Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Metamorfoza Simonei Halep

– Cine a mai dat colţu’

– Nicolae Ceauşescu, un veac de singurătate

– La bloc

– Guvernul Viorica-Vasilica Docilă

– Panglicării

– Ăia hoţi, ăştia hoţi…

– Cum se dădeau ţepe în vremea lui Vlad-Vodă

– Comportarea Simonei de la Melbourne, unde a evoluat şi accidentată, merită un roman. Titlul: ,,Metamorfoza”. Dintr-o omidă tenace, a devenit, datorită verii australe, un fluture multicolor. Mare păcat că a pierdut finala.

– Cîteodată am impresia că noi, românii, ne subapreciem. De fapt, sîntem buni, frumoşi, deştepţi, altruişti, nu proşti cum ne consideră politicienii. Care sînt hoţi, ticăloşi, imorali…

– Utilizarea frecventă a telefonului mobil împiedică formarea amintirilor. Aşa că n-o să aveţi ce le povesti nepoţilor (sau netoţilor, după caz). Doar că viaţa a trecut, dar voi n-aţi observat-o fiindcă vă verificaţi mobilul. Măi, copii ai durerii, realitatea virtuală nu există! Să nu ziceţi că nu v-am spus.

– Senatorul Attila Veresztoy, supranumit ,,Drujba lui Dumnezeu”, a obţinut autonomie teritorială. Pădurile au răsuflat uşurate. Dumnezeu să-l ierte, că are de ce!

– A dat colţu’ şi Neagu Djuvara. A fost un puşti simpatic, leat cu Basarab I. În vara aceasta ar fi împlinit 102 ani… – Vrînd să se bage în seamă, Liviu Dragnea l-a confundat cu Menumorut. Bine că nu l-a confundat cu Melcul, din formaţia de dansuri şi bune maniere ,,Scaieţii Teleormanului”.

– La 26 ianuarie 2018, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 100 de ani, dacă nu-l împuşcau nişte ticăloşi în ziua de Crăciun a anului 1989. Mare păcat. Amintirea acestui mare patriot român creşte cu fiecare zi pe care România a pierdut-o pe ultimul drum al istoriei. Peste tot, din vîrful Munţilor Carpaţi şi pînă la marea cea mare, primul preşedinte al românilor a lăsat dîre pentru paşii noştri. Cu adevărat a schimbat geografia acestei ţări. La recursul inevitabil al istoriei, faptele bune, realizările precumpănesc în faţa iniţiativelor eşuate. N-a reuşit să creeze omul nou, dar, în anii fără Ceauşescu, a apărut omul-hienă. Aşa cum era firesc pentru un erou din filmele regizorului Sergiu Nicolaescu, Ceauşescu a murit strigînd: ,,Trăiască România liberă şi independentă!” După cum lesne se poate observa, aici n-a nimerit-o, ţara, în slujba căreia a fost pînă la uitarea de sine, redevenind colonie.

– După forţele oculte, iată că şi forţele inculte atacă România. Deocamdată au pus laba pe guvern. Care stă sub semnul Servilei şi Docilei. Şi al şmecherului de Teodorovici care, în calitate de ministru de Finanţe, va trebui să dea un ordin prin care să-şi anuleze datoriile de 70.000 de euro pe care le are la statul român. Îl va da, nu vă îngrijoraţi, că la prostii îl duce mintea.

– Pentru evitarea fisurilor guvernamentale, în Cabinet a fost adus şi Anton Anton (nu sînt bîlbîit, aşa-l cheamă pe el), cu misiunea de-a turna beton. Va avea de lucru, nu glumă…

– De atîta bine revărsat din programul de guvernare-manipulare, în fiecare oră, 9 români părăsesc ţara. Fraţilor, să nu uitaţi lumina deschisă, că iar ne ard ăştia la curent! Că au maţul gros.

– Blondele lui Dragnea au stat în acelaşi bloc. Carmen, la parter, iar Viorica-Vasilica, ca şefă a guvernului de coafor, la etajul trei. Deasupra lor, plutind între metafizică şi clitoris, veghea Demonul cu Mustaţă şi Dinţii Verzi. Exact ca-n Stăpînul Verighetelor, Întoarcerea Prostănacului.

– Noul logo al educaţiei: să faci ce zice Popa, nu ce face Popa.

– Să treci de la Pop la Popa, iată ce înseamnă progresul, iată avantajele unui stat constituţional!

– După ce a deschis gura noul ministru al Needucaţiei şi a tăiat ,,pamblica” gramaticii, logo-ul a fost modificat:

,,Să nu faci nici ce face Popa, nici ce zice Popa!”.

– Ministrului Daea nu i-a mai ajuns mobila, aşa că a mai adus, în peisajul declaraţiilor sale de dragoste faţă de versanţii munţilor, şi taurina de carne. Mare pişicher, nea Petrică! Îi place şi să behăie, şi să mugească.

– Dar nu cred că mai are voie să se manifeste în guvern, că acolo nu e ca la CAP, între brigadieri. Acolo e femei, şi femeile e simţitoare. Pe lîngă blondele din blocul-minune, s-a întors şi Servila. Ba au apărut şi ceva prospături, toate cu preocupări agricole. Ioana Bran e un fel de Scufiţa Roşie care-i aduce bunicuţului slană şi palincă, iar Sorina Pintea are în familie reputaţi specialişti în traficul cu droguri de cea mai bună calitate, obţinute, evident, din ierburi naturale.

– Sexi Brăileanca a refuzat să facă parte din noul guvern, motivînd că nu vrea să compromită şi mai mult oraşul de pe malul Dunării. În plus, reputaţia personală ar fi avut de suferit pierderi ireparabile.

– Primarul din Piatra-Neamţ a tăiat panglica la inaugurarea unui veceu dintr-o instituţie de învăţămînt. Probabil nu mai putea să se ţină.

– Ştiţi de ce nu apar disidenţe morale în partidele româneşti? Pentru că politica n-are nimic în comun cu moralitatea.

– În 2017, deficitul bugetar a fost de 24,3 miliarde, adică 2,88% din PIB. O fi bine? O fi rău? D-aia or fi ruginit frigiderele?

– Maimuţele au fost clonate! Nu numai în China, ci şi pe malul Dîmboviţei. Doamne, apără-ne, să n-ajungă la putere. Sau deja rugăciunile sînt tardive?

– Şi a fost şi ziua lui Florin Piersic. Puştiul a împlinit 82 de ani. În buletin, că în realitate nu-i dai mai mult de 16.

– Consiliul local al comunei Porcova, din România de dincolo de Prut, a votat, pe 23 ianuarie 2018, Unirea cu Ţara-Mamă. Exemplul a fost urmat de comuna Opaci. Vedeţi că se poate?!

– Avocata lui Adrian Severin a cerut eliberarea acestuia pentru că, la Academia de dansuri din buric şi bune maniere, a ţinut cursuri de ,,analfebetizare” cu tovarăşii hoţi. Nu cred că a fost o greşeală de exprimare, blondina a spus adevărul. Pur şi simplu, ăsta-i nivelul Bursucului Veninos.

– Băluţă, fotbalistul Craiovei, este, citez cu prefăcută emoţie, ,,disperat după haine”. Să le cumpere şi să se îmbrace cu ele. La fel sînt şi piţipoancele. Cu precizarea că ele sînt disperate să se dezbrace.

– La un concurs de frumuseţe, mai multe cămile au fost descalificate, deoarece farmecului natural îi adăugaseră niscai botox. Majoritatea semănau izbitor cu Oana Zăvoranu. Totuşi, după cercetări minuţioase ale juriului, au fost descoperite şi cîteva concurente cinstite, buzate din naştere. Concursul s-a desfăşurat la arabi, în acea societate în care femeile mai au de tras pînă cînd or să atingă standardele de înfrumuseţare permise cămilelor.

– De-a dreptul excepţionale sînt progresele făcute de România în ultimii ani în apărarea drepturilor japonezilor! La plimbarea premierului Shinzo Abe prin Bucureşti, n-a fost muşcat de nici un cîine vagabond, deşi aceştia sînt obişnuiţi cu gustul de japonez. Pînă şi Tudose a fost ţinut în lanţ.

– Cercetătorii britanici din spatele Gării de Nord au stabilit că păsările preferă oamenii frumoşi. Probabil, puicuţele. Găinile bătrîne se dau în vînt după ăia cu grăunţe.

– Întrebare întrebătoare: Aţi observat că, în fiecare an, pe la mijlocul lui ianuarie, iarna ne ia prin surprindere? Ce-ar fi ca măcar o dată s-o luăm şi noi ca din oală?

– Kelemen Hunor zice că el e maghiar, nu cetăţean român de naţionalitate maghiară. Bine, mă, am înţeles, numai să nu tragi frîna de mînă în pantă şi să nu ragi, c-o să creadă lumea că dai ora exactă.

– Între timp, Kelemen a luat-o la mişto pe Viorica-Vasilica Docilă, insinuînd că şefa guvernului ar fi inteligentă. Vorba aia: îi dai nas lui Kelemen, se ţine de antren.

– Cît despre programul de guvernare-înfeudare, bagabontul a plusat; cică ar fi făcut la Ministerul Agriculturii, ,,printre două beri”.

– În timp ce nea Petrică de la Ministerul Propagandei Mioritice numără oi ca să adoarmă vigilenţa lupilor, Ludovic Orban numără premieri. Cînd ajunge la 10.000 şi n-adoarme, numără premiere. Ehei, nu mai e liberalii vigilenţi ca pe vremea lui Antonescu! Lui Crin numai dacă-i spunea Puie Monta să numere pînă la trei şi să respire adînc, că şi adormea buştean. Şi, vorba aia, somnul naţiunii naşte monştri.

– Circul mediatic promovat de procurorii de la DNA a făcut mult rău ideii de justiţie. Faptul că tot mai multe rechizitorii sînt desfiinţate de Înalta Curte aruncă în derizoriu munca profesioniştilor din domeniu. Anticorupţia nu este un spectacol, iar compromiterea ei de către procurori incompetenţi e un rău la fel de mare ca acela făcut de infractorii versaţi.

– În societatea românească, impostura ţine loc de adevăr. Codrin Ştefănescu nu scapă nici o ocazie să se facă de rîs. Cică PSD are miniştri penali, fiindcă aşa vrea muşchii lui. Ai PSD, nu ai fiului ploii. Ştiţi de ce mulţi lideri ai marelui partid social-disperat vor supraaglomera puşcăriile. Fiindcă, în acest moment nefericit al istoriei, pot să sfideze. Că de furat, puteau şi pînă acum.

– Cu ocazia sărbătoririi Unirii Principatelor, presa de portjartier a titrat că românii, dansatori înrăiţi, s-au prins în horă alături de Alexandru Ioan Cuza. Mă rog, noi ştiam că iubitul prinţ al Unirii nu mai dansează din 1873, dar ne mai înşelăm şi noi.

– Antrenorul pedofil al lotului de gimnastică al SUA, Larry Nassar, a primit, în final, 175 de ani de închisoare. Omul a avut ghinion; dacă ar fi fost judecat în România, ar fi fost decorat de şeful statului în expectativă cu ordinul ,,Bărbăţie şi Credinţă”, în grad de ,,Cavaler de Kurlanda”.

– Gabriel Sandu, fostul ministru al haşmanglelii, a declarat procurorilor că furaja lunar pedeleul, din mită, cu 300.000 de euro, prin intermediul lui Emil Boc. Probabil d-aia îl bătea ta-su pe Muc cel Mic cu cureaua de la ceas: ca să nu mai fure. Zadarnic. Derbedeul se înhăitase cu golanii lui Băsescu. Iar ăştia, pînă n-au pus ţara pe butuci, nu s-au lăsat. După care s-au împrăştiat care încotro, de la Monte-Carlo şi pînă la Poarta Albă, unde clocesc viitoarele jafuri.

– Continuă ping-pongul diplomatic dintre cuplul comic-fantezist Dragnea-Tăriceanu şi şmecherii de la UE. Ăia hoţi, ăştia hoţi, mama lor la toţi! – Ia să vedem cum erau trataţi politrucii în vremea lui Vlad Ţepeş, poate ne vin nişte idei la memoria minţii.

– ,,După ce a atestat Bucureştii (1459) şi i-a liniştit pe cei ce doreau să-i ocupe scaunul domnesc, Vodă se amuza în pridvorul reşedinţei sale, primind diverşi soli ai otomanilor, de care făcea mişto cît cuprinde, că valahul era şmecher după tată şi şugubeţ după mamă. Interesant e că simţul umorului era apreciat şi de oaspeţii care se hlizeau la el ca proştii, făcîndu-şi cruce în cerul gurii cu limba (nu ştiu dacă şi turcii, dar unele surse insinuează că şi ei), ca atunci cînd asişti la un show cu Ucigă-l Toaca. Că ultimul musafir, Catavolinos, era grec, deci viclean nevoie-mare, motiv pentru care îl alesese sultanul ca trimis al său… «- Şi zici, mă, grecule, că n-am plătit tributul de trei ani? Aşa ai zis? De ce te bagi, bă, unde nu te pricepi? Şi, mai ales, neinformat! Nu l-am plătit bă, murătură, deloc şi nici n-am de gînd să-l plătesc vreodată. Tu ai face bine să-ţi bagi minţile în capul ăla sec, pînă nu-ţi introduc eu ceva în altă parte. Uită-te bine la mine, deschide felinarele: dacă o singură dată te mai văd pe aici şi mai ai curajul să aduci vorba despre tribut şi despre copiii valahi pe care vreţi voi să-i faceţi ieniceri, ai îmbulinat-o, dacă înţelegi ce vreau să-ţi transmit prin neologismele astea. Şi, reţine că m-am supărat: cînd te mai întîlnesc prin Valahia, o să te fac să înţelegi de ce-mi zice lumea Ţepeş. It’s clear? vorba lui Tom Cruise, interpretul meu de limba engleză». Acum nu ştim ce a fost în capul grecului, dar cert este că el a perseverat, crezînd că-l păcăleşte pe valah. Vlad, apreciindu-i stăruinţa, i-a spus că da, e de acord să se întîlnească cu Hamza-beg la Giurgiu, să regleze o chestiune de hotar, că pînă la urmă nici lui nu-i plăcea pe unde impuseseră turcii linia de graniţă. Şmecheri foc, otomanii vroiau să-l prindă pe Ţepeş şi au venit cu un corp de oaste. Corpul ăsta n-a avut suficient cap, de vreme ce a fost luat prizonier de ostaşii valahului, care a dovedit, încă o dată, că era mult mai ciumete decît pîrliţii ăştia ce se credeau deştepţii pămîntului şi se jucau de-a hoţii şi vardiştii cu cine nu trebuie. Duşi la Tîrgovişte, prizonierii au fost trataţi cu tot respectul de care era Vlad în stare. Le-a ridicat nişte ţepe frumoase, naturale, sută la sută noduroase, în care i-a invitat pe oaspeţii nedoriţi să se aşeze comod. Pe Hamza-beg şi pe Catavolinos i-a ridicat în ţepe mai înalte, să ştie şi mai marii din ceruri ce mari şmecheri au fost ei pe pămînt. Că şi pe lumea ailaltă rangu-i rang, respectat cu religiozitate, n-ai ce dracu să faci. Dar valahul nu s-a mulţumit cu atîta lucru că, asemeni lui Anghel Iordănescu, era greu de satisfăcut. A cucerit Giurgiul şi a trecut în dreapta Dunării unde, de la Rahova şi pînă la guri, a pustiit totul. Meticulos pînă la manie, a notat toate isprăvile, adică 23.809 capete retezate şi 884 de case arse cu proprietarii înăuntru, adică un fel de all inclusive medieval. În total, 24.693 de duşmani au fost executaţi. Ca să se dea mare, Vlad i-a trimis o scrisoare (11 ianuarie 1462) lui Mateiaş, regele Ungariei, în care descria amănunţit activitatea sa în cîmpul muncii cu turcii. Mateiaş se bucura şi nu prea că valahul îi cam lua caimacul şi-l întrecea în glorie deşartă. Drept pentru care se hotărăşte să-l aştepte la cotitură pe Ţepeş. În vremea ăstor evenimente, turcii se îngroziseră atît de tare încît se călcau pe coadă care să treacă mai întîi în Anatolia. Drept urmare, Mehmed al II-lea convoacă o expediţie de punere la punct a cutezătorului, la care a folosit 25 de trireme şi 150 de corăbii pentru a asedia Chilia, başca 250.000 de soldaţi pentru acţiunea terestră, după cum exagerează cronicarul grec Halcocondil. Ţepeş şi-a împărţit cei 30.000 de românaşi în două, a pustiit totul în calea agresorului, căruia i-a tras-o-n gură în numeroase lupte de hărţuială, pe unde a putut, încă de la trecerea Dunării pe la Giurgiu. În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, la Tîrgovişte, Vlad, împreună cu 7.000 de ostaşi deghizaţi, a pătruns în tabăra duşmană cu gîndul creştinesc de a-l ucide pe Mehmed El Fatîh (Cuceritorul). Norocul sultanului a fost că Ţepeş nu l-a găsit în cortul personal, fiindcă marele pantalonagiu îl vizita nocturn pe Radu cel Frumos. În spaima generală, turcii s-au ucis cu vitejie între ei, un ienicer de origine sîrbă, Constantin Mihailovici, apreciind sîrbeşte, adică exagerat, că 100.000 de otomani au întregit armata de drăcuşori a lui Michiduţă. Ajuns la Tîrgovişte, sultanul, care încă nu dăduse lupta decisivă cu Vlad, hotărăşte, silit de împrejurări (lipsa halelei, izbucnirea ciumei), să-l înscăuneze pe amantul fatal, Radu cel Frumos, şi să se întoarcă la Istanbul. Boierii care încă mai erau în viaţă, însă morţi de frică din pricină de Vlad Ţepeş, trec automat de partea noului domn, care prefera să fie el tras în ţeapă, nu invers. Vlad se retrage peste munţi şi aşteaptă ajutorul lui Matei Corvin care, aşa cum ştiţi, nu prea-l avea la inimă şi aştepta momentul prielnic să se lepede de el, deşi ceilalţi granzi europeni nu prea erau de acord. Ba chiar îi dăduseră nişte parale ca să-l ajute împotriva turcilor. Aşa se face că Mateiaş se urneşte pînă la urmă cu oştirea ca să-l ajute pe valah. Pe drum însă, primi trei scrisori măsluite de saşi din care reieşea că Vlad e dispus să se închine turcilor şi să-i ajute să cucerească Transilvania. Prin acest fals, saşii îi plăteau lui Ţepeş pentru evenimentele din 1459-1460. Mateiaş a fost convins uşor fiindcă, de fapt, asta aştepta: să scape de Ţepeş şi să se justifice în faţa acelora ce-i încredinţaseră banii pe care acesta îi risipise aiurea-n tramvai”. (Va urma, dacă sînteţi cuminţi.)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI