Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Modelul ugandez

– Borfaşi din toate partidele, uniţi-vă!

– În Costa Rica face plajă păsărica

– Societatea demonocratică

– Ce s-a întîmplat în trăsura Elisabetei a II-a

– Olivia Ştir, sedusă şi abandonată

– Moartea unui artist

– Simfonia hahalerelor

– Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia

– Zburleanu a cîştigat un nou mandat de arestare în fruntea PSD, pardon, FRF. Dacă pe Lupescu nu l-ar fi susţinut Dragnea cu atîta patos, poate că ar fi avut şi el o şansă…

– În Uganda a fost interzis sexul oral. E apogeul familiei tradiţionale! Vă daţi seama ce jale ar fi produs pe scena politică românească o asemenea lege! Majoritatea politicienilor ar fi rămas fără obiectul muncii.

– Tot despre familia politică tradiţională scrie cu profesionalism şi Victor Ponta, postmodernistul care a pendulat precum sula lui Hector între Paris şi Micul Paris: ,,Nu mai suport ipocrizia şi minciuna unor politicieni care depăşesc orice limită a bunului-simţ! Haideţi să facem un meeting uriaş, să ne explice Liviu Dragnea cum este el un exemplu şi cum trăieşte el în «familia tradiţională»! La acelaşi meeting să ne spună liderii noştri politici cum îşi lasă nevestele acasă în judeţe şi trăiesc la Bucureşti cu secretarele / cum au amante mai tinere decît fiicele / cum îşi promovează iubitele în funcţii de la stat şi în Consilii de Administraţie cu salarii mai mari decît un medic sau profesor / cum se uită în timpul şedinţelor de vot la filme şi poze pornografice / cum pleacă în străinătate pe banii Parlamentului şi stau doar în camera de hotel cu «consiliera» mai tînără cu 25 de ani decît ei / cum îşi aranjează divorţurile în aşa fel încît să nu fie daţi în primire de «fosta» despre ce averi şi afaceri ilegale au făcut / cum dau bani cu nemiluita copiilor şi trec pe numele lor maşinile şi casele considerînd că asta este suficient pentru educaţie şi «familie tradiţională»!”.

– Borfaşii din toate partidele aşteaptă cu sufletul la gură ca domnul Ciordache să bage din nou pe ţeavă Ordonanţa 13, că tare le mai e de trebuinţă, fără să se prindă cetăţenii de rînd. Şi dacă se prind, nu le pasă. Mimează un pic orgasmul democratic şi fumează în grup infracţional organizat ţigara de după. Adică şi cei care fură fiind la putere, şi cei care au furat cînd au fost la putere.

– Ştiaţi că frumoasa denumire Costa Rica se traduce ,,coasta bogată”? Sau se traducea, pînă a ajuns acolo, pentru o cură de plajă, orgii financiare şi gargară, refugiata Elena Udrea…

– În timp ce americanii cu vasalii lor atacau Siria, galeria armatei române discrimina galeria Rapidului… Asta-i o încălcare flagrantă a drepturilor (r)omului. – Aţi observat că noi nu mai trăim într-o societate democratică ci într-una demonocratică? Dacă n-aţi observat, beliţi ochii, nu fasolea, şi-o să-l vedeţi pe dracu cum dă ordonanţe de urgenţă! – Cu sinceritatea-i debordantă, Mădălingi Voicu mărturiseşte că înainte de a împlini 13 anişori se procopsise deja cu o boală venerică. Asta explică orientarea politică a distinsului hartist.

– Legea salarizării unitare a micşorat veniturile multor angajaţi din Sănătate. Aşa că spitalele au început să semene cu peluzele tribunelor de fotbal. Cele mai fierbinţi urări de mamă le primesc arbitrii de la Palatul Socialismului de Cumetrie şi Desfrîu. Zadarnic, sînt vaccinaţi cu nesimţire.

– Medicul Mircea Duţescu, de la Spitalul din Dumbrăveni (jud.Vrancea), şi-a împărţit salariul mărit cu membrii personalului auxiliar cărora le scăzuseră veniturile cu sume cuprinse între 500 şi 800 de lei. Omului cu suflet de aur – după mărturisirile infirmierelor, postate pe reţetele, sau reţelele, n-am înţeles exact, de socializare – nu i s-a părut firesc ca salariile medicilor să fie mărite în detrimentul celorlalţi angajaţi. Bine, lăsăm la o parte amănuntul că medicul lucrează la un spital de nebuni, fiindcă este posibil să fi fost infestat de clienţii săi cu virusul lumilor paralele. Acolo, în altă dimensiune, oamenii sînt mai buni.

– După exemplul doctorului de nebuni, politicienii români au hotărît să să-şi împartă veniturile nefiscalizate cu amantele. Că, oricum, nevestele sînt ocupate cu familia tradiţională.

– Cotoarba Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a împlinit 92 de cotolani, fiind cel mai longeviv monarh în viaţă, avînd şi cea mai lungă domnie din istoria perfidului Albion (peste 66 de ani). A trăit cumpătat, halind sănătos şi ciugulind în fiecare seară cîte un pahar de vin şi unul de Martini. N-are de gînd să-l lase pe Charlică să se joace de-a regele deoarece s-a îmbîrligat cu o Camillă, în loc să parcheze în grajdul regal o iapă pur-sînge de genul Dianei. Cea mai frumoasă amintire a ei e de cînd l-a plimbat cu trăsura pe Ceauşescu, iar olteanul, purtat pe aripile vîntului de hurducăturile atelajului, i-a băgat mîna pe sub coroana regală, căreia la Scorniceşti i se spune fustă! Spre surprinderea celui mai iubit dictator român, regina purta chiloţi! Regina a rămas cu nostalgia şi regretul sincer că nea Nicu, care le-o trăsese cu atîta convingere ruşilor, nu i-a făcut bucuria pînă la capăt. Că doar nu-l invitase în trăsură pentru o simplă bulăneală…

– La o gală de premiere a femeilor de succes îndoielnic, organizatorii au sărit-o pe Olivia Ştir, deşi iniţial o băgaseră în ciorba lor de lobodă, ceea ce a contrariat-o pe nevaccinata doamnă. Dar nici membrilor juriului n-o să le fie uşor, deoarece primele deochiuri au şi pornit către ei. Şi pînă nu-i descîntă Andi Moisescu de buba mînzului sec, amestecînd ciuperca piciorului lui Florin Călinescu cu creasta cocoşului Mihaelei Rădulescu, cules din stratosferă numai dimineaţa pe răcoare, nu le trece.

– Lumea muzicală deplînge moartea lui DJ Avicii, răpus de pancreatită. Dacă nu bea, probabil că mai trăia. În schimb, Ionela Prodan n-a băut, şi tot a murit. Nu ştii cum s-o mai iei. Dacă bei, mori, dacă nu bei, tot mori. DJ Avicii avea 28 de ani, Ionela Prodan – 70.

– La Piteşti, cu ocazia Simfoniei lalelelor, pînă şi copiii de grădiniţă au fost puşi să defileze prin faţa Vioricăi de la Videle! Iar o fetiţă de numai trei anişori a fost pusă să stea în cap, ca să vadă lumea ca doamna premier. Părerea filosofului Mihail Şora (101 ani) este că aceşti copii nu vor fi niciodată oameni liberi cîtă vreme li s-a inoculat ideea că trebuie să defileze cu umilinţă prin faţa unor autorităţi. Mai ales că acele autorităţi sînt sub nivelul lor intelectual. Şi aşa, Simfonia lalelelor, un lucru frumos, a fost transformată în Simfonia hahalerelor.

– În India a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru violatorii de copii. Absolut corect.

– Ultimul studiu privind nemurirea sufletului spune că bărbaţii inteligenţi înşeală mai puţin. Deci tot proştii sînt fruntaşi în producţie! Cît despre femei, ele nu înşeală deloc, se destresează.

– Tot ca să scape de stres bîntuiau feciorii Vrâncioaiei prin Munţii Vrancei, după cum ne povesteşte Adi Sfinteş în ,,Istoria necenzurată a românilor” (textele integrale le găsiţi doar în carte).

– ,,Rănit de moarte în amorul propriu de strîmba aia de soacră-sa care, neţinînd cont de faima lui, îi tăia macaroana în fiecare zi de cîte ori vroia fizicul ei, Fănel călărea sictirit prin Munţii Vrancei, cu gîndul la ciobanii din partea locului cu care spera să înjghebeze o oştire vrednică de a-i alunga pe turcaleţi din Moldova. Calul i se blegise de tot, se visa la Neptun, la mare, la soare, unde iepele de la herghelia Mangalia aleargă pe plajă aproape goale. Că nimeni nu le mai poate ţine în chingi pe căldurile astea tropicale. De harnaşament le mai aminteşte nerăbdătorilor armăsari – trecători grăbiţi de instincte primare – doar cîte-o panglică subţire de curea, trecută provocator pe sub coada vopsită în cele mai diverse şi moderne culori. Calul făcea spume că, pe lîngă greutăţile vieţii sale bîntuită de fantasme, mai trebuia să-l care şi pe mototolul de Fane, dar nu necheză, că auzise el la şcoala de gloabe că moldoveanul era iute la mînie şi nu era indicat să-l zgîndări, că lesne îţi lua grupa sanguină în vîrful spadei. Printre bălăngăneli, Fane zări o căsuţă ţărănească, cu living-room, nenumărate dormitoare, bucătării şi alte acareturi. O bătrînică şucară îl luă din scurt pe Vodă: «- Care-i mersul pe aici, gaşpere? Scopul şi durata vizitei…». Fane evită un răspuns frontal şi încercă s-o aburească pe babă: «- Frumoasă gospodărie aveţi, mătuşică! Sînteţi cumva mămică de parlamentar?» «- Nu, aş vrea eu, dar tăntălăii ăştia ai mei nu s-au băgat în politică. Din nenorocire, casa este făcută cu greu, din muncă cinstită, c-ai mei sînt ciobani şi cîştigă bine.» «- Cît mă bucur că mai sînt oameni harnici în Moldova! Cred că are preţ bun brînza, c-altfel chiar şi pentru voi era greu să investiţi atît…»«- Are o laie. Nu cu oile cîştigăm parale,ci cu turismul.»«- Adică?» «- Adică pe aici, prin munţi, bîntuie toată vara franţuzoaice, englezoaice şi nemţoaice nesatisfăcute de frumuseţile din ţările de unde provin. Astea sînt rele de muscă ce nu s-a pomenit, le întrec şi pe basarabence, dacă poţi să-ţi imaginezi! Din pricina aista umblă numai pe la umbră, prin tufişuri, cu băieţii mei după ele, sub pretextul că le teleghidează, adică le sînt ghizi. Acu, ce le-o fi făcînd, cum le-o fi teleghidînd, nu ştiu, sigur e că toamna, cînd coboară cu oile pentru iernat, flăcăii sînt plini de bani. De valută, meştere, de mălai adevărat.» «- Mătuşică, înţeleg că din banii ăştia şi-au cumpărat multe oi?» «- Aiurea, oile sînt acoperire pentru fisc. De la un timp nici nu mai fată, că mai sînt cîteva vădane, ca şi mine, că berbecii i-au fript flăcăii la focurile de tabără făcute cu turistele. Şi cum oaia fără berbec e ca berbecul fără oaie, lucrurile nu stau prea grozav în turmă. Ca să glumesc un pic cu tine, că te văd cam supărat, avem oi, dar miei… nu, dacă înţelegi ce vreau să spun.» «- Înţeleg, înţeleg, că în alte condiţii şi eu sînt tare la ghiduşii. Uite, şi noi la Suceava avem ţînţari, dar muşte tot ca mieii voştri.» «- Ha ,ha, ha… ştii că-mi placi! Hai pe prispă la un visechi mic, fac cinste. Nu descăleca, e loc destul, că pe aici îşi duc băieţii mei caii putere în garaj. Şi zici că eşti din Suceava?» «- Nu, madame, acolo lucrez.» «- Cum să lucrezi acolo? Moldovenii îşi au serviciul la Braşov sau la Bucureşti. Şi nu mă lua pe mine cu franţuzisme că mă supăr. Eu nu-s de-alea de le întinde băieţii mei la soare ca pe şerpoaice. Vrâncioaia-i fată bătrînă, cu brîul de lînă, şi cu mine ori vorbeşti civilizat, ori mă scuteşti! Clar, mister?» «- Iartă-mă, mătuşico, dar nici nu ştiu cum te cheamă …» «- Păi eu ce-ţi spusei adineauri, sau nu prea te ajută fasungul? Vrâncioaia îmi zice.» «- Frumos nume, de unde ţi se trage?» «- De la Vlahuţă. Îl ştii, nu?» «- Nu.» «- Atîta lipsă de cultură nu pot să accept. E Vlahuţă care mă trăgea de gentuţă. Na, că ţi-am zis-o, nu te mai holba aşa, e un spirit de glumă. Şi ce faci la Suceava? Vinzi haine second-hand? Eşti peşte?» «- Nu, Vrâncioaio, nu sînt peşte. Sînt domnitorul Moldovei.» «- Aoleu! Vai de capul tău, prăpăditule, că n-ai fost în stare să înveţi o meserie cinstită! Şi, mă rog, ce cauţi pe aici, cumetre? Nu trebuia să fii la război? Că eu aşa am auzit că merg lucrurile în ţara asta: fiecare cu treaba lui. De-un par exampl: băieţii mei trebuie să fie la franţuzoaice, acolo sînt. Tu de ce nu eşti la luptă c-am auzit că numai cu asta te ocupi?» «- Am fost, mătuşico, dar am şters-o englezeşte că turcii erau cam nervoşi şi-n condiţiile astea nu prea era indicat să stau pe acolo.» «- Vrei să zici că ai luat-o pe coajă?» «- Cam da.» «- Aoleu, te-ai tîmpit? Păi dacă pun turcii laba pe noi s-a dus naibii turismul din Carpatian Garden, că nici măcar Elena Udrea nu vrea să aibă de-a face cu ăştia. Franţuzoaicele nici atît, că ele e moarte după ciobanii mei. Că e celebri. Unul care le-avea cu limbile străine a apărut într-o creaţie de mare circulaţie.» «- În ce capodoperă?» «- În Mioriţa. Vorbea cu oaia. C-avea o oaie melancolică căreia i se năzărea din orice că pe băiatul meu îl paşte primejdia morţii.» «- Şi nu era adevărat?» «- Sanchi! Flăcăul e sănătos, n-are nici o gară cu nimeni, e valabil-valabil, n-are cazier, ce să-l mai laud, e O.K.» «- Şi oaia ce zice de chestia asta?» «- Nu mai behăie nimic, că într-o seară băiatul a venit mai aghesmuit decît de obicei, s-a culcat lîngă ea şi au început să discute în contradictoriu pe tema ancestrală a incompatibilităţii dintre consumul de alcool dublu rafinat şi amorul fizic. În plus, l-a cicălit cu vechile obsesii legate de destinul fiului meu. Cînd m-am trezit dimineaţa şi m-am dus să dau la găini, Mioriţa se unduia în bătaia vîntului, pe culme, sub formă de pastramă şi cîrnaţi. A fost bună, recunosc, a mers de minune cu o Tămîioasă de Cotnari. M-a uns la suflet şi pe beregată, dar, într-un fel, tot îmi pare rău după ea. Că mai sporovăia cu feciorul meu în nopţile lungi de iarnă, cînd franţuzoaicele e departe. Dar ce să-i faci, asta-i viaţa, nu poţi să fii şi cu fusu-n brîu şi cu sufletu-n rai. Dar să revenim la chestiune, c-am divagat destul. Cu ce te pot ajuta?» «- Mătuşico, am nevoie de ostaşi. Sînt mulţi ghizi prin munţii ăştia?» «- Vreo zece mii.» «- Şi turiste?» «- De trei ori mai multe.» «- Şi se descurcă?» «- Oho… ho… Şi încă nu-s de ajuns, că oferta băieţilor e mai lungă decît cererea.» «- Asta-i perfect. Poţi să-i convingi să m-ajute la război?» «- Eu îi conving, că d-aia-s Vrâncioaia. Dar te costă… » «- Cît?» «- Fănele, ştii cum e cu economia de piaţă: cînd eşti la ananghie nu te ajută nici dracu. Te costă mult şi să nu începi să-mi împui capul cu patriotismul, cu dragostea de ţară, tra, la, la, la …că la mine nu ţine.» «- Cît? Că n-am timp de negocieri.» «- Auzi, Fănele, tu vezi bine prin ochelarii ăia?» «- Văd perfect, n-am nici un fel de probleme. Ăştia-s ca şi-ai matale, de soare.» «- Dacă zici că eşti ochios, uită-te de jur-împrejur. Aşa, înalţă-te pe crupa calului! Vezi toţi munţii ăştia. Dacă mi-i dai acum, pe loc, fiii mei e şi-ai tăi, îi călăresc pe turci de-i deşală. Garantez. Eu cunosc finalul legendei.» «- E-n regulă, mătuşă. Pînă-ţi fac zapisul, butonează celularul că n-avem timp de pierdut.» «- Of course, duglişule! Dar de ce descaleci?» «- Vreau să mă duc la baie.» «- A, nu te deranja, că băieţii mei, nefiind duşi prea des la oraş, n-au prevăzut aşa ceva pentru vila lor. Aşa că fă şi tu ca ei, chit că eşti domnitorul ţării… » «- Adică?» «- Adică du-te-n porumbul din spatele casei şi pune-ţi calul să stea de şase…»”. – Promouşăn: Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al legendelor din ,,România pitorească”, Fane i-a pus cu botul pe labe pe turci. E drept că labele le aveau la Dunăre. Dar ăsta era un lucru pozitiv, că astfel se mai spălau şi ei pe picioare. Aşa că în perioadele de pace, Fănel făcea ce ştia el mai bine: chefuia crunt… După care îl vizita pe Daniel Sihastru, singurul personaj din acea vreme care avea tupeul de a-l contrazice şi a-l beşteli fără perdea şi fără să-şi piardă dovleacul. D-aia zic că ar fi păcat să pierdeţi primul full-contact dintre aceşti băieţi faimoşi din calendarul creştin-ortodox, care s-a desfăşurat în nişte circumstanţe deosebite: Fane venea de la striptis, de la Cotnari…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI