Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

S-a întîmplat în Teleorman

– Şi primăvara ne va lua prin surprindere

– Să nu baţi cum bate popa

– Dictatura haşmanglelii

– Iar am luat ,,Ursul de aur”

– Dopajul şi etajul

– Metamorfoza preşedintelui

– Tuta şi muta

– Interviu cu un vampaiăr

– Viscolul nemilos, trimis de opoziţia politică, a rupt podeaua unui tren şi l-a umplut cu zăpadă. S-a întîmplat în Teleorman. Surse din interiorul fenomenului ne-au informat că viscolul, luat puţin în goarnă, căuta pavianul cu manta, gelada cu coc şi magotul cu mustaţă. Dar, pentru că circul se mutase la Bucureşti, nu i-a găsit. Dezamăgit însă dornic de răzbunare, a bătut la toate obloanele judeţului, căutînd o librărie pe care s-o spulbere dintr-o suflare. Nici librărie n-a găsit.

– Cît despre ciocănarul teleormănean care a descoperit accidentul dovedindu-şi înalta pregătire profesională, în viitorul apropiat va deveni ministrul Transporturilor.

– Iar ne-a prins iarna nepregătiţi! Ne-a lovit fără milă, prin surprindere, pe 26 februarie. Mai era un pic şi scăpam. E altceva cînd te surprinde primăvara.

– Oricum, a fost cel mai geros început de martie de cînd se fac măsurători ale temperaturii. A fost atît de ger încît au îngheţat şi unele măsuri fiscale. Să vezi inundaţii populare cînd se vor topi banii din buzunare sub soarele inflaţiei!

– Un poliţist local fără nici un Dumnezeu l-a amendat pe un preot, în Lugoj, fiindcă parcase anapoda, undeva, la marginea Iadului şoferilor. Ideea s-a dovedit foarte proastă de vreme ce popa i-a dat un pumn în muian de l-a lăsat lat. Dacă nu erau colegii poliţistului destul de ageri ca să-i stăvilească zelul creştinesc, popa se apuca să-i cînte ,,Veşnica pomenire”. Îi rog pe cititorii noştri din cale afară de credincioşi ca printre meandrele concretului, chiar dacă sînt pătrunşi de sinergia faptelor, să nu facă ce face popa. Şi nici ce zice la mînie.

– ,,Mai bine urangutan decît orangutan”, este categoric Liviu Pop. Parcă poţi să-l contrazici! Dar cum o fi mai bine: genunche sau genunchi? Eroare sau greşeală? Ministru sau impostor?

– ,,Sîntem cel mai vînat partid din istoria modernă a României”, afirmă cu mîndrie purtătorul de bostan turcesc pe post de umbrelă de la PSD. O fi din cauza faptului că posedaţi cei mai mulţi iubitori de artă modernă (tablouri ascunse prin cavouri, valută pitulată prin aşa-zisele Insule Virgine, nuduri strecurate printre meandrele concretului la ceas de seară, şobolani încuiaţi pe dinăuntru în Trezoreria statului, lipitori fixate cu super-glue pe Buget…) pe metru pătrat? O fi pentru că, din dorinţa de a scăpa doi-trei caraşi cu barbă din năvodul justiţiei, ţineţi România pe loc de doi ani? Că în loc să guvernaţi treburile ţării cu responsabilitate sînteţi într-o permanentă şi păguboasă campanie electorală? O fi că vă ştergeţi cu democraţia la sistemul de operare şi că aţi înlocuit criteriul valoric din modul de funcţionare a societăţii cu criteriul politic, conform principiului iliescian ,,prost să fie, dar să fie e prostul nostru”? Şi peste toate astea mai vine şi Ciordache, cireaşa de pe mort, să afirme categoric: am cîştigat alegerile din 2016 şi, dacă vrea muşchiul nostru ţigănesc, ,,putem să introducem şi dictatura”. Ce să mai introduceţi, arătare? Că dictatura neam-prostiei are toate motoarele turate. A, voi vreţi ca dictatura haşmangleii, ca formă postcomunistă de conducere a României, să fie înscrisă în Constituţie. Ei bine, asta chiar nu se poate. Şi dacă în lupta pe viaţă şi pe moarte pe care o duceţi cu Justiţia vor mai cădea dintre ai voştri, consideraţi-i jertfe aduse pe altarul corupţiei. Iar zeul la care vă închinaţi cu copitele încrucişate, Banul Nemuncit, îi va lua de-a dreapta sa. – Procurorul General Augustin Lazăr citează din antici ca să le explice aventurierilor politici că nici atunci hoţii de voturi, cu frînă de muci sau fără, n-aveau dreptul de a deveni demnitari. Fiindcă, ce chestie!, termenul vine de la cuvîntul demnitate. Ca să vezi! Dar ce credeţi, se-ncurcă micul Stalin de amănunte? Oricum, ăla care a scris chestiile alea e mort de multă vreme. Din 2016 nici n-a mai votat. – În această luptă pe viaţă şi pe moarte dintre Justiţie şi Injustiţie, nu trebuie scăpat din vedere că în cele două tabere există destule otrepe. Cu care democraţia ar trebui să şteargă pe jos. Nu invers.

– Nadejda Sergheeva, o sportivă din Rusia care a pozat cu o bluză pe care scria ,,Eu nu mă dopez”, a fost depistată (cu s, nu cu z) pozitiv la Olimpiada coreeană. Nadejda, Nadejda, cît de bine semeni cu politicienii români ce se pozează cu tot felul de zdrenţe pe care scrie că ei nu fură!

– Pentru un film în care o femeie încearcă să-şi vindece frigiditatea plătind un papleacă ,,să se masturbeze în faţa ei”, conform distinsului critic de artă grosolană Dan Negru în cerul gurii, regizoarea Ilie Pintilie, sau cam aşa ceva, a înşfăcat ,,Ursul de aur”. Cică e un film de artă şi mare precizie. Dar ce, despre România nu se spune că este o ţară liberă? Iar poeţii o consideră chiar frumoasă!

– La nici 24 de ore după ce a fost adus în ţară, Ursul de Aur, văr primar cu Sorinel Copilul de Alamă, a fost zărit căutînd prin tomberoane după niscai resturi sufleteşti.

– Horia Tecău a cîştigat, alături de Rojer, turneul de la Doha. Ne bucurăm pentru acest băiat de caracter.

– Un zvon manipulator zguduie clasa politică recalcitrantă scoţîndu-i dopurile din urechi: din 2019, Klaus ar putea deveni preşedintele Comisiei Europene înlocuindu-l pe polonezul Donald Tusk. E ca şi cum Herghelegiu l-ar înlocui pe Lewandovski. Mă, mare dreptate avea bunicul meu, erou al celui de-al II-lea război mondial: mutu (altul decît fotbalistul) -ute pămîntul! Rîdeam noi de el că vorbeşte cu încetinitorul, că se deplasează prin politică şontîc-şontîc, că l-a inspirat pe Jules Verne în scrierea capodoperei ,,Doi ani de vacanţă”, dar n-am înţeles că, dincolo de aparenţe, se desfăşura procesul de metamorfoză. Ar fi frumos să-l vedem pe Iohannis cum dă tonul concertului european! Pînă atacă primele note, pînă-i face o dedicaţie naşei Angela, s-a şi furat mireasa. Iar tocmeala cu ruşii e nasoală.

– În aceeaşi ordine de idei alambicate, Charlize Theron anunţă omenirea umană că s-a lăsat de droguri fiindcă începuse să se îngraşe. – Putin a prezentat noua rachetă rusească capabilă să străpungă scutul antirachetă american. Aşa că la Deveselu o să scoatem la înaintare, împotriva pofticioşilor invadatori, tot oltencele fierbinţi. Iar la hotarele de est vor pune piepturile heroinele noastre Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Monica Bîrlădeanu şi Draga Olteanu Matei.

– Aflat în vîjîială prin Bucureşti, Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisie Europene, i-a mustrat pe politicienii puterii zicîndu-le de la obraz că reforma justiţiei e făcută în interes propriu şi personal. Şi pentru atîta lucru ai bătut drumul? Ce, noi nu ştiam asta? Bine, a mai zis şi altele, dar nu l-a mai ascultat nimeni.

– Ca să cîştige un concurs de dansuri populare din buric şi nebune maniere organizat de bagabontul ăla de Măruţă, primarul din Bascov (jud. Argeş), protectorul ansamblului din localitate, şi-a pus subordonaţii să dea SMS-uri de pe telefoanele de serviciu pînă cînd nota de plată a sărit de 20.000 de euro. Rău e să fii şi hoţ, şi prost …

– Rele mai sînt socializdele! Euroderutata Ana Gomes o ia de ciuf pe Viorica Dăncilă cu un entuziasm demn de o cauză mai bună. ,,Mă mir că această doamnă vorbeşte. Credeam că e mută. În Parlamentul European eu nu am auzit-o să deschidă gura vreodată”. Ce-ai, Ano, te mănîncă windowsul? Dacă te pîrăşte lui Livache, pe unde scoţi furoul? Că dacă deschide muta gura, ai feştelit-o! Te ia curentul instant.

– Ion Iliescu a împlinit 88 de ani (din care 90 de activitate revoluţionară pe la colţurile istoriei), în timp ce tinerii ucişi în decembrie 1989 au putrezit în cimitir. Dar ticăloşii trăiesc mult fiindcă n-au mustrări de conştiinţă. – Triunghiul Bermudelor (Dragobete, 1 şi 8 Martie) a făcut să dispară numeroase portofele. Şi nu sînt semne de vindecare. La cotitură pîndeşte Paştele.

– Oare vampaiării au probleme de genul feminin? Ia să vedem ce zice ,,Istoria necenzurată a românilor”, că, vorba aia, Adi Sfinteş le ştie pe toate.

– ,,Vampaiărul este un personaj din filmele holiudiene după care se dau în vînt toţi copiii americani cu vîrste cuprinse între 5 şi 95 de ani. Că animalul ăsta e drăguţ foc, doarme prin cavouri alături de Darius Vîlcov şi iese numai la miezul nopţii pentru o scurtă promenadă sub clar de lună, încheiată cu o cină frugală, simplă, alcătuită cu predilecţie din sîngele a două-trei tinere a căror înfăţişare nu este importantă de vreme ce jugulara este suficient de atrăgătoare. Bine, bine, să nu mă înţelegeţi greşit, şi orice naşparlie să se apuce să umble fără fular, că regizorii de la Holiud aleg numai bucăţi una şi una, nu pun orice tută să joace rolul victimei, c-atunci nu se mai uită la filmul lor nici Vlad Dracul, chit că este top-starul producţiei. La vampaiării ăştia nu le vii de hac decît dacă-i înţepi la o răscruce de drumuri politice cu un ţăruş frecat îndelung cu usturoi şi gazolină de pe Clisura Dunării, model «esenţa schimbării». După americani, irlandezi şi alţi fraieri plini de mălai, vampaiării ar avea drept loc de baştină Transilvania, unde au auzit ei că mediul de viaţă şi moarte le este favorabil. Asta li se trage de la Bram Stoker, cel care a zis că Vlad Ţepeş ar fi un vampaiăr din Transilvania, unde lucra sub numele de cod Dracula. Ipoteza este falsă întrucît în cuprinsul nesfîrşit al Ţărilor Române nu s-a auzit ca un asemenea interesant personaj să sugă sîngele vreunei tinere, eventual s-o violeze şi s-o lase moartă după o experienţă similară. Că o fi din cauza consumului excesiv de usturoi sau a crizei de ţăruşi, încă nu o ştim sigur, cert este că aşa au stat lucrurile, nedescoperindu-se victime. Iar asocierea domnitorului Vlad Ţepeş cu un amărît de vampaiăr este absolut scandaloasă de vreme ce valahul a fost la vedere, nu într-ascuns, dracul gol. Aşa că pentru a scoate adevărul la suprafaţă din hrubele istoriei, unde zăcea ca prostul alături de întrebarea-lozincă «cine a tras în noi după 22?», l-am contactat pe vampaiărul Dracula, care se juca gingaş cu sula de cusut gumari. Insul, că altfel n-avem cum să-i zicem, ne-a răspuns cu multă amabilitate, rînjind tot timpul, la setul inutil de întrebări pe care am avut tupeul să i-l punem. «- Domnule Dracula, că tovarăş nu vă pot spune că s-ar interpreta, sînteţi vampaiăr sau nu?»

«- Nu, frumuşelule, sînt popă de ţară.» «- Glumiţi?»

«- Sanchi! Nu glumesc deloc, că-mi lipseşte gena asta. Că tatăl meu, Vlad Dracul, n-a avut-o pe inventar. Şi încă ceva. Nu-mi mai zice domn, că-ţi răceşti gura de pomană. Vorbeşte-mi direct, la pertu, că io nu-s plin de fasoane ca alţii.» «- O.K.! Dacă pe tactu l-a chemat Dracul, pe tine de ce te cheamă Dracula?» «- Nu mă cheamă Dracula, mă cheamă corupţia din ţară. Dracula mă numesc şi înseamnă fiul lui Dracu. Că aşa ne botezau, puşchea pe limbă, pe la 1430. Dacă erai fiul lui Tatu te chema Tatulea, al lui Moise – Moisulea, al lui Napu… şi aşa mai departe. Asta era toată şmecheria cu numele meu.» «- E adevărat că vă semnaţi Draculya, cu y grec?» «- Aprob pozitiv.» «- Uai?» «- Şi ţie-ţi place <Valahia>, crudacule? Vrei să fii domn, ai? Acu îţi tai capul de nici nu zici că l-ai avut, deci n-o să-i simţi lipsa. Mă semnam cu y grec că era mai în trend, pe ce lume trăieşti? Eşti chior, nu vezi ce se întîmplă în jurul tău?» «- Cum aţi ajuns vampaiăr?» «- Vrei un răspuns sincer?» «- Bineînţeles.» «- Habar n-am. S-a întîmplat pur şi simplu. Acu vreun secol şi ceva eu îmi dormeam liniştit somnul de veci într-o gură de canalizare, că acolo m-au aruncat boierii mei credincioşi, după ce mi-au trimis dovleacul la Istanbul să se rîză proştii de el, adică toţi viclenii. Cum dormeam eu aşa visîndu-mi calul ce se odihnea, la derută, în locul prevăzut pentru mine, la biserica Snagov, hop că apare în librării o carte a unuia Stoker, sau Ştecher, n-am reţinut exact numele, că-mi lipseşte şi gena memoriei. Dilimanul ăsta zicea că sug sînge în neştire, că sînt rău de rup lanţul, că ucid din plăcere şi cîte şi mai cîte. Numai calomnii ordinare că, dacă nu eram mort, mai că-l dădeam în judecată ca să sfîrşească în chinuri, ca orice pîrlit de jurnalist cu coloană vertebrală, prin puşcăriile democratice. La început nu prea am făcut caz şi am stat liniştit la locul meu, că era destul de cald şi bine, dar cînd am văzut că treaba se-mpute, mi-am intrat în rol şi am ajuns mai celebru decît mine.» «- Cum adică mai celebru decît tine?» «- Adică mai cunoscut decît Vlad Ţepeş, ziaristul lui Peşte. Nu prea te duce mintea. Mă mir că n-ai scris şi tu vreun manual alternativ de istorie!» «- Haideţi să nu ne jignim, că la o adică şi eu pot să zic destule despre mata. Şi s-ar putea să nu-ţi convină să auzi din gura mea că ai făcut ţara de rîs prin apucăturile tale nedemne de poporul român.» «- Băi, puişorule, ai început să-mi ţii predici, şi la noi, vampaiării, astea nu-şi prea au rostul! Uite care-i mersul: dacă n-ai chef de vorbă sau nu ştii să pui întrebări, scoate banii şi rade-o, c-au început să-mi ghiorăie maţele şi n-aş vrea să mă spurc cu sînge de medievalist.» «- Stai, balaure, că glumeam, ce te superi aşa de repede? Şi, mă rog, de cînd sugeţi şi sîngele bărbaţilor?» «- De cînd, de necînd, nu e treaba ta şi la urma urmei şi eu glumeam, ca să zic aşa.» «- Să revenim la subiect. Ce s-a întîmplat după apariţia cărţii?» «- Ce să se întîmple… Am evoluat permanent. Mi-am intrat în rol, ca să zic aşa. M-am conformat cerinţelor, am jucat în mai multe filme, am dat cep mai multor tipese străineze care umblau cu jugulara la vedere, chestii de-astea simple, locuri comune, cum ar zice vreun critic literar mai scorţos.»

«- De ce aţi rezolvat numai tipese de afară? Ce, româncele n-au sînge-n ele?» «- O-ho-ho, pişicherule… Şi încă în ce hal! Dar pe astea nu poţi să le prinzi la strîmtoare că duhnesc a usturoi şi a barba caprei de la o poştă, parcă s-ar fi născut la Tel Aviv.»

«- Sînteţi antisemit?» «- Da de unde! Nevastă-mea dintr-o viaţă anterioară a fost unguroaică, copiii mi-au fost combinaţii de n elemente luate cîte k, iar victime am făcut şi printre ţigănci.» «- Tot într-o viaţă anterioară?» «- Sigur, că acu-s mai pretenţios şi brunetele astea nu se prea amestecă cu apa, ca să nu se înece sau să nu-şi strice tenul, nu-mi mai amintesc exact.» «- De Iunona Raider ce părere ai? A fost bună?» «- A fost bună, dar cu alţii, că pe mine nu m-a lăsat regizorul s-o lucrez cum ştiu eu, la două ciocane. Că ea mi-a şi zis, între două scene: «Dracula, m-ai dezamăgit total, numai zvonurile sînt de tine, în realitate nu poţi face faţă unei femei adevărate…».

M-am buzat un pic, dar am respins-o cu eleganţă, că n-avea cine ştie ce carne pe ea, iar numai pentru sex nu eram dispus să stau ca prostu la rînd, că încărunţeam acolo. Am lămurit-o pe loc: «Auzi, păpuşico, cîte de-astea am dat eu cu roatele-n sus, numai Holiudul ştie, că-i plin de lunatice cu ochii zgîiţi după, pardon de expresie, sulă.» «- Sînteţi cam vulgar.» «- Doamne fereşte! Muşcă-ţi limba, ticălosule! Cum să fiu bulgar? N-au fost şi nici n-ai să auzi vreodată de vreun vampaiăr în Bulgaria. Că ăştia-s vegetarieni şi nu cred că i-ar conveni cuiva să-şi înfigă colţii într-o bulgăroaică hrănită cu castraveţi şi gogonele, ori într-un bulgar îndopat cu ardei iuţi»”. (Va urma, dacă sînteţi cuminţi.)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI