Săptămîna pe scurt

in Fără categorie

Haideţi să facem Unirea!

– Programul de guvernare-criogenizare

-Întîia vacă a ţării

– Planeta infractorilor

– Duşmanul Basarabiei

– Facebook – încă una şi mă duc

– Surdo-mutul de la PSD

– Legea salarizării infractorilor

– Fănel face ochi şi el

– S-au împlinit o sută de ani de cînd Basarabia s-a întors la sînul Patriei-Mamă. Să ne bucurăm sau să ne întristăm? Astăzi, România de dincolo de Prut e ţinută în lanţurile slave de proasta calitate a politicienilor de la Bucureşti şi Chişinău. Lipsiţi de sentimente patriotice autentice, pungaşii de la butoanele puterii n-ar mişca un deget în direcţia reunificării ţării dacă nu există perspectiva certă a unui profit personal. Adevărul istoric, jertfele a milioane de români ce au înnobilat cu sîngele lor pămîntul ţării, construind din oasele lor puntea dintre trecut şi viitor, nu-i mişcă în nici un fel. Ei sînt europeni, atoateştiutori şi atoatefăcători, pentru ei dragostea de Patrie e un sentiment desuet. Asta nu-i împiedică să taie panglici aniversare, să se afişeze evlavioşi pe la toate manifestările publice, să vorbească despre evenimentele din 1918 de parcă ar fi fost acolo, iar fără ei nici nu s-ar fi făcut Unirea. Aceşti saltimbanci de circ, maeştrii kitschului şi ai prefăcătoriei, ar trebui să bage capul la cutie, întrucît nu i-a auzit nimeni pînă acum că i-ar durea pe undeva de soarta Basarabiei. Ba, dimpotrivă, prin politica lor meschină, antinaţională, au transformat podul de flori de peste Prut în podul de piatră care s-a dărîmat şi-a venit apa tulbure a istoriei şi l-a luat. Aşadar, ipocriţilor, întoarceţi-vă la furtişagurile voastre şi lăsaţi poporul român să traverseze deşertul! Lăsaţi-l să ajungă la Prut şi dincolo de el, şi dintr-o parte şi din cealaltă, şi să curgă ca un fir de lumină înspre ziua de mîine! Ne-aţi confiscat ziua de astăzi, lăsaţi-ne măcar ziua de mîine! Cînd n-ar mai trebui să aniversăm date din calendar, ci realităţi palpabile. Prezentul nu este întreg fără trecut, iar viitorul este prezentul în formă continuată. Decît să sărbătorim Unirea, desfăcută de Cancerul Roşu, mai bine haideţi să facem Unirea! Şi n-o să ne fie mai rău, după cum prognozează manipulatorii de profesie, sumbrii arhitecţi ai dezastrului, ci mai bine. Fiindcă Naţiunea noastră ar redeveni un singur suflet. Iar noi am putea privi cu ochii larg deschişi în oglinda istoriei. De acolo ne zîmbesc urmaşii.

– Conform programului de guvernare-criogenizare, pe 23 martie, iglu-ul numit România a fost acoperit de zăpadă. De-atîta încălzire globală, la sfîrşitul lui Mărţişor, mi-au luat-o dinţii la trap. Şi încă n-a venit aprilie! – În ciuda a ceea ce cred unii şi alţii, fani înrăiţi ai programului de guvernare-mulgătoare, pe planturoasa care a dat ţării 100.000 de litri de lapte, dintr-o ţîţă, başca brînzica Făgăraş din celelalte, o cheamă Sorina. Şi nu e din Teleorman, ci din Ialomiţa, unde vacile din rasa Holstein sînt vrînd-nevrînd mai productive. N-ajung toate la performanţele Sorinei, dar orişicît. Bine, asta e şi o vacă de fiţe, fiindcă ta-su, botezat Blitz, era un taur american. Nu ştim exact cum este Sorina – aşa, la prima vedere, pare vacă de treabă, nesiliconată – dar mă-sa a fost o mare bagaboantă. Ce, pentru împerechere, nu putea să găsească un bou de la noi, din cireadă, că e plină politica de ei? E adevărat, Sorina, în loc să dea lapte, ar fi furat lapte…

– ,,Tot mai multe femei preferă şamponul de cai”, titrează presa de sub chiloţi, entuziastă ca o centuristă ajunsă la mînăstirea de taici. De ce fac chestia asta, nu e prea clar. Fie vor să intimideze măgarii, fie vor să atragă armăsarii. În orice caz, mult prea fericitele posesoare ale şamponului magic nechează cu mai mult simţ de răspundere cînd îşi scriu autobiografia.

– A dat colţul Andrei Gheorghe, unul dintre frumoşii nebuni ai marilor trusturi de presă. Ca orice ins lovit de gloria deşartă, a fost găsit la 12 ore după deces. După care, conform dorinţei sale, cît ai zice 13-14, a fost incinerat. Acum e în aer.

– Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte al Franţei, mult mai cunoscut ca soţ al Carlei Bruni, a fost reţinut de Poliţie fiindcă acuzaţiile lui Gaddafi, preşedintele asasinat al Libiei, cum că i-ar fi dat 50 de milioane de euro pentru campania electorală, se pare că sînt adevărate. Acum este cercetat sub control judiciar, dar bagabondul nu recunoaşte nimic. Şpaga primită de la exoticul preşedinte libian nu l-a împiedicat să dea cu bombardeaua în acea ţară bogată în petrol. Ce lichele au condus şi conduc lumea!

– Deontologii de profesie se dau cu capul de ecranul televizorului fiindcă Putin a cîştigat cel de-al patrulea mandat prezidenţial. Păi cine aţi fi vrut să cîştige? Comunistul de pe locul doi sau ultranaţionalistul Jirinovski de pe trei? Au ales şi ei răul cel mai mic. Răul cel mai mic pentru restul lumii.

– România nu a utilizat 1.088.039.134 de euro destinaţi infrastructurii. Cică la noi nu e gropi. E gropi multe, dar constructorii sînt sabotaţi de guvern fiindcă n-ar mai avea înalţii demnitari în ce să dea.

– Tot peste un miliard de euro n-a fost folosit în domeniul educaţiei. Cît despre cheltuielile neeligibile şi fraudele cu fonduri europene, acestea se apropie de două miliarde. Mare dreptate avea Gabi Luncă: ,,Dă, mamă, cu biciu-n mine/ că fondurile-s tot la tine!”.

– Inflaţia are tupeu! A ajuns la aproape 5% şi n-are de gînd să se oprească. Profită de incompetenţa guvernului şi de viclenia de podgorean a lui Mugur Isărescu. *

– Într-un singur an avem o creştere a preţului gazelor naturale de 48% şi a energiei electrice de 40%. După care, aproape firesc, au luat-o razna şi celelalte preţuri. Distinşi bandiţi, unde o să vă ascundeţi cînd vă va căuta poporul înfometat? Pe Insula Belina? Ştiu eu ce să zic?! Parcă sînteţi prea vulgari…

– Dodon, acel papleacă ales preşedinte al Moldovei cu ajutorul ruşilor din Transnistria, susţine că românii sînt cei mai mari duşmani ai moldovenilor. Rău e să fii prost! Parcă-l văd pe Putin că-l întreabă, la mişto (iarăşi): ,,Ia zi, măi Dodoane, tu ce eşti: român, moldovean sau tolomac? Că eu, după tată, pe care-l chema Putină, sînt englez”. Dar pe Dodon nu-l poţi trata ca pe oamenii normali. Ar fi prea mult. Dintr-o neostoită sete de putere, zăludul a devenit cel mai mare duşman al Basarabiei.

– Atansion! A apărut farfuria biodegradabilă pe care, în loc s-o speli, o haleşti. Dacă apar şi hainele comestibile, sau măcar biodegradabile, egalitatea dintre sexe n-ar mai fi doar o vorbă-n vînt. Ar ajunge şi bărbaţii să fie egali cu femeile. – Deranj mare pe mapamondul lumii virtuale că Facebook-ul şi, probabil, alte reţele de socializare şi desfrîu ar abuza de datele personale ale posesorilor de conturi, cetăţeni liberi şi săraci cu duhul. Care, pe cale de consecinţă, pot fi uşor manipulaţi în folosul electoral al politicienilor sau al unor firme de publicitate subliminală. Mă miră faptul că există oameni care mai aveau îndoieli în această privinţă.

– Pentru că ar fi deranjat Congresul Extraordinar şi Nemaipomenit al PSD, un surdo-mut a fost amendat drastic de orbii din Jandarmerie.

– ,,Ne arestează, ne bate, ne arestează, ne bate… Ne ia nevestele, şi noi trebuie să tăcem din gură?!”, se întreabă cu obidă domnul Marean Vanghelie. Cine vă arestează, ştim. Cine vă bate, bănuim. Dar nu avem nici un indiciu în legătură cu aceia pe care i-aţi pedepsit să vă ia nevestele…

– Nicoleta Luciu e supărată că nu face dragoste ,,aşa de bine” cînd e lună plină, din care motiv trage draperiile. Lasă, Nicoleto, că e bine şi aşa! Trecem peste afirmaţia geografistei din Miercurea Ciuc că Luna e o planetă, că-i lipsită de importanţă. Cîţi parlamentari cunosc adevărul? Pentru ei, Teleormanul este un continent.

– Sînt curios cine se va înfrunta în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2019, după ce în 2014 s-au răfuit Five House cu Mickey Mouse… – Aţi observat cîţi români talentaţi au fost alungaţi din ţară în ultimii 28 de ani? Şi-n vremea asta, în spaţiul carpato-danubiano-nevrotic se prăsesc lichelele politice. Nenorociţilor, prezentaţi-vă la prima secţie de poliţie şi predaţi-vă!

– Tîndală Tîndărel lucrează non-stop la proiectul de lege prin care criminalii, violatorii, pesediştii, liberalii, liber-schimbiştii, onaniştii şi toţi ceilalţi necăjiţi care au avut lipsa de prevedere de a se lăsa prinşi, şi care n-au beneficiat de condiţii corespunzătoare la Sanatoriul cu zăbrele, vor fi despăgubiţi! Actul normativ se va numi Legea unică a salarizării infractorilor. Dar nu în lei, că li se apleacă, ci în euro. Aşteptăm cu nerăbdare un proiect similar pentru bolnavii chinuiţi prin spitale, pentru profesorii umiliţi prin şcoli. Vom aştepta zadarnic, fiindcă de soarta oamenilor cinstiţi nu-i pasă nimănui. Pe Tîndală Tîndărel îl doare la corazonul inimii de infractorii politici. La îngrămădeală, legea pică bine întregii tagme banditeşti.

– O fi fost o lege d-asta şi pe vremea lui Ştefan cel Mare? Ia să vedem ce scrie în ,,Istoria necenzurată a românilor”, că lui Adi Sfinteş nu i-a scăpat nimic. Nici lui Ştefan cel Mare, după cum veţi vedea… – ,,Băi, aceştia, aţi auzit de Moldova? Bine, mulţumesc. Ştiu ce vreţi să spuneţi: că vă place, că e o regiune superbă, dar că, din nenorocire, e locuită de moldoveni şi de ruşi. Nu fiţi fraieri şi nu-i dispreţuiţi după faptele actuale că greşiţi amarnic. Ce dacă ei votează acum într-un anume fel? Nu trebuie să-i condamnăm, atît îi duce mintea. Dar Moldova n-a fost întotdeauna aşa de tălîmbă, a avut şi ea vremuri de glorie, care o făcuseră cunoscută în toată Europa, de se crucea toată ziua Papa cînd auzea de isprăvile lui Ştefan cel Mare, că despre inegalabilul conducător de joc din Secolul al XV-lea vorbim noi aicea. Ştefan era fiul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la o nuntă la Răuseni de Petru Aron. Se născuse, din greşeală, sub stejarul din Borzeşti şi, de mic copil, îi plăcea să se joace de-a hoţii de la FPS şi vardiştii patrihoţi. Le cam tăia nasurile FPS-iştilor dar, cum o făcea mai mult în glumă, le creşteau altele la loc. La fel ca astăzi. Scăpat cu fuga de la Răuseni, Fănel şi-a jurat în barbă, vorba vine, că n-avea decît vreo două-trei tuleie, că o să răzbune moartea părintelui său, obicei de altminteri tradiţional locuitorilor din Vaslui şi din zonele limitrofe, care împărtăşeau, cît era ziulica de lungă, acelaşi set de valori, unice şi irepetabile, îmbuteliat le peturi de trei litri. Aşa se face că în aprilie 1457, cu ajutor de la Vlad Ţepeş şi de la alte neamuri de-ale sale, vreo 6.000 de oameni, acest puştulache tupeist pătrunde în Moldova şi, la Doljeşti (12 aprilie), îl surclasează pe Petru Aron care, plin de curaj, fuge în Polonia. Pe cîmpia ce se cheamă Direptate, în prezenţa mitropolitului ţării, nimeni altul decît Teoctist, noaptea vesel, ziua trist, care s-a reorientat rapid, Fănel e uns cu alifiile domniei. Nu terminase de împlinit 20 de primăveri, dar era pus pe fapte mari. La început întăreşte relaţiile cu vecinii puternici recunoscînd suzeranitatea regelui polonez, şi-l urmăreşte necontenit pe Petru Aron care-şi găsise adăpost, după o scurtă şedere la leşi, la curtea lui Matei Corvin. Lucru care-l supără pe Fănel destul de mult, de vreme ce consideră necesar să întreprindă o vizită de pedepsire în ţinuturile secuieşti (1461) şi să atace cetatea Chilia (1462) care, deşi se afla pe teritoriul Valahiei, era stăpînită de unguri. La Chilia se procopseşte Vodă şi cu rana de la picior, care-i va determina interesantul deces 42 de ani mai tîrziu. În 1465, la miezul nopţii datei de 23 ianuarie, cetatea este cucerită. Matei Corvin, care era cu vreo patru ani mai puriu decît Fănel, se hotărăşte să facă şi el o mare brînză şi să cucerescă Moldova. Cu 40.000 de dilimani, Mateiaş intră, la 19 noiembrie 1467, în ţara lui Ştefan, arde ca la mama lor cîteva oraşe şi sate, comite cruzimi inimaginabile pe care «nu le-au făptuit niciodată nici păgînii turci sau tătari» (Scrisoarea lui Ştefan cel Mare către regele Poloniei), şi ajunge la Baia unde, fiindcă era prost ca oaia, se opreşte, deşi era la o zvîrlitură de băţ de Suşeava. Fănel, care dusese pînă atunci numai lupte de mîntuială, sau de hărţuială după cum le zic unii mai pricepuţi în strategia războiului şi a şepticii, hotărăşte să-i demonstreze ungurului legea lui Ohm. La 15 decembrie 1467, seara (ăsta era un fix de-al lui), incendiază oraşul şi atacă frontal şi din flancul drept. Lupta a fost mai violentă decît în filmele americane, Fănel jucînd rolul Terminatorului iar Mateiaş pe-al terminatului. Că săracu’ rege maghiar, cu tată român, garantat sută la sută, a fost rănit la spate de o săgeată cu trei vîrfuri, iar la picior de o lance cu dedicaţie. Şi dacă vornicul Crasneş, care urmărea să-i ia locul lui Fănel, executa ordinele acestuia, riga ar fi fost prins. Aşa însă a scăpat cu fuga – vorba vine, că a fost cărat pe targă – îngropîndu-şi tunurile, carele cu pradă şi provizii prin munţi. A fost un uriaş dezastru pentru Mateiaş care, cu această ocazie, a constatat că nu toţi conducătorii moldavi sînt cum îi ştia el de la propagandiştii curţii regale şi, prin urmare, a făcut ciocul mic pentru multă vreme. După bătălie, Fănel a strigat catalogul, şi pe absenţii de la orele de cafteală şi patriotism, adică pe vornicul Crasneş, pe Şandru de la Dorohoi, pe Lazea Pitic şi pe alţi vicleni, i-a dat pe mîna călăului. Că avea un călău de nota Q, destoinic nevoie mare, îţi lua gîtul fără să simţi şi fără să-l mai poţi lipi la loc cu super glue. Enervat la culme de obraznicul de Mateiaş, Vodă întreprinde în anii următori (1468-1469) două expediţii în Transilvania, provocînd jale cu J mare, ca să scoată pagubele produse de vizita nedorită a lui Mateiaş şi să le arate totodată că nu fac bine protejîndu-l pe Petru Aron, că Moldova are stăpîn pentru multă vreme. Dar Fănel tot nemulţumit era, tot cu ochii beliţi sta, că nu reuşise încă să pună laba lui grea pe ucigaşul tatălui său. Şi cum gîndea el aşa în crama de la Hîrlău, îi dete dracu ştie cum gîndul cel bun. Ticlui o scrisoare ca din partea marilor boieri pentru Petru, în care-l invită la un tangou moldav pe tronul de la Suşeava. Tăntălăul crede, deşi era semnată şi de Vlaicu, unchiul domnitorului, sau poate tocmai de aceea, şi cade în gheara lui Fănel care ordonă ca, în prezenţa sa, să fie decapitat. Geaba s-a milogit Petru Aron că să-l ierte, că-i e unchi, că a greşit, c-o fi, c-o păţi, că nu-i şade bine lui, băiat tînăr, să facă o asemenea crimă, neînduplecatul voievod l-a executat scurt şi cuprinzător, luîndu-şi o imensă piatră de moară de pe inimă. După acest fericit eveniment, Vodă a început să prefigureze cu glas mare viitorul. Că el era foarte prevăzător şi-i plăcea să ştie dinainte ce are de făcut, nu ca alţi conducători, contemporani nouă.

«- Măi, frate – punctă Vodă în faţa oglinzii veneţiene – dacă rezist la presiunea asta interioară care mă apasă mai gata să mă sufoce de bucurie, mă apuc serios de treabă. Am să fac din moldovenii mei de două parale – zimbri autentici. O să-i învăţ să-i bată la cap pe turci pînă s-or încurca în gînduri şi-or mierli-o ca proştii. O să le fac Sexi Club, voi acorda ajutoare sociale sub formă de vin, ca să nu le mai fugă femeile aiurea-n Orient după zdrîngă, şi-o să le ridic nişte biserici a-ntîia, de s-or mira şi ei ce mi-a venit şi ce-i cu norocul ăsta porcesc de-a căzut din senin pe capetele lor vidate. Aşa vor avea la ce s-or chiombi şi ei, duminică de duminică, din cîrciumile aşezate strategic vizavi de Casele Domnului. Că numai prin asemenea manevre subtile îi pot apropia cît de cît de biserică. Că-i ştiu eu pe bărbaţii moldavi: blegi, blegi, dar oricît i-aş sfătui şi îndruma spre cele sfinte, lor tot la şnaps şi striptis le e gîndul. Că doar seamănă cu mine»”. (Va urma, dacă sînteţi cuminţi!)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

 

COMENTARII DE LA CITITORI