Săptămîna pe scurt

in Fără categorie

Victima de serviciu a istoriei

– Bolile medievale fac ravagii în spaţiul carpato-danubiano-hipnotic

– Ţara generalilor fără armată

– Femeile preferă urîţii, bărbaţii – proastele

– Mizerabilii: Cosette Chichirău şi Scabroche Nicolae

– Şi ungurii e daci!

– Producţii record la Ministerul Agriculturii, Inculturii şi Imposturii

– O nouă păsărică guvernamentală

– Mistreţul cu mustăţi de argint

– Pilda Cristinei

– Povestea neromanţată a regelui Mihai

– A dat colţul, la 74 de ani, Johnny Hallyday, legenda rock-ului francez. Decesul mortal a stîrnit mai multă emoţie (în Franţa) decît ultima abdicare a regelui Mihai (în România).

– Din cauza vremurilor istorice nefavorabile, PSD-ul a transformat mitingul de susţinere a propriului guvern într-un prilej de ipocrit omagiu adus fostului suveran. Ca de obicei, minciuna stă cu regele la catafalc. Numai că de data asta monarhul n-are nici o vină.

– De marea dezbinare a românilor profită la greu Înalta Poartă, unde copiii foamei se duc cu daruri şi cu promisiuni greu de refuzat, de devalizare a resurselor ţării, dacă sînt sprijiniţi să devină şefii măcelăriei. Iar americanii, obişnuiţi să ia, nu să dea (cu excepţia bătăii şi a exportului de democraţie de cumetrie), îi primesc cu bucurie şi le strîng mîna la uşă, ca unor prea-plecate slugi. Şi, culmea, toată lumea-i mulţumită! Politicienii nedemni, fiindcă ajung dirijorii jafului crîncen asupra României, yankeii – fiindcă sînt principalii beneficiari, şi ruşii, deoarece îşi menţin motivele să facă o excursie pînă la Bucureşti cînd le-o veni cheful de niscai jafuri. Cine plăteşte toată distracţia? Poporul român, victimele de serviciu a istoriei.

– Criminalii din sistemul de Sănătate ucid cu sînge rece. Criza imunoglobulinei a dus la decesul unei femei din Alba-Iulia, iar un adolescent, îngrozit că nu va mai putea fi tratat, a încercat să se sinucidă! Sănătatea e domeniul în care acţionează sadicii criminali pentru care viaţa oamenilor nu valorează nimic. Mafia medicamentelor, a halatelor albe, care batjocoreşte şi dispreţuieşte întreaga societate agăţată la perfuzii, trebuie lichidată cît încă nu este prea tîrziu.

– În timp ce agricultura e în aer, aviaţia-i la pămînt. Unde, la fiecare trei avioane, se hlizeşte un general. În 1944, cînd regele Mihai l-a dat morţii pe Mareşalul Antonescu, existau 46 de generali. Generali, nu şobolani de birou. Acum se împăunează în oglinda retrovizoare a istoriei vreo 2.000 de generali. Nu comandă pe nimeni, fiindcă nu prea mai avem armată, iar nevestele, singurele care ar mai putea asculta de ordinele lor, sînt deja mareşali. Cel mult 10% dintre urmaşii lui Moş Teacă nu sînt făcuţi la apelul bocancilor.

– Viteza medie a trenurilor româneşti în anul 2017 a fost de 40 km pe oră. În 2018, conform programului de guvernare-alunecare, viteza va creşte, în medie, cu 2 km pe oră. Numai de nu i-ar trage curentul pe mecanici…

– Larry Nassar, medicul lotului feminin de gimnastică al SUA, a fost condamnat la 60 de ani de închisoare pentru pornografie infantilă. Dacă era judecat în România, primea şi o decoraţie.

– În ciuda sensibilităţilor istorice din Orientul Mijlociu, SUA au recunoscut Ierusalimul ca şi capitală a Israelului. Nasol moment, mişto colivă!

– Femeile se simt mai fericite dacă au parteneri de viaţă mai puţin atrăgători decît ele. A, d-aia spun ele că bărbatul trebuie să fie un pic mai frumos decît ăla cu coarne! Cine-i încornoratul nu mai spun, că se subînţelege.  În schimb, majoritatea bărbaţilor preferă femeile frumoase şi proaste. Frumoase, ca să le placă ei, şi proaste, ca ele să accepte situaţia.

– Cristiano Ronaldo a cîştigat al cincilea Balon de Aur, egalînd recordul lui Lionel Messi, cel mai bun fotbalist al lumii, inclusiv în acest an.

– Scabroche Nicolae a avut o discuţie fără perdea cu userizda Chichirez Gîlceava, sau cam aşa ceva, căreia, dacă ar fi fost bărbat, i-ar fi dat şi un bot în oaie. Cosette l-a acuzat pe Scabroche că e şoferul Mafiei, iar acesta, conform uzanţelor parlamentare, o consideră proastă şi nesimţită, şi o informează diplomatic că are poze cu ea făcînd sex anal. Distinsa matracucă nu introduce nici un amendament suplimentar pe ordinea de zi a Facebook-ului, dar, în treacăt, îi dă o pildă şi derutatului diliman Cătălin Rădulescu care, citez cu respectul cuvenit instituţiei legislative, ,,s-a îngrăşat,(…) rîde ca porcul” fiindcă, e evident, ,,a mai furat ceva”. Ce să mai zicem?! Numai lume bună în cocina numită impropriu Parlamentul României. Aleşilor, guiţaţi cu mai multă grijă că se apropie Ignatul!

– Nouă din zece români îşi bat copiii în scopuri terapeutice (,,pentru binele lor”). Cînd copiii cresc şi părinţii îmbătrînesc, rolurile se schimbă. Tot pentru binele lor.

– Guvernul a aprobat Bugetul pe 2018, bazîndu-se pe o creştere economică de 5,5%. Gluma e că, la fel ca în ultimii 27 de ani, Educaţia şi Sănătatea sînt considerate ,,priorităţi naţionale”.

– La 100 de ani, ciobanul Ştefan Gros din Aninoasa munceşte cu carte de muncă! Ar vrea să mai lucreze măcar şapte ani ca să-l depăşească pe ta-su, care a dus-o pînă la 103 ani, şi pe bunică-su, care a ras-o pe lumea ailaltă la numai 107 ani.

– 80% dintre firmele din comunităţile ţigăneşti din Iveşti şi Lieşti (jud. Galaţi) au comis evaziune fiscală. Restul de 20% n-au fost încă verificate.

– Mădălin Ionescu e convins că şi ungurii e daci. Poate dacă după d apare şi un r. Oricum, absolventul de istorie a dat în mintea invitaţilor săi de la ,,Abces Direct” şi ,,Hwau-hwau biz”.

– O profesoară dintr-o şcoală teleormăneană a fost bătută la fund şi sechestrată în timpul orei de ,,Cultură Civică”, de trei elevi. Capul răutăţilor, un beţivan în vîrstă de 16 ani, a fost arestat pentru 30 de zile. Ca să nu rămînă mai prejos, un alt repetent, din Constanţa, a pălmuit-o pe profa de franceză. Realitatea crudă este că profesorii au devenit cea mai vulnerabilă categorie profesională. Au numai obligaţii, în timp ce elevii au numai drepturi. Şi tupeu.

– Din 2018, Vinerea Mare va deveni sărbătoare legală şi în România, aşa cum este deja în 16 din cele 28(-1) de ţări ale UE. E bine, munca prosteşte.

– Mai mult de jumătate din populaţia planetei crede în existenţa extratereştrilor. Normal, în definitiv sîntem rude.

– Deşi Simona ocupă locul 1 în clasament, ITF a declarat-o campioană mondială pe Garbine Muguruza, confirmînd temerea noastră că ierarhia pe puncte nu este o oglindă fidelă a realităţii. De altminteri, în finala de la Cincinatti, Muguruza, numărul doi mondial, a bătut-o pe Simona ca pe covoare.

– Învăţat cu raportările fictive, nea Petrică de la Ministerul Agriculturii, Inculturii şi Imposturii se laudă că, datorită indicaţiilor preţioase din programul de guvernare-afînare, anul acesta s-au înregistrat recorduri istorice la grîu, secară, rapiţă, orz şi orzoaică, floarea-soarelui, soia, porumb, cartofi şi struguri. Ce vrăjeală de activist are în el! Dacă ar fi scris ,,Mioriţa”, pe ciobanul moldovean l-ar fi durut în sistemul de operare de bilingvismul oii, iar de-alde Dragnea şi Tăriceanu, care, pe la apus de soare, vroiau să-i facă-n abdomenul burţii niscai buzunare, nici atît.

– Tot nea Petrică ne anunţă că, în ciuda UE, toate şaormeriile vor folosi în procesul de producţie carne de oaie, iar majoritatea pinguinilor şi urşilor polari se vor înveli cu pilote din lînă. Următoarea mişcare vizează pizzeriile, care, conform indicaţiilor de partid şi de stat la taclale, aflate la loc de cinste, în servietă, printre borcanele de iaurt, vor trebui să folosească numai măsline de oaie.

– Băi, nea Petrică, ia mai lasă vrăjeala model 1985 şi deblochează pieţele tradiţionale pentru exportul de ovine. Că e supraproducţie, iar fermierii români au marfă de calitate. Avem mult mai multe oi (locul patru în Europa, după Turcia, Marea Britanie şi Spania) decît putem consuma.

– La Techirghiol a fost descoperită o pasăre intrată fără viză în ţara noastră: pietrarul de deşert. Cel mai apropiat areal al acestei păsărici, care se întîlneşte din Mongolia şi pînă în nordul Africii, este Orientul Mijlociu. Pînă acum, la noi erau patru specii de pietrar: negru, sur, mediteranean şi răsăritean. Păsăricile parlamentare nu se pun, iar bolovanul guvernamental va trebui să migreze la un moment dat.

– Diferenţa dintre veniturile bogaţilor şi cele ale săracilor a fost, conform Institutului Naţional de Statistică şi Vrăjeală, de 7,2 ori. Iar săracii, majoritatea absolută de altfel, au avut în medie venituri băneşti care au acoperit abia 63,8% din valoarea pragului de sărăcie stabilit pentru anul 2017. Atunci cum supravieţuiesc românii? E un alt miracol al istoriei.

– După Brexit, românii din Regatul Unit nu au de ce să se teamă: vor fi consideraţi tot vite de povară.

– Pe domeniul de vînătoare din Caraş-Severin, cumpărat de la distinsul bandit Prinţul Pol-Pol de Rumani, mistreţul cu mustăţi de argint a mai comis un carnagiu. Cumplită boală mintală mai e uciderea de animale fără apărare! Dacă Ţiriac vîna de foame, avea o justificare, aşa, numai să simţi mirosul sîngelui, să priveşti animalul cum se zbate în ghearele reci ale morţii, e o dileală maximă. Sadism în stare pură. Cred că miliardarii ăştia în chiloţi de tablă ar trebui închişi într-un ţarc prin care să-i alerge toţi săracii lumii, ca să-i împuşte cu scuipaţi. Pe urmă să fie aruncaţi la şobolani.

– Pînă şi cercetătorii francezi s-au prins că civilizaţiile din Epoca Bronzului (e aur, mînca-ţi-aş!) foloseau metalul de la meteoriţi (bogat în staniu, nichel şi fier) pentru a confecţiona arme şi unelte. E ceva normal cîtă vreme am stabilit că oamenii e extratereştri. Ce vă miraţi aşa? Printre armele cu care a fost pitit Tutankamon era şi un pumnal realizat din metal meteoric. E foarte clar că oamenii sînt căzuţi din nori. Mai ales cei din Guvernul României.

– Pe Cristina Tunegaru, profa de limba română, care le-ar trage-o-n scurt şi lui Eminescu, şi lui Creangă, o mănîncă pilda din ce în ce mai tare cînd aude de scriitori pe care e posibil să nu-i fi înţeles. Şi n-ar vrea s-o pună nici la oral, nici la scris, tot cu de-alde Sadoveanu, Slavici ori Negruzzi, că e reci. Aşa e, Cristino, e morţi, dar, operele lor sînt mai vii decît idolii falşi la care te închini ca proasta-n tîrg cînd vinde linguri. Limba şi literatura română nu e numai despre ,,Ana are mere”. Şi-aş detalia, dar nu-mi place să-mi pierd timpul cu toate nebătutele. Că, vorba lui Sadoveanu, ,,nu e vremea sub om, ci omul sub vremuri”.

– Regele Mihai a luat-o cătinel spre Regatul Cerului, direct din Aubone (Elveţia), marţi, 5 decembrie 2017, ora 13. Tot într-o zi de marţi, dar cu 96 de ani în urmă, pe 25 octombrie 1921, pe la orele 19,40, venise pe lume, la Sinaia. Cam repede, ceea ce l-a determinat pe pamfletarul Pamfil Şeicaru să-l numească Mihai Viteză, deşi puradelul purta prenumele primului întregitor de ţară. La naştere au fost trase 101 salve de tun ca să trăiască 101 ani, însă tunarii, conform tradiţiei haşmanglelii la români, au bifat doar 96, după cum lesne se poate constata. Lor le era frică să n-o mierlească pe la 62 de ani, precum Regele Ferdinand. Întrucît o ardea mai mult cu mă-sa-mare, regina Maria, prima limbă vorbită a fost engleza. La şcoala palatină, formată din opt-doisprezece elevi aleşi din toate mediile sociale, Mihăiţă n-a strălucit, dar nimeni n-a îndrăznit să-i spună adevărul. Pînă la acest pamplezir de-al lui Carol, el deja fusese rege. La şase ani, în 1927, fiindcă pleziristul de ta-su renunţase la tron pentru o petardă, a devenit cel mai tare din parcarea copiilor cu sînge albastru. Regenţa a fost asigurată de prinţul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie. Bonus, regina Elena, mama sa, fiica regelui Greciei, care-i dădea pildă viitorului aghiotant regal Jack Vergotti. După ce s-a adresat Parlamentului în pantaloni scurţi (Regele era în pantaloni scurţi, Parlamentul umbla, şi atunci, în nudul gol), a întrebat dacă acum, fiind rege, şi-a păstrat dreptul de a se juca. Şi-l păstrase, aşa că revista ,,Time”, din 1 august 1927, îl are pe copertă pe regele-copil, în pantaloni scurţi. Pasiunile lui au fost şahul, pianul, motoarele de orice fel şi procreaţia. Pe la 13 ani, îi scria din Florenţa lui Carol că-l roagă să-i cumpere o maşină Alfa-Romeo întrucît Fordul pe care-l posedă e prea puternic. Cum ta-su nu i-a satisfăcut dorinţa, anul următor îi cere o Augusta Lancia cu două locuri, care atingea 110 km/oră. După cum lesne se poate observa, puştiul conducea fără permis. Dar aşa e regii, deasupra legilor lumeşti. Prima lui maşină, un Morris, i-o dăruise unchiul său, prinţul Nicolae, în 1927, cu ocazia încoronării. Tot în acea scrisoare se lăuda că a fost la vînătoare şi a împuşcat trei fazani. Şi nici permis de vînătoare nu avea! Nu-i rău să faci parte din Casa de Toleranţă Regală. După ce Carol l-a detronat, la 1 iunie 1930, Mihai era obligat să umble numai în pantaloni scurţi tocmai pentru că ăl bătrîn, un individ fără scrupule, vroia să sublinieze ideea că Mihăiţă mai are de copilărit, iar lovitura de stat, pe care a dat-o cu Iuliu Maniu şi camarila regală, e pe deplin justificată. Acum să nu se înţeleagă că umbla şi iarna în pantaloni scurţi, că i-ar fi îngheţat puţa, ceea ce nu concordă adevărului istoric. Voievodul de Alba-Iulia a suferit cînd bagabontul de ta-su a exilat-o pe mama sa la Florenţa, unde avea voie să o viziteze doar de două ori pe an. În patul regal se zvîrcolea Elena Lupescu, o evreică unsă cu toate alifiile vremii. Imediat după ce Carol al II-lea e silit de împrejurările istorice să abdice, la 5 septembrie 1940, Mihai, redevenind rege, o aduce pe mamiţa în ţară. Dar nu regina Elena îl va pune pe piedestalul regal, ci Antonescu, conducătorul ţării, alături de care îmbracă, din septembrie 1940 pînă în ianuarie 1941, cămaşa legionară. Mareşalul a respectat instituţia regală, iar toate măsurile dispuse de el pînă în 1944 au avut girul acesteia. Inclusiv alianţa cu Germania hitleristă. Regele s-a întîlnit şi cu Hitler, şi cu Mussolini. Cu primul a pălăvrăgit mai mult maică-sa, vorbitoare şi de germană, cu al doilea, care i s-a părut ,,mai cald”, a parlit el. Hitler i-a dăruit reginei-mamă o orhidee şi un tub de antidepresive ,,Pervisin”. Pe Mihai nu prea l-a băgat în seamă, considerîndu-l inferior cizmelor sale. După cum se vede, pe Hitler nu prea-l dădeau manierele afară din buncăr. În 1944, oligarhia politică, economică şi financiară a ţării, infiltrată pînă şi în dormitoarele Casei Regale, aflată în faţa pierderii tuturor privilegiilor deoarece era iminentă ocuparea României de către ruşi, îşi dă mîna cu comuniştii şi întorc armele împotriva Germaniei. Vîrful de lance a fost Mihai, care a ordonat arestarea lui Antonescu, fiindcă acesta nu vroia să lase ţara ,,pe mîna unui copil”. Şi în acest caz, regele a fost o marionetă, aşa cum a fost în cea mai mare parte a vieţii lui. Toţi l-au folosit pe post de decor. Şi Carol al II-lea, şi regina Elena, şi Antonescu, şi ruşii, şi Diaspora. Monarhiştii zic că la 23 august 1944 regele s-a ridicat deasupra condiţiei sale, şi, dintr-o victimă a istoriei, a devenit un făcător al ei. Fals. Fără comunişti, actul de la 23 August (dată care, ca o ironie a istoriei, a devenit Zi Naţională între 1948 şi 1989) ar fi fost o fîsîială, iar regele ar fi plecat în exil cu trei ani mai devreme. Nu uitaţi că Mareşalul Antonescu a fost predat comuniştilor conduşi de Emil Bodnăraş, dus într-o locuinţă conspirativă din Vatra Luminoasă, de unde a fost predat ruşilor. De la Moscova, unde a fost şi torturat, a fost readus în România doar pentru a fi ,,judecat” şi executat. Regele Mihai a refuzat graţierea celui care i-a dat o dimensiune istorică, numai ca să nu-l supere pe noul lui prieten, Stalin, care îl decorase cu Ordinul ,,Pobeda”, cea mai înaltă distincţie sovietică a vremii, pe care aveau să o primească 24 de persoane, dintre care doar patru din afara URSS. Ruşii i-au mai atîrnat de gît tinichele şi în 2004, şi în 2010, drept mulţumire că le-a dat ţara pe mînă, fără nici o înţelegere prealabilă, în 1944. Asta-i istoria, n-o mai fardaţi, că nu-i stă bine. Dar comunismul nu se împăca deloc cu monarhia, aşa că, la 30 decembrie 1947, regele este silit să abdice, primind vestea că va trebui să-şi ia tălpăşiţa cu ,,un fel de uşurare”, după cum mărturiseşte, urmată de ,,dezgust”, fiindcă românii fuseseră de acord cu aşa ceva. Realitatea e că românii nu prea mai haleau monarhia. Dar nu din cauza lui Mihăiţă, ci a regelui-vagabond care-l procrease. Carol al II-lea a fost promotorul primei dictaturi româneşti din Secolul XX, punînd cătuşe democraţiei. În exil, regele s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma, nunta desfăşurîndu-se la Atena, la 10 iunie 1948. Deoarece Ana a trecut la ortodoxism, neamurile ei n-au participat la nuntă. Mai bine, pe urmă ar fi început să comenteze: ba că mireasa a fost grasă, ba că mirele e dezamăgit de trădarea englezilor şi americanilor, ba că sarmalele au fost reci, ba că nu s-a jucat cearşaful… Ca să-şi întreţină familia, că nu putea să stea cu mîna întinsă la Gheorghe Gheorghiu-Dej (,,un om simplu, politicos”, după cum îl caracterizează regele. ,,Cu mine s-a purtat întotdeauna corect”), la Petru Groza (cu care se înţelesese amiabil să abdice încă din 22 decembrie 1947, în contradicţie cu poveştile dramatice ţesute după 1989), ori la rudele mai înstărite de pe tronurile Europei, a practicat meserii dintre cele mai diverse. A fost fermier, broker, pilot de încercare, antreprenor la o companie de electronică, restaurator de maşini de teren. Iar Ana a muncit o vreme ca vînzătoare la magazinul ,,Blomigdale’s”, din New York. A peregrinat prin Italia, Grecia, Anglia, SUA şi Elveţia, unde, de altfel, s-a stabilit. În 1960 a scris împreună cu Ana piesa de teatru ,,The Choice”, al cărei subiect era despre salvarea omului prin credinţă şi despre sistemele capitalist şi comunist. Între timp, a procreat cu simţ de răspundere, îmbogăţind omenirea umană cu cinci fete, care mai de care mai cucuiată şi mai încoronată. Orice ar zice monarhiştii, era mult curent în reşedinţa regală. Pînă la căderea lui Ceauşescu nu prea i s-a auzit glasul, deşi Europa Liberă îi oferea cu generozitate spaţiu de emisie. A făcut-o lată în 1989, cînd s-a arătat de acord cu ruşinoasa Declaraţie de la Budapesta, din 16 iunie, în care ungurii cereau autonomie politică în Transilvania, care ar trebui să fie ,,un spaţiu de complementaritate”, nicidecum o parte a României. Începuse prăbuşirea comunismului în estul Europei, iar regele vroia să nu piardă trenul. Dar şi-a pierdut obrazul. La un an după lovitura de stat din decembrie 1989, regele a încercat să vină în ţară, să pape şi gura lui nişte şorici, dar Godacul Roşu, întinînd nobilele idealuri ale regalităţii, l-a trimis la plimbare. Dar regele Mihai era genul de om care nu se grăbea, şi dacă-l dădeai astăzi afară pe uşa aeroportului, se întorcea peste doi ani, în 1992, de Paşte, pe fereastra istoriei. Vreun milion de gură-cască, amestecaţi cu puţinii monarhişti reali, i-au creat iluzia posibilităţii redobîndirii tronului. Ceea ce nu i-a plăcut deloc republicanului Iliescu care, în 1994, îl izgoneşte pentru a doua oară din ţara care era şi a sa. Să nu fi ştiut regele vorba aia: ,,să nu te pui cu prostul că are mintea odihnită”?. Dar, între politicieni care-şi cunosc interesul, nu există prăpăstii suficient de adînci ca să nu poată fi escaladate, aşa că, prin 2000, cei doi bagabonţi s-au împăcat. În 2001, la Tîrgovişte, l-am văzut personal pe  rege, flancat de cei doi tîlhari, Iliescu şi Adrian Năstase, comemorînd 400 de ani de cînd Mihai Viteazul, într-un moment de neatenţie, şi-a pierdut capul! Din acel moment, legenda păleşte, iar omul îi ia locul, dincolo de măsurile de securitate propagandistică ale monarhiştilor, care doreau să-l menţină pe un tron imaginar, deasupra problemelor lumeşti. Singurul scop, în ultima parte a vieţii, a fost să-şi scape copiii de sărăcie prin redobîndirea proprietăţilor. Se pare că i-a ieşit combinaţia, dar pentru copiii noştri a lăsat o moştenire nasoală. Alde Margareta, Prinţul Miorlau de Lingebliden ori derbedeul de Nicolae nu reprezintă o soluţie pentru România. Nici măcar una de avarie. Ei nu trec de nivelul clasei politice actuale, adică de genunchiul broaştei. Dacă România şi-ar propune să redevină monarhie, aşa cum a fost întotdeauna, cu excepţia perioadei de după 30 decembrie 1947, ar trebui să-l adopte pe prinţul Charles sau vreun puradel de-al acestuia, fiindcă, oricum, la ei, în Regatul Unit, n-au nici o şansă. Elisabeta va trăi cel puţin o sută de ani numai ca să nu-i vadă certîndu-se. Ca om, Mihai a fost un personaj tragic. Din cauza tatălui a avut o copilărie nefericită, fiind obligat să stea departe de mama sa. Lipsa de afecţiune a tatălui a încercat să o compenseze cu dragostea mamei, devenind un fel de domnul Goe al monarhiilor europene.  Pentru asta nu l-a iertat pe Carol Caraiman, pe care, după abdicarea acestuia, nu a vrut să-l mai vadă niciodată, deşi ăl bătrîn îi solicitase acest lucru în mai multe rînduri. De două ori i-a răspuns cît se poate de oficial şi de glacial, la scrisori. Nu a participat la înmormîntarea tatălui, gîndindu-se că nici acesta nu va participa la a lui. A avut parte de o soţie energică, iar unele dintre fete l-au cam necăjit. Regele Mihai a intrat în istorie în pantaloni scurţi şi a ieşit cu picioarele înainte. Nefericitul eveniment nu s-a petrecut în 2017, ci la 23 August 1944, cînd a predat ţara ruşilor. Peste 100.000 de militari români au luat drumul de gheaţă al Siberiei. Iar soldaţii Armatei Roşii s-au dedat, în ţară, la furturi, devastări, violuri, jafuri, omoruri… Dacă actul întoarcerii armelor ar fi fost precedat de un tratat de pace sau măcar de un armistiţiu, regele ar fi meritat toate onorurile. Aşa, fără nici un dubiu, Mihai I a fost un monarh slab într-o perioadă teribil de grea, în care, principala lui preocupare a fost să-şi salveze poziţia. Atunci nu gîndea ca un rege, ci ca un politician care-şi apără interesele personale. Nu i-a ieşit, deşi sovieticii l-au lăsat trei ani să creadă asta. Ca un rege mîhnit s-a purtat în ultima perioadă a vieţii, cînd nu mai exista riscul ca istoria să-i mai facă o glumă şi să-l întroneze, (aproape) în ciuda voinţei sale. Dincolo de bine şi de rău, Mihai Întîiul şi Ultimul rămîne un personaj de roman în care realitatea îi dă clanţă ficţiunii. Iar discursul său, rostit în Parlamentul României, în 2011, are pasaje memorabile: ,,Lumea de mîine nu poate exista fără morală, credinţă şi memorie”. Le-a zis-o bine bătrînul rege. Numai de nu s-ar fi supărat Motanul Încălţat ce torcea liniştit în iatacul Margaretei, moştenitoarea tronului iluzoriu.

CONTELE DE MONTE CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI