Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Starea Naţiunii

– A fost iertat şi Ovidius

– Ceata lui Piţigoi din parlamentul României

–  Încurajarea hoţiei prin lege

–  Fără teme pentru acasă

– Sex cu fantome

– Facultatea de Medicină şi Manele

– Un truism istoric

– Naţiunea e în moarte clinică. Dezbinarea s-a căscat şi mai înfricoşătoare în societatea românească. A fost un an politic în care supuşii lui Dragnea n-au pierdut nici o ocazie să dea cu rîtul în teica democraţiei. Aşa-zisele legi ale justiţiei au constituit intriga desfăşurării ostilităţilor dintre reprezentanţii puterii vremelnice şi cei ai opoziţiei din stradă. Rolul de măscărici al regelui ,,Pădurii nebune” l-a jucat unul căruia i s-a spus Ciordache, deşi nici Bulache n-ar fi sunat rău. Pendulînd între metafizică şi ciorba de sub burtă, marele jurist de aprozar, împreună cu tovarăşii săi cu studii aproximative, a procedat cu legile justiţiei la fel ca elefantul Mişu, care la miezul nopţii tulbură Crişu. Deşi Justiţia e tipa aia legată la ochi cu fularul, privirea-i l-a nemulţumit pe marele diletant, încît i-a înfipt umbrela în globul ocular, după care, nesatisfăcut pe deplin, a ars-o cu ţigara pe buric. O asemenea ocazie nu putea fi scăpată de opoziţia politică, care s-a amestecat printre protestatarii din stradă ca să confirme că orice revoluţie e începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci. Că, dacă s-ar cocoţa în prepeleacul puterii, vor face exact la fel ca aceia pe care astăzi îi contestă, după cum bine cunoaştem din perioadele în care s-au dezlănţuit în orgii bugetare în care încă mai fumegă sîngele poporului român, victima lor de serviciu. N-ar fi decît continuitate în hoţie şi în dispreţul profund faţă de oamenii cinstiţi şi valoroşi. Din cauza amestecului politicienilor, protestele democratice s-au transformat în tulburări de stradă, iar în locul celor 600.000 de manifestanţi, atmosfera este animată de cîteva mii de profesionişti ai luptei de gherilă. În vremea asta, Parlamentul dă tura beţivului, şi nu doar pentru că acolo îşi fac veacul cîţiva consumatori înrăiţi. Forul legislativ a devenit oglinda fidelă a promiscuităţii politice, etalonul decăderii noastre ca naţiune oarecum civilizată. E îmbîcsit de oameni cu diplomă, dar fără şcoală, de bogătaşi ce nu-şi pot justifica averea fiindcă haşmangleala nu e fiscalizată, de jurişti ce au deschis primele tratate de drept la 50 de ani şi a căror singură preocupare este încălcarea legii, de mitocani, curve (a)politice, sclemberişti şi liber-schimbişti. Toată fauna cartierelor rău-famate şi-a găsit culcuş cald în Parlamentul Ruşinii Naţionale. Dacă pe ordinea de zi ar fi introdusă şi o dictare liberă, trei sferturi dintre gelade s-ar sinucide cu pixul. Din acest stabiliment ies legile strîmbe care vor schimonosi şi mai mult societatea românească. Dilăii de acolo aruncă neîncetat pietre în apa tulbure a vieţii noastre şi ne vom chinui mult şi bine să le scoatem. La Preşedinţie levitează Santa Klaus, care, se pare, nu-i nici cal, nici măgar. E catîr. Se încăpăţînează să creadă că dacă tace la nesfîrşit, s-ar putea să greşească mai puţin decît ceilalţi vorbeţi din tată-n fiu, iar românii vor prefera tăcerea ignorantă pălăvrăgelii imbecile. ªi totuşi s-ar putea să fie un calcul corect, cîtă vreme debila clasă politică pare incapabilă să scoată la lumină un om cu scaun la cap. Cel mai haios loc e Guvernul. Bozoncea, de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie îi ia la mişto pe alde Daia, Mişa, Laufer şi celelalte exemplare rare din vitrina cu păsărele împăiate a democraţiei de băşcălie şi, din cînd în cînd, le aruncă din fuga asinului cîte un os de ros. Nimeni nu se simte ofensat în spatele camerei de luat vederi, teatrul cu marionete e pentru naivi. Membrii Cabinetului Doi n-au decît o grijă: să aplice programul de guvernare-înfeudare cu entuziasmul nebunei de la metrou care, după mai multe sforţări, le-a dat satisfacţie demonilor din mintea-i tulburată. N-au nici o temere că într-o bună zi vor fi luaţi la întrebări: vor simula nebunia temporară. Vor susţine cu argumente irefutabile că au fost drogaţi de Suleyman Teleormăneanul, că le-a pus ceva în rahat. A patra putere în stat merge pe blat cu cine o plăteşte. Cenzura economică e mai eficientă decît cenzura politică. Cele mai multe mijloace de informare în massă nu sînt altceva decît instrumente de manipulare a opiniei publice, ceea ce le-a redus credibilitatea pînă la cota de avarie. În acest deşert de promiscuitate morală, conştiinţele sînt păsări rare. Iar oamenii cu adevărat talentaţi s-au retras în literatură. Vă întrebaţi, poate, ce face poporul? Ce să facă, săracul, supravieţuieşte. Vreo 4,5 milioane de români sînt slugi la străini, iar ceilalţi, din ţară, atît au exersat umilinţa, încît a început să le placă. Cică asta-i dorinţa lui Dumnezeu! Nu, Dumnezeu nu ne vrea proşti, dar aşa ne place nouă să credem. Ne place să găsim responsabili pentru laşitatea noastră. Toate reperele s-au prăbuşit. Nu există nici un domeniu cu adevărat performant. Sănătatea, Educaţia, Cultura, Economia, Armata, Sportul ş.a. supravieţuiesc în virtutea unei obişnuinţe cu răul. Sufletele oamenilor sînt pustii, moralitatea a fost interzisă prin lege. Naţiunea a suferit mai multe preinfarcturi istorice şi pare gata să clacheze. Idealurile naţionale sînt luate în derîdere. E începutul sfîrşitului. Numai un miracol poate opri prăbuşirea în golul istoric care ne soarbe cu poftă bolnăvicioasă. ªi totuşi, ca de atîtea ori în existenţa noastră paradoxală, s-ar putea ca Dumnezeu să ne mai dea o şansă.[…]

 

Continuarea, in numarul 1424 al revistei Romania Mare, ce apare la chioscuri miercuri,

27 decembrie 2017.

Va multumim!

 

COMENTARII DE LA CITITORI