Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Statul paralel – un pretext pentru fărădelege

– Încotro, Doamne?

-Bombonica de pe coliva PSD-ului

– Lanţul sălbăticiunilor

– Dacă prin peregrinările voastre zilnice vă întîlniţi cu statul paralel, să-i daţi o pereche de palme şi din partea mea. Şi să-i spuneţi că nu există, că este o invenţie a hoţomanilor care vor să scape de pîrnaie şi care-l urăsc fără măsură fiindcă nu-i mai lasă să fure la vedere. Există în schimb o clasă politică mizeră care ar inventa orice pentru a se cocoţa şi a se menţine în prepeleacul puterii cu scopul ignobil de a-şi deşerta zoaiele în capul poporului român. Aceşti mizerabili care ne conduc, indiferent de culoarea politică, fac eforturi mediatice permanente pentru a ţine societatea sub control, creînd diversiuni şi tensiuni ca să abată atenţia de la adevăratele probleme. Şi pentru ca în spatele fumigenelor să-şi poată desăvîrşi opera de batjocorire a neamului românesc. Această maree de gunoaie ne invadează existenţa cotidiană, ne sufocă, ne maculează sufletul, ne face viaţa urîtă. În jurul nostru se construieşte o altă realitate, paralelă cu civilizaţia, cu bunul simţ, cu normalitatea. Pe frontispiciul bisericii care a fost, este şi ar trebui să fie România, au scris ,,Bordel”. În realitate, statul paralel nu există. E doar un pretext pentru domnia fărădelegii.

– ,,Nu ne putem salva pe rînd, trebuie să ne salvăm toţi odată”, au decretat reprezentanţii puterii vremelnice. De cine să vă salvaţi, măi, copii ai durerii? Cine vă tulbură somnul parlamentar? Potera? Păi dacă sînteţi nevinovaţi, de ce vă temeţi? Staţi liniştiţi, nimeni nu se leagă de oamenii cinstiţi!

– Pe 23 iunie a nins în Făgăraş! Cu încălzirea globală nu e de glumit.

– În noaptea de Sînziene, Viorica şi-a visat ursitul. Îşi rodea mustaţa. – Media construirii de autostrăzi în spaţiul carpato-danubiano-mafiotic este de 7 metri pe an (700 de km în ultimii 28 de ani, care se adaugă celor 100 de km construiţi de Ceauşescu). Adică sîntem singura ţară de pe mapamondul lumii în care autostrăzile sînt mai mult late decît lungi.

– Pe glob există aproximativ un miliard de arme mortale (fără Viorica Docilă, arma mortală 3, care te face să decedezi mortal ori de cîte ori deschide gura). Dintre acestea, aproximativ 40% rînjesc fasolea la americani. Care cîştigă bănet serios din comerţul cu moarte.

– Ultima glumă a statisticienilor români este că fiecărui conaţional i-ar reveni cam 20.000 de euro din venitul naţional. Despre datorii nu suflă o vorbă. – 86% dintre italieni au o părere naşpa despre romi, aşa că sînt de acord cu ministrul de Interne care şi-a propus să-i inventarieze şi să-i expulzeze pe aceia care locuiesc ilegal în Cizmă. Haoleu, s-a întors fascismul la locul faptei! Ce aveţi cu ei, mînca-v-aş ochii? Lăsaţi-i acolo să mănînce şi gura lor o bucată de pîine, că la noi e jalea de pe lume, au furat politicienii tot…

– Canada a legalizat canabisul, Turkmenistanul a interzis poligamia, Arabia Saudită le-a permis femeilor să şofeze! Încotro, Doamne?

– O întrebare întrebătoare nu-mi dă pace la encefalul capului: cum se face că în Covasna se vorbeşte o limbă română mult mai corectă decît în Videle? Să fie de vină agenturile străine sau manualele alternative de limba română?

– Liviu Dragnea, marele luptător împotriva independenţei Justiţiei, s-a pricopsit cu trei ani şi şase luni de ţuhaus (în primă instanţă) şi cu suspendarea suspendării vechii condamnări. E jale în activul de bază. Cît de curînd vor trebui să-i citească operele ştiinţifice, ceea ce nu-i vor ierta niciodată.

– Liderii formaţiunii au făcut zid în jurul şefului conductei cu bani publici, pe care-l consideră un monument de moralitate şi competenţă managerială. Această solidarizare trădează o totală lipsă de viziune politică. Este bombonica de pe coliva PSD-ului.

– După cum vă spuneam, Mihaelei Buzărnescu îi place să i-o tragă Elinei Svitolina. Căreia-i place să i-o tragă Simonei Halep. Care i-a dat clanţă Gabrielei Slabatini. Care are o carpetă cu ,,Răpirea din Serai”, pe care, citez cu emoţie, ,,numai tu, Pandele, o ai!”. Ăsta-i lanţul sălbăticiunilor.

– A murit Koko, celebra gorilă vorbitoare, la nici 46 de ani. Înţelegea 2.000 de cuvinte, ar fi putut fi lejer şefa guvernului român.

– CM se consumă pe două continente (Europa şi Asia), deşi, dacă ar fi vrut Putin, s-ar fi putut desfăşura în toată lumea. A fost introdusă tehnica video, care pe ici pe colo mai repară gafele arbitrilor suferinzi de orbul găinilor. În rest, pînă acum, strategiile celor mai multe dintre echipe se bazează pe datul la oase, pe apărări supraaglomerate şi pe cîte-o sclipire întîmplătoare a vreunui jucător indisciplinat, sătul să respecte planul tactic. Marii jucători, împovăraţi de zecile de meciuri prestate la intensitate maximă de-a lungul sezonului, prestează ca măgarii în pantă, cu frîna de mînă trasă. Probabil de aceea ziarul „Adevărul” (sanchi!) a titrat că, duminică, 24 iunie, Messi împlineşte 61 de ani! În rest, organizarea pare fără cusur. Vorba părinţilor noştri: lucru rusesc!

– După cum mărturiseşte distinsa Adriana Bahmuţeanu, nişte specialişti în suporturi pentru pălării de pe lîngă IML, îi vor cerceta pe membrii familiei sale cu scopul nobil de a stabili dacă au toată ţigla pe casă. Păcat de timpul pierdut.

– Cu ocazia împlinirii unui număr neprecizat de ani, Zăvoranca a avut un dialog cu oglinda căreia i-a spus de la fizionomia obrazului că e ,,frumoasă, şmecheră, mafioată, dură, deşteaptă, versatilă, excentrică, cu suflet de aur” (normal!) şi cîte şi mai cîte! Şi pentru toate astea, zilnic, îi dă flori. Să nu se mire dacă într-o zi oglinzii, care, în general, nu posedă chiloţi, o să i se pară ceva ciudat în căutătura Oanei şi-o s-o ia la porcăit. Că are o gură siliconată, cît o şură.

– Traian Băsexu a renunţat la şefia PMP, ieşind din politica partinică în patru labe. Decizia nu este definitivă, zicem noi, întrucît distinsul consumator nu va putea metecăi prea multă vreme departe de mediul de viaţă în care s-a simţit ca viermele-n măr. Asta este concluzia la care au ajuns şi cercetătorii britanici de la Murfatlar după ce i-au analizat limbajul corpului care se deplasa spre hogeacul istoriei parazitare pe mai multe cărări.

– Oare ce-o fi vrut să spună cu adevărat Livache? ,,Le cer iertare românilor din puşcărie…” sau ,,Le cer iertare românilor, din puşcărie…” Cum stă treaba (cu virgula) numai Viorica ne poate lămuri.

– Să sperăm că în curînd distinsul condamnat le va cere iertare şi românilor care mor cu zile prin spitalele insalubre, şi copiilor ce se prăpădesc de dorul părinţilor transformaţi în sclavi pe meleaguri străine, şi multor alţi dezmoşteniţi ai sorţii, reţinuţi în puşcăria vieţii de o clasă politică infectă.

– Ştiaţi că aselenizarea a fost transmisă şi în România, deşi sovieticii şi căţeluşii lor din lagărul comunist n-au făcut-o? Nu ştiaţi, aşa-i? Tot eu să vă spun. Ca şi ce s-a mai întîmplat prin istoria noastră, pe vremea cînd românii, de la domnitorul ţării şi pînă la ultimul peizan, umblau afumaţi cît era ziulica de lungă. Că făceau turcii nişte focuri de tabără de-ţi era mai mare dragul.

– ,,Măi vericilor, dacă pricepeţi cît de cît cum merg treburile în ţara asta, sînteţi de acord cu măndel că nimic nu-i nou sub soare de cîteva sute de ani. Că şi atunci domnitorii erau mătrăşiţi de la putere după cum aveau chef boierii grupaţi în partide. Diferenţa e nesemnificativă şi ţine doar de titulatură: atunci se numeau partide boiereşti, acum partide politice. Deci tot boierii avuţi fac cărţile. În Valahia dinainte şi după domnul Neagoe Basarab, cei mai tari pe felie erau Craioveştii care nici nu mai ţineau socoteala conducătorilor de ţară cărora le făcuseră felul. E firesc, aşadar, ca după decesul lui Neagoe, regenţa s-o ţină Elena-Despina, mămica muciosului Theodosie, şi Preda Craiovescu, banul Craiovei. Lucrul nu le-a fost pe plac buzoienilor, care nu-i înghiţeau pe olteni nici în poze că prea erau plini de fiţe. Nemulţumirii lor s-a adăugat cea a pribegilor din Moldova cu care au pus la cale să-l înlocuiască pe Theodosie şi dinastia consumatorilor de praz şi bancuri cu unul Călugărul Dragomir, căruia i-au creat un nou look, numindu-l Vlad. Buzoienii înving la Tîrgovişte, Preda moare ca prostu’ în luptă, dar intervin turcii care răstoarnă calculele bătăliei. Dragomir este, fireşte, executat, iar buzoienii sînt jefuiţi ca-n Simileasca de otomani. Mehmet pofteşte să rămînă conducătorul ţării, pretextînd că-i rudă cu Basarabii. Cică la viaţa lui răsturnase fete de munteni prin iatac din care pricină devenise os de valah prin viol. Pe figurantul de Theodosie, ce nu apucase să citească nici prefaţa la cartea scrisă de tac’su, l-a trimis plocon la Stambul să aibă sultanul de cine se rîde. Mehmet îşi pune oamenii lui în funcţii şi-şi freacă palmele de bucurie că va transforma în paşalîc Valahia. Nu te speria, iubite cetitorule, că n-a fost pe voia cîinelui de turcaleţ fiindcă noi, românii, am fost ocrotiţi întotdeauna de o stea norocoasă. Cînd eram băgaţi în rahat pîn’ la gît, ne-a dat Dumnezeu cîte-un domnitor cu grupa sanguină AB 4 care a pus mîna pe sabie şi ne-a scos la suprafaţă. Aşa se face că în ianuarie 1522 se ridică cu voia valahilor, care-i suportau pe turci tot atît cît îi suportă şi astăzi, un pretendent nou, Radu, de loc din Afumaţi. Cu voia tuturor boierilor. Că şi ei erau îndrăgostiţi de turci ca dracu’ de tămîie. După mai multe lupte încheiate neconvenabil, Radu se retrage în Transilvania de unde revine în iunie şi-i surclasează pe otomani. Prima măsură pusă în practică a fost una de bun simţ: Radu a trimis oamenii să le taie capetele slujbaşilor otomani şi, conform algoritmului, a pus valahi în loc. În august, Radu este alungat în Transilvania de Mehmet şi de boierii Craioveşti care-l aduceau pe tron pe Bădica, vărul lor. În octombrie, Afumatul revine pentru un mandat constituţional de patru luni că Mehmet îl trimite iarăşi la plimbare pentru vreo patruzeci de zile. Vodă se intoarce pe tron ca să aibă de unde pleca întrucît Craioveştii şi turcii îl impun pe Vladislav al III-lea, nepotul lui Vladislav al II-lea, cel ucis la Tîrgşor de Iancu de Hunedoara, dacă mai ţineţi minte, că vă ştiu slabi de memorie. Dar Vladislav al III-lea nu face mulţi purici pe tron că-i supără pe Craioveşti. Aceştia îl impun, în septembrie 1523, pe Bădica, ruda lor, care este ucis frumos în ianuarie 1524. În ziua de 19, Bădica iese să-i întîmpine pe cei 300 de turci care veniseră să-i aducă steagul confirmării domniei. A fost ultima ieşire la aer a lui Bădica, al cărui cap a fost trimis la Stambul. În original şi fără trup fiindcă p-ăsta-l înmormîntase, la Mînăstirea Dealu, urmaşul său, Radu. Perseverentul domnitor a fost alungat de Vladislav al III-lea din iunie pînă în septembrie, cînd se întoarce, sprijinit pînă şi de Craioveşti. Nu vă miraţi, nu e o greşeală; oltenii după ce au încercat mai multe variante necîştigătoare, au considerat că Radu e cel mai potrivit pentru vremurile îmbîrligate pe care le trăiau. În 1525 turcii îl confirmă pe Radu, dar, din iunie pînă în august, pe tron stă Vladislav al III-lea. După care îl mai supără un ţîngău din Mehedinţi pe care Pîrvu Craiovescu l-a lăsat fără dinţi. Şi, după obiceiul vremii, şi fără cap. În 1526, Radu obţine o victorie importantă: devine rudă cu boierii Craioveşti după ce se căsătoreşte (a doua oară) cu Ruxandra, fiica mai mică a lui Neagoe Basarab. Asigurat din partea asta, Vodă are parte de alte belele. Ştefăniţă, domnul Moldovei, jefuieşte Valahia fiindcă şi el poftise să i-o pună fiicei lui Neagoe. Ca la orice cutremur, urmează replicile şi astfel distracţia medievală a continuat în spaţiul carpato-danubiano-pontic cu şi mai mare însufleţire. Şi cînd te gîndeşti că, după trei ani de lupte grele cu tot soiul de adversari periculoşi, Radu nu putea să-şi savureze liniştit succesul din pricina unui bulan de femeie! Însă, pînă la urmă, Ştefăniţă dă colţu’ iar Radu crede că în sfîrşit se poate bucura de faptul că ajunsese domn. Se înşeală, că Opoziţia nu doarme. Unelteşte. Drăgan postelnicul şi Neagoe din Periş, sfătuiţi de Mehmet-paşa, îl surprind pe Radu fără oaste. Acesta fuge spre Oltenia dar la Rîmnicu-Vîlcea este prins de complotişti şi ucis împreună cu fiul său într-o biserică, sub ochii îngroziţi de plăcere ai preotului, mare amator de filme horror. Era 2 ianuarie 1529 cînd s-a comis incredibila crimă, monstruoasă mai ales prin locul unde s-a desfăşurat. Uneori, noi, românii, ne întrecem în zburdălnicii şi din astă pricină a păţit-o şi Radu de la Afumaţi, un domn adevărat printre rataţi. Dintre copiii lui din cele două căsnicii, cu Voica şi Ruxandra, doar Radu Ilie a ajuns cineva. Nu ca tatăl său, pe care solul regelui Ferdinand de Habsburg îl aprecia ca fiind uimitor, dar a băut şi el din cupa cu gust îndoielnic a puterii vremelnice. Cît despre acest Radu de la Afumaţi (1523-1529), valahul ştie prea puţine din cauza amatorismului istoricilor de budoar, care s-au aplecat cu sîrg mai mult asupra legendelor de ocazie decît asupra faptelor esenţiale ale acestui remarcabil personaj. Că dacă Radu Afumatul (să mă ierte nenea Nicu Văcăroiu, că-i amintesc de starea lui naturală) nu poftea domnia la 1522, era jale mare, azi eram turci cu ilic şi şalvari şi ne băteam între noi pentru moldovencele de peste Milcov care ar fi năvălit călare pe aracii de fasole cu gîndul rostit prin semne să facem dracului odată unirea aia mare, dorită de toată lumea.Unirea dintre yin şi yang”. – Promouşăn: Păcat de acest mare viteaz că a dat colţu’ cînd îi era lumea mai dragă. Şi cînd te gîndeşti că participase activ la douăzeci de bătălii grele şi nimeni nu reuşise să-l răpună. Dar asta-i viaţa domnitorilor în Valahia, n-avem cu cine ne certa, vărsăm o lacrimă de crocodil şi mergem mai departe. În episodul viitor o să aflaţi istoria neromanţată a unor conducători de ţară care, în vremuri normale, n-ar fi fost angajaţi nici ca vînzători la tarabă.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

 

 

COMENTARII DE LA CITITORI