijinit pe Sigismund  în războiul început în iulie 1431 şi încheiat după moarte domnitorului. Moarte care i-a bucurat nespus pe turci fiindcă Alexandru, primul domn moldovean care i-a înfruntat (în 1420), i-a fript ori de cîte ori i-a prins în ofsaid, atacînd cu neruşinare Moldova (ca în 1431, de exemplu) în nume propriu sau în cel al lui Dan al II-lea, zurbagiul care vroia Chilia numai pentru sine. De altfel, Alex îl înlocuieşte pe Dan cu Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrîn, care, după cum bine ştiţi, dacă aţi căscat bine ochii la lecţiile anterioare, îl înscăunase pe el în 1400. Aldea, în semn de recunoştinţă, îşi ia numele de Alexandru, după cel al binefăcătorului său, dar botezul ăsta autoimpus nu avu niciun efect asupra evoluţiei sale istorice pe care dumneavoastră aţi halit-o deja. Dar pînă la urmă, Alexandru cel Bun la toate ciudăţeniile istorice făcu exact ce a făcut Mircea cel Bătrîn cu 14 ani mai devreme, adică se apucă să petreacă revelionul. Vinul fu cam gros, că la primele ore ale dimineţii zilei de 1 ianuarie 1432, cînd cocoşii se trezesc din mahmureală şi cîntă fără convingere o manea pe gardurile îngheţate, decedă şi fu transferat la mănăstirea Bistriţa, pe care o zidise să-i mai ierte Dumnezeu păcatele trupeşti. Că Alexandru cel Bun la pat a preacurvit în prostie, avînd trei neveste oficiale (Ana, Ringala-Maria şi Marina) şi nenumărate amante. Despre copiii săi o să aflaţi mai multe amănunte mai în josul istoriei noastre, că Alex a avut nişte puradei ceva de speriat, mai ciudaţi chiar şi decît ai lui Mircea cel Bătrîn, dacă e posibil să credeţi sau măcar să vă imaginaţi aşa ceva…”. – Promouşăn: Pentru lectura următoare cumpăraţi-vă batiste, că-n capitolul ,,O tragedie moldovenească” o să aflaţi cam ce tipuri de glume făceau fiii lui Alex. Ăştia, spirite moderne, îşi aruncau mamele prin fîntîni şi-şi scoteau ochii ori de cîte ori aveau ocazia. La vremea întîmplării acestei nenorociri, în biserica de la Bistriţa a fost jale mare, lumea se dădea cu capetele de pereţi, iar popa Vasile plîngea cu sughiţuri că se terminase băutura…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI