Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

În aşteptarea dictatorului luminat

– Păduchii Biancăi

– Marţianul meu trăsnit

– Schizofrenia sufocă România

– Auto-graţiere constituţională

– Ţintele false ale mişcării #Rezist

– Monarhie şi ipocrizie

– Selfie cu istoria unei secunde tîrzii

– Cine a fost mai important pentru România: regele Mihai, sau Ceauşescu?

– După cum lesne se poate observa, regele a primit un ajutor de înmormîntare mai mare decît al oricărui cetăţean decedat din spaţiul carpato-danubiano-filotic. De ce? Oare nu mai trăim într-o societate în care sîntem egali în faţa legii? Nu aşa spune Constituţia? Uite, d-aia nu-i bună monarhia.

– Funeraliile au fost coordonate de generalul Gelaledin Nezir. Vorba aia, turcul plăteşte.

– Dacian Cioloş îşi face partid. Dacă va fi unul elitist, n-are nici o şansă. Dacă nu va ţine cont de ce vor românii, e sortit eşecului, pentru că românilor nu le mai pasă nici de ei înşişi şi ar accepta oricînd o dictatură care să asaneze societatea, să reducă discrepanţele dintre cei ce fură şi cei ce muncesc pentru cei ce fură. Să creeze iluzia că hoţia nu mai e politică de stat, că dispreţuirea valorilor nu mai e considerată un mod de viaţă, ci o infracţiune. Democraţia de cumetrie a eşuat, românii abia aşteaptă indicaţiile unui dictator luminat.

– Rata inflaţiei a fost la sfîrşitul lunii noiembrie de 3,2%, cel mai mare nivel din ultimii patru ani. Pesimiştii zic că mai rău nu se poate, dar sînt contrazişi de optimişti. Ei susţin că se poate.

– Bianca Drăguşanu regretă că păduchii sînt pe cale de dispariţie. Ea n-a mai avut de cînd era mică. În cap.

– Pentru proştii care o fac pe deştepţii: în timpul lui Mihai I (1940-1947), România nu era deloc mare. Tocmai ăsta a fost motivul pentru care a fost adus pe tron. Derbedeul de ta-su cedase fără să tragă un glonţ Basarabia, Bucovina şi nord-vestul Transilvaniei. A doua zi după pseudo-încoronarea lui Mihai, bulgarii au luat Cadrilaterul. Proştii care zic că reprezintă mişcarea naţională şi se afişează pe la diferite pomeni în numele acesteia, ar fi bine ca din cînd în cînd să pună mîna şi pe o carte, alta decît manualul prelucrătorului prin aşchiere.

– Donald Trump vrea ca astronauţii americani să n-o mai frece la rece, pe Terra, ci la cald, pe Lună. Şi dacă nu le place peisajul, să dea o tură şi pe Marte. Că, zice el, nici nu-i aşa de departe. Aşa că băieţii de la NASA, pardon, de la Hollywood, au început să pregătească decorurile.

– Deputaţii-mafioţi vor să crească impozitul pentru autoturismele cu capacitate cilindrică mică şi să-l scadă pentru bolizii de mare putere. Şterpelesc de la săraci ca să le dea bogaţilor. Adică lor înşile. Că d-aia i-au votat săracii cu duhul.

– Republica omagiază Monarhia! Asta numai în România se poate întîmpla. Păi dacă Monarhia e atît de mişto, de ce nu renunţaţi la Republică? Sau e vorba doar de ipocrizie.

– Nebunii, alţii decît politicienii fără scrupule, umblă bezmetici prin ospiciul numit România şi omoară oameni. O asemenea făptură odioasă a ucis la metrou o tînără nevinovată, însărcinată, aruncînd-o în faţa trenului! Asta după ce o altă tînără abia scăpase cu viaţă după o luptă scurtă cu aceeaşi bestie, cu trei-patru ore înainte. În acest interval, tatăl primei fete a încercat să depună o plîngere, dar autorităţile l-au plimbat de la Ana la Caiafa. Familia criminalei încercase anterior s-o interneze într-un ospiciu, dar s-a împiedicat de nepăsarea autorităţilor. Societatea românească se complace într-o schizofrenie colectivă, din care puţini vor scăpa nevătămaţi.

– Şeful Parlamentului din Vanuatu, condamnat pentru corupţie, s-a (auto)graţiat în timp ce-i ţinea locul preşedintelui ţării, aflat peste hotare. După care Marcellino Pipite l-a suspendat pe Avocatul poporului. Culmea e că, alături de alţi 13 parlamentari, printre care şi viceprim-ministrul, Pipite luase mită de la Opoziţie ca să-i voteze moţiunea de cenzură! Ăştia-s aproape la fel de hoţi ca ai noştri! La întoarcere, preşedintele s-a prefăcut supărat, dar pe Pipite-l doare la bască, întrucît Constituţia-i permite să se dea în spectacol. În România, aşa ceva nu este posibil, spre marea durere a liderilor Şparlamentului…

– Ungurii au şterpelit drepturile de imagine ale lui Arsenie Boca! Hoţi au fost, hoţi au rămas. Dar bucuria lor va fi de scurtă durată, întrucît sfîntul nu face decît minuni româneşti. Aşa că Transilvania rămîne la locul ei. Cît despre carnea de sub şa, vor continua s-o halească crudă, Arsenie Boca nefiind masterchef.

– Protestele bezmetice la aşa-zisele legi ale justiţiei (naiba a văzut justiţie în România!) sînt apă de ploaie în Deşertul Sahara. Cîtă vreme cei bine-intenţionaţi nu vor protesta pentru schimbarea legilor electorale – care asigură cadrul legal al perpetuării Mafiei politice la putere – nu se va schimba nimic în debila noastră democraţie. Se pot înfiinţa, la mişto, partide cu trei membri, dar nici unul nu va avea posibilitatea de a accede la ciolanul puterii, cîtă vreme le sînt puse în cale nenumărate oprelişti. Dreptul de a fi ales, şi chiar de a alege, este blocat la mantinelă de zeci de mii de semnături pe care un partid mic, nou înfiinţat (din trei membri, nu-i aşa?), nu are cum să le adune. Deci, oamenii bine intenţionaţi din stradă nu pot candida. Oamenii cinstiţi, nici atît. Acesta este privilegiul limacşilor din structurile de crimă bine organizată numite (mari) partide politice. Pragul de 5% impus arbitrar împiedică apariţia politicienilor noi, demni, patrioţi, care să nu aibă obligaţii la capii Mafiei, împiedică primenirea aerului viciat din forul legislativ al ţării. Independenţii sînt văzuţi de legiuitori drept cel mai mare pericol al democraţiei de cumetrie şi şantaj, aşa că dreptul lor, de a-şi face auzit punctul de vedere, este retezat din faşă. Alegerea primarilor din primul tur e cea mai mare nedreptate făcută cetăţenilor şi cel mai mare avantaj creat hoţomanilor în funcţie. Dacă ar fi două tururi de scrutin, cel puţin jumătate dintre tolomacii care hibernează pe fotoliile administrative ar fi schimbaţi la fiecare patru ani, iar DNA-ul ar avea mai puţin de lucru. S-ar produce măcar rotirea cadrelor în caruselul orgiilor bugetare. Şi ar mai fi multe de spus, dar pe Mafie o doare-n sistemul de operare de elocinţa noastră. Aşa că, dragii noştri rezistenţi, degeaba vă daţi de ceasul morţii cu legile justiţiei, cîtă vreme nici o schimbare nu este posibilă, întrucît accesul la putere se bazează pe reglementări injuste. Cei care vă manipulează nu doresc întronarea adevărului şi a dreptăţii, ci să ajungă, şi prin intermediul naivităţii unora dintre voi, la caşcaval. După care se vor ascunde în interiorul lui, unde vor construi un mare gol. Care va suna la fel de tare. – Pitirea regelui a fost un bun prilej pentru ipocriţi de a-şi afişa dragostea pentru Majestatea Sa, deşi, dacă ar fi avut nevoie, nici unul dintre ei nu i-ar fi întins nici o lingură de ciorbă. Pentru monarhiştii autentici a fost cea mai bună ocazie să constate: ,,ce puţini am fost, ce mulţi am rămas!”

– După 1989, 1.256 de fabrici, uzine şi întreprinderi au fost distruse de ticăloşii aflaţi la butoanele puterii. Petrecerea continuă.

– Cosette Chichirău, heroina USR, i-a zis lui Nipulicea că-l va băga la puşcărie (n-are gusturi rele), iar derutatei Steluţa Cătăniciu, că o aşteaptă la metrou. Să fi descoperit dilimanca soluţia diminuării numărului de infractori din Şparlament? Totuşi, unde era Scabroche Nicolae cînd au avut loc aceste importante dezbateri? Nu trebuia să fie în spatele Cosettei? Sau s-a ghemuit ca ariciu’ lăsînd-o în bătaia de pleoape a heroinei pe doamna Cătăniciu?!

– Aşa cum am anticipat de la începutul protestelor, bagabonţii aciuaţi prin cotloanele Şparlamentului vor găsi modalităţi legislative prin care tot vor transforma legile justiţiei în legile injustiţiei. Pe ce ne bazăm? Pe dispreţul lor faţă de noi, talpa ţării. – Magda Ciumac se mărită cu şeful masonilor din Italia. Nu-l vedem bine pe bietul om… Năprasnica veste a luat-o prin surprindere pînă şi pe Cosette Chichirău, care o aştepta ca proasta la metrou. – Georgică Clooney le-a dăruit celor 14 prieteni care l-au ajutat la începutul carierei cîte un milion de dolari. ,,Fără voi, n-aş fi ajuns unde sînt!”, le-a spus marele actor. Clooney a procedat invers decît o fac 99% dintre români.

– Iohannis consideră că accederea Moldovei la UE, via unirea cu România, ,,nu este fezabilă”. Preşedintele nu agreează ,,scurtăturile”. Băi, Wernere, nu prea te ajută mintea, aşa-i? Că inimă ştiam că n-ai.

– Oare cine se dădea cel mai tare cu capul de pereţii istoriei false la plecare regelui Mihai într-o lume teoretic mai bună? Păi cine să se dea?! Cele mai mari lichele ale spaţiului public. Care au legătură cu monarhia cum am eu cu Premiul Nobel pentru Pace cu Mafia ce sufocă România…

– Dacă monarhia îi învaţă pe oameni ce înseamnă umilinţa, atunci nu e bună. Parcă murea ceva în mine cînd îi vedeam pe acei tineri îngenunchind în faţa catafalcului, numai pentru că aşa e cool. Fiţi demni! Umilinţa, capul plecat, acceptarea condiţiei de slugă ne-au adus în acest cotlon al istoriei. Nici un om, cu coroană sau fără, nu merită să îngenunchezi în faţa lui, nici în viaţa aceasta, nici în cealaltă. N-aveţi voie să îngenuncheaţi decît în faţa lui Dumnezeu. Şi asta numai cînd sînteţi singuri cu El. Fără spectacol. Vă interzic să mai fiţi laşi. Românaşilor, sper ca ochii mei să nu vă mai vadă niciodată în genunchi.

– Omagierea regelui de către zeci de mii de oameni întăreşte adevărul că românii îşi apreciază conducătorii cînd îi văd întinşi la orizontală. Pe lîngă aceia care au vrut să-şi facă un selfie cu regele, ca să-i vadă tot mapamondul lumii globului pămîntesc şi să crape de invidie, alte zeci de mii de români au tăiat porcul. Exact ca la ,,revoluţie”.

– Monarhi din cele patru zări, reprezentînd 22 de case regale, au participat la tristele evenimente. Cei mai marcaţi de moment au părut prezumtivii urmaşi la tronul imaginar, prinţii de Lingebliden, care au trăit cu teama că regele ar putea deschide capacul, pe care îl bătuseră în cuie cu simţ de răspundere, şi le-ar da, ca un ultim cadou, cîte o pereche de palme.

– Prezenţa atîtor feţe simandicoase din lumea monarhiilor dovedeşte o emoţionantă solidaritate de breaslă, în condiţiile în care această formă de conducere, păstrată din alte vremuri, este perimată.

– La televiziuni s-au spus atîtea prostii despre rege încît, dacă i-ar fi auzit, i-ar fi dat pe mîna ruşilor.

– Totuşi, regele Mihai a avut un destin fabulos. S-a născut rege, a copilărit ca un rege, în adolescenţa tîrzie a fost un rege singuratic, agăţat de fustele reginei-mame, după care au urmat 70 de ani de realitate. În final, imediat după ce a dat colţul, a fost reîncoronat. Ce curvă e viaţa politică!

– Oana Roman zice că există un bărbat mai frumos decît ta-su, unul dintre nemernicii care s-a opus, în 1990, venirii regelui în ţara sa. Cică pe acel nefericit îl cheamă Cătălin Botezatu. Cît umor are fata celui fără gît! Face glume pe seama lui Cătălin Botezatu, cel mai frumos bărbat dintre femei! Sau viceversa, nici el nu mai e sigur de meandrele concretului.

– După vizita din 1992 a regelui Mihai, singurul rege român ortodox uns de Biserică (Carol I şi Ferdinand erau catolici, iar pe Carol al II-lea, divorţat de regina Elena, nu l-au acceptat rînduielile bisericeşti), derutatul Nipulicea, împreună cu alţi boschetari politici, a cerut declararea acestuia drept persona non-grata. Iar acest sconcs face legi, inclusiv ale justiţiei, şi în ziua de astăzi! Ce ţară-i asta, mînca-v-aş ochii, în care derbedeii împart dreptatea? – Regele Mihai a avut o carieră politică urîtă, dar a beneficiat de o înmormîntare frumoasă. Pentru prima oară după 27 de ani, instituţiile statului paralel cu el însuşi nu s-au făcut de rîsul curcilor.

– Tot respectul pentru aceia care l-au iubit necondiţionat şi nu şi-au ascuns niciodată sentimentele. La înmormîntarea sa, regele a fost mai viu decît în toată cariera lui politică.

– Un copil din mulţime, intervievat de Pro TV, a tras concluzia: ,,Regele s-a dus şi am rămas cu comuniştii”. Puştiule, te înşeli! Dacă am fi rămas cu comuniştii, am fi scos-o noi la capăt, mai ales că e luna decembrie, dar, din nenorocire, am rămas cu hoţii. Dinlăuntrul şi din afara Casei de Toleranţă Regale. Dinlăuntrul şi din afara României.

– Rămas bun, Majestate! Transmite-i Mareşalului Antonescu toate cele bune. Spune-i că Basarabia încă nu s-a întors acasă şi că l-ai dat morţii numai ca să-ţi salvezi pielea. Într-un fel, ţi-a ieşit.

– La 23 august 1944 a fost ,,un consens general”, după cum se exprima un păcălici paraşutat într-un platou de tembeleviziune.

– După decesul mortal, regele Mihai a fost încoronat pentru a treia oară. La fel ca în primele două mandate, a fost folosit pe post de decor de diferitele triburi de onanişti, interesate să-şi satisfacă doar curiozităţile bolnave. În orice caz, regele, mort, valorează mai mult decît urmaşii săi, vii.

– V-aţi gîndit vreodată să faceţi o comparaţie între regele Mihai, regele oligarhiei economice, politice şi financiare, şi Ceauşescu, regele neîncoronat al clasei muncitoare? Încă nu sînteţi pregătiţi pentru adevărul istoric, dar nu vă strică să vă acomodaţi cu el. Şi monarhiştii, şi comuniştii, şi liber-schimbiştii. Din start este clar că Nicolae Ceauşescu a făcut pentru România, în oricare zi a vieţii sale, mai mult decît a reuşit regele Mihai în cei zece ani (hai să zicem aşa) de domnie. Dădea indicaţii, făcea conversaţii, vindeca malformaţii, lua trenul istoriei globale cîteva staţii… Ei, bine, pînă şedeţi şi plîngeţi, ia să vedem ce le-au lăsat urmaşilor. Regele Mihai le-a lăsat niscai castele, ceva moşii, cîteva sute de hectare de pădure… Astăzi, că la plecarea de pe tron, din 30 decembrie 1947, a lăsat o Românie gemînd de durere sub talpa sovietică. Ceauşescu nu le-a lăsat nimic de revendicat copiilor, nici măcar un apartament proprietate personală. În schimb, România era o ţară demnă, fără datorii, dar cu destule probleme economice generate de prăbuşirea comunismului est-european. Cînd a şters-o englezeşte în exil, regele n-a strigat: ,,După noi, potopul!”, deşi a lăsat impresia că vrea să-şi petreacă viaţa între metafizică şi clitoris. În schimb, ca să ne înveţe pe toţi ce înseamnă demnitatea, Ceauşescu a mers cîntînd în faţa plutonului de execuţie. Mihai a avut parte de funeralii naţionale, pe Ceauşescu l-au îngropat nişte golani, de profesie ticăloşi. Toate acestea (abdicare, revoluţie, execuţie, reparaţie) s-au întîmplat în decembrie, ca un arc electric peste timp. Dacă, pentru ceea ce a însemnat în viaţa ţării, regele a meritat funeralii naţionale, ce ar fi meritat Ceauşescu, care a scos România (aproape) cu forţa din Evul Mediu şi a teleportat-o în Epoca Contemporană? A avut România vreodată un prestigiu internaţional mai mare decît în primii 15 ani ai domniei lui Ceauşescu? ,,Popor nerecunoscător – zicea Antonescu la finalul vieţii, citîndu-l pe Hannibal -, n-o să-ţi rămînă nici cenuşa mea…”.

– La noi, la români, e ceva în neregulă cu luna decembrie. E un lung prilej de bîrfe şi de ipoteze. Începe sublim, cu Ziua Naţională, după care urmează tot felul de decese, înmormîntări, revoluţii, alungări, abdicări, bonus comemorările, de a-i zice că toată istoria s-a înghesuit între Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Dar nici unul dintre aceste evenimente epocale, nici măcar redifuzarea filmului ,,Singur acasă”, nu-i uneşte mai mult pe români, în cuget şi-n simţiri, decît ,,pomana porcului”…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI