Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Războiul Mafiei cu Justiţia

– Germania, sluga Rusiei

– Rusia, sluga fotbalului

– Porcii corigenţi la geografie

– Ziua, ca proştii

– Prafuri pentru mama mare

– O tragedie moldovenească

– Sondajul şi etajul

– Interzis la gagici

– Româncele, vinovate de încălzirea globală

– De ce s-a îmbătat domnul Juncker

– Sex scandal medieval

– Demiterea Cruduţei este un lucru absolut firesc într-o ţară ţinută în gheare de structurile mafiote. Desigur, hotărîrile Curţii Constituţionale trebuie respectate, chiar dacă modalitatea de numire a membrilor acesteia poate ridica semne de întrebare referitor la obiectivitatea exercitată în actul de justiţie. Este justiţia cu adevărat independentă? Că dacă nu este, nici democraţia nu poate funcţiona. În mod sigur, nu este. Justiţia a mers ani de zile la braţ cu Mafia politică. Au trăit într-un concubinaj reciproc avantajos. Şantajabilă, cînd a vrut să treacă de partea legii i s-a dat la loc comanda. A trebuit să patineze pe dîrele de şorici întinse pe parchet pînă i s-au dislocat şoldurile. Cu mafia gulerelor albe nu te joci! Trebuie să prospere la lumina zilei. Noaptea ca hoţii acţionează doar aspiranţii la statutul de membri cu drepturi depline în organizaţiile politice de crimă organizată. Din această împerechere împotriva firii, democraţia de cumetrie şi sperjur va crea suficienţi monştri încît, la un moment dat, să trezească mulţimile, să le unească, ca să răstoarne prin forţă sistemul mafiot. Nota de plată va fi foarte încărcată. O vor plăti corupţii, derbedeii, mafioţii, curvele politice? În nici un caz! Tot oamenii corecţi, tot nevinovaţii vor fi executaţi. Cazul Cruduţei, învinsă de mafia politică transpartinică, de foştii tovarăşi şi prieteni, este relevant. Războiul Mafiei cu Justiţia este pe viaţă şi pe moarte, iar cel mai rău lucru care i se poate întîmpla societăţii româneşti coprofage ar fi un armistiţiu. Ar fi timpul ca Justiţia să-şi uite trecutul recent şi să-şi facă datoria pînă la capăt. Fiara corupţiei are multe capete. Pînă acum nu i-a fost retezat nici unul. Ceea ce aţi văzut la televizor, în faţa camerelor de luat vederi cu mafioţi, seamănă mai degrabă cu alungarea guşterilor prin bălăriile unei societăţi bolnave. Balaurii îşi rîd în barbă, dincolo de zidurile cetăţilor ridicate de cei mulţi şi proşti. Acolo clocesc oul corupţiei de partid şi de stat şi ori de cîte ori sînt prinşi la furat schimbă legile injustiţiei, astfel încît oamenii cinstiţi să ajungă la puşcărie, iar hoţii în libertate. Şi, dacă se poate, toate instituţiile statului să fie populate cu dihori. În curînd, singurul loc onorabil din societatea românească va fi puşcăria…

– După ce şi-a dat toţi consilierii afară, sau au fugit mîncînd pămîntul din proprie iniţiativă, Trump a rămas singur pe mirişte. Aşa că la întîlnirea NATO a acuzat-o pe Angela Merkel că se iubeşte le nebunie cu Putin, mai ales iarna, cînd, vorba lui Bacovia, în sobă arde gazul. Dar nu s-a mulţumit cu atît, i-a luat la poceală şi pe ceilalţi vasali europeni care nu şi-au plătit tributul către NATO (sanchi!), 2% din PIB. Aici a ieşit bine Iohannis, aflat cu plăţile la zi. În ciuda faptului că păstoreşte o ţară în care şcolile cad pe copii, iar spitalele sînt lagăre de exterminare. Dar nu contează, vom trimite mai multă carne de tun în Afganistan. Iar Ku-Klux-Klaus Werner Iohannis îşi va îmbogăţi colecţia de fotografii astfel încît pereţii caselor sale să nu mai fie pustii şi goi.

– Conform programului de guvernare, CM de fotbal, organizat excelent de ruşi, a fost cîştigat de un fel de selecţionată a Africii, îmbrăcată în tricourile francezilor. Păcat de Croaţia, care, asemeni preşedintei lor, a fost bună.

– Totuşi, trebuie să le fim recunoscători urmaşilor lui Louis de Funčs măcar pentru sărutul franţuzesc. Că, fără el, viaţa e pustiu. – Osorio, antrenorul mexican al echipei de fotbal cu gagici, a fost însoţit la campionatul mondial şi de nevastă, şi de amantă. Amanta a avut drept pretext serviciul, fiind juranalizdă. – Zeci de mii de porci au fost sacrificaţi pe altarul concurenţei de pe piaţa cărnii. Motivul invocat a fost infectarea cu virusul pestei porcine africane. Adevărul e că după o lungă perioadă de carantină, României îi fusese permis să exporte carne de porc. Restul înţelegeţi singuri, mai ales că autorităţile au declanşat concursul de poveşti nemuritoare explicînd mai ceva ca Petre Ispirescu cum au trecut mistreţii graniţa din Ucraina, străbătînd înot Braţul Sf. Gheorghe. După cum lesne se poate observa, conform programului de guvernare-analfabetizare, atacurile brutale asupra geografiei continuă cu şi mai mare înverşunare, după ce Întorsura Buzăului a fost smulsă de către ministrul de Interne din ghearele ungurilor şi oferită pe tavă mîinilor lungi ale buzoienilor. La graniţa cu Ucraina e Braţul Chilia, dar cine are nevoie de oameni cu carte în guvern? Şi ca să fim corecţi pînă la capăt, Ucraina nici n-are ce căuta la gurile Dunării, judeţele din sudul Basarabiei au fost şi sînt pămînt românesc. Dar vecinei de la nord i-a plăcut să-şi tragă partea din nedreptăţile istoriei săvîrşite de marele URSS. În schimb, o deranjează la maxim cînd ruşii îşi amintesc de frumoasele vacanţe petrecute în Crimeea sau în alte zone geografice erogene…

– La Rovinari, un bărbat a murit pe o bancă, în faţa spitalului, fiindcă o doctoriţă tîmpită a refuzat să-l interneze, pretextînd că nu avea un pat liber, ceea ce s-a dovedit a fi o minciună. I-am tot scărpinat în cap pe medici, dar unii dintre ei, cam 30% după cum aprecia un celebru chirurg din Cluj, sînt pur şi simplu criminali. De un cinism înfiorător, se cred supraoameni, dar sînt nişte ticăloşi fără scrupule care-şi fac profesia de rîs. Ar trebui să înveţe mai multe despre profesia de om.

– Pentru trafic de droguri scumpe au fost audiaţi şi Raluca Bădulescu, şi Răzvan Ciobanu, cucul şi pupăza din aşa-zisul show-biz românesc. Cică ei e martori. Nici nu se putea altfel, ţinînd cont cîtă făină le păstrează amprentele paşilor pierduţi. La audieri, distinşii consumatori au aflat că dealerul le vindea cu 100 de euro gramul de cocaină amestecată cu paracetamol şi cafeină. Ce-a ajuns ţara asta! Nici în traficanţii de droguri nu mai poţi să ai încredere!

– Comisia de la Veneţia nu se mai dă în bărci cu legile injustiţiei româneşti, aşa că le-a dat la loc comanda marelui jurist de baltă Ciordache şi colegilor lui, academicienii. Ceea ce nu era greu de anticipat. Dacă (încă) nu ştiaţi, România face parte din MUE (Marea Uniune Europeană) şi este obligată să se conformeze recomandărilor din afara spaţiului mioritic. (Sper că aţi observat contradicţia în termeni, încă o dovadă a ipocriziei care stă la baza acestei instituţii suprastatale.) Că dacă mişcă în front, purceaua e moartă-n coteţul istoriei. Cam astea sînt datele problemei, copii ai durerii, nu vă mai căinaţi zadarnic. Daţi-i bice ziua, ca proştii!

– Un tînăr s-a înecat în Siret. După mai multe ore de căutări zadarnice, de disperare, fratele său de 29 de ani s-a aruncat şi el, avînd aceeaşi soartă, nu departe de locul unde cu un an în urmă se înecase un alt frate de-al lor. O tragedie sfîşietoare.

– Sondajele de opinie ale lui Pieleanu, elaborate conform criteriului ştiinţific ,,Sondajul şi etajul”, trimit PSD-ul la coada vacii. Ţinînd cont că mamutul roşu are legat de gît un bolovan ca Dragnea, nici nu-i de mirare.

– În schimb PRM-ul, condus cu măiestrie de Victor Iovici (în zilele cu soţ) şi Adrian Popescu (în zilele fără soţ) a ajuns deja la 2,2%!. Încă un pic de efort organizatoric (mitinguri de protest împotriva nedreptăţilor sociale, acţiuni culturale de sărbătorire a Centenarului, colocvii pentru apărarea justiţiei, excluderea colegilor care au un alt punct de vedere decît traseiştii politici ce au pus gheara pe partid şi care nu reprezintă ceva prin ei înşişi ş.a.) şi facem guvernul. Nici nu contează că marja de eroare este de plus-minus 3%. Vadim a spus odată, la o şedinţă de Birou Permanent, pe vremea cînd mulţi dintre aceia care acum hotărăsc ce este de făcut în deplină necunoştinţă de cauză combăteau Mişcarea Naţională pe la alte bordeluri politice, se îmbrăcau în furoul masoneriei sau pur şi simplu pîndeau în jurul liderului momentul prielnic să-i picure otravă în cafea: ,,Accept acele compromisuri care nu mă compromit”. N-ar fi fost rău dacă aceia care-i duc moştenirea mai departe ar ţine cont de principiile care au stat la baza acestui partid. Fiindcă nu lichelele, de care partidul nu a dus niciodată lipsă, au creat, susţinut şi menţinut curentul patriotic post-decembrist numit şi de prieteni, şi de adversari, ,,fenomenul România Mare”. Ele doar l-au compromis. Ceea ce se întîmplă acum (procese aberante, congrese absurde, excluderi fără nici o noimă, şedinţe de conducere paralele, acceptarea unor ticăloşi în funcţiile de decizie după ce au încercat să îngroape partidul, dar n-au reuşit decît să-i îngroape liderul) nu se numeşte politică înaltă, ci prostituţie politică. Partidul a devenit un bordel pe care scrie biserică.

– FIFA nu mai vrea ca televiziunile ce transmit meciuri să prezinte instantanee din tribună cu gagici mişto. Ce-aveţi, măi, corecţilor, v-a prostit foamea? Păi de ce credeţi că ne uităm la televizor, pentru salahorii ăia de pe teren? Spectacolul e în tribune. Aţi mai văzut voi vreun număr 10 la acest mondial? Nici noi. Dar gagici mişto aţi văzut? Şi noi. Lăsaţi-ne măcar bucuria asta! Şi nu e nici o discriminare. Femeile e toate la fel de frumoase. Depinde cît ai băut.

– O gagică, Ana Ularu, se dă în bărci, conform hotărîrii Comisiei de la Veneţia, cu Keanu Reeves într-un film intitulat ,,Siberia”. Care Siberie, de emoţie emoţionantă s-a topit ca untul la soare. Eu v-am tot spus că încălzirea globală a luat-o la galop din cauza româncelor, dar m-aţi acuzat de naţionalism. De parcă e vina mea că ele e atît de fierbinţi! (De fapt este, dar sînt modest.)

– Acum că s-a terminat şi CM de fotbal, se va-ndrepta şi vremea. La noi. La ruşi e vremea umbrelelor. Primul a deschis-o Putin după încheierea finalei. Ceilalţi preşedinţi, mai puţin informaţi, s-au făcut ciuciulete. Iar preşedinta Croaţiei, îmbrăţişată pătimaş de băieţii viguroşi din naţionala Franţei, era de-a dreptul udă.

– Dacă nu ştiaţi, şi, conform unui sondaj de opinie majoritatea habar n-are, anul acesta sărbătorim Centenarul Marii Uniri. Societatea este indiferentă, de parcă s-ar sărbători Marea Dezbinare, deşi acum o sută de ani, pe vremea cînd politicienii puneau interesul ţării mai presus de interesul de partid, românii, de la vlădică pînă la opincă, erau uniţi în cuget şi-n simţiri. Tonul l-a dat elita conducătoare din România, Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Astăzi, aşa-zisa elită conducătoare este o mizerie care a luat România prizonieră şi-i asmute pe români unii împotriva altora numai pentru a-şi atinge scopurile politice meschine. La o sută de ani de la Marea Unire, ţara pluteşte în derivă. Tinerii umblă pe la porţile Europei în căutarea unei bucăţi de pîine, bătrînii îşi cerşesc drepturile pe la porţile guvernului, corupţia prosperă, oamenii de valoare sînt dispreţuiţi, iar idealurile naţionale sînt pur şi simplu batjocorite de năpîrcile politice. Care, zilnic, ne mînjesc viaţa cu dîra lor băloasă. Şi totuşi, nu se poate ca o naţiune care a dat umanităţii atîtea valori, şi care mai are încă multe de oferit, să piară zdrobită numai pentru că după cîteva decenii de boală puroiul a ieşit la suprafaţă! Antibioticul există. Dragostea de ţară va vindeca România de boala cumplită a delăsării, a abandonării de sine, indusă de viermele globalismului prin intermediul unei clase politice mizerabile. – De bucurie că a văzut atîţia bărbaţi la un loc, domnul Juncker, marele pupăcios din fruntea UE, s-a îmbătat mangă, de l-au dus pe braţe cîţiva şefi de stat la taclale. Pe care, din obişnuinţă, i-a pus să achite şi nota de plată. – După cum se vede, şi conducătorii e vicioşi. Şi asta nu de ieri de azi, ci de sute de ani, după cum ne spune Adi Sfinteş în ,,Istoria necenzurată a românilor”. – ,,Chiajna era o fetişcană straşnic de bună, moldoveancă get-beget. Tac’su, Petru Rareş îi zisese cînd a plecat de acasă după Mircea Ciobanul, domnul Valahiei: «- Fătucă, să fii cuminte şi să nu te iei după tolomacul de bărbatu-tău că nu prea-l ajută capul. Îl ştiu de pe vremea cînd amîndoi eram bişniţari: io de peşte, el de oi. Nu le-avea de nici o culoare cu afacerile, rîdeau precupeţele de el iar cei din branşă îşi dădeau ghionturi pînă li se învineţeau coastele. S-a întîmplat chiar ca vreo doi inşi să se înece de rîs şi să sucombe subit. Dumnezeu să-i ierte, dar prea erau cotropiţi de spiritul ludic. Pentru amuzament să ştii că-i bun, te uiţi la el şi uiţi de necazuri, dar pentru altceva pauză. Tu fii fiica mea pînă la capăt, trăieşte viaţa la maximum şi nu uita lozinca noastră: <Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decît atît!>. Dar nu exagera, că bărbaţii se mai folosesc şi în alte scopuri, cum ar fi să apere ţara cînd vor veni turcii». Trăsura o purta pe Chiajna către Bucale în timp ce gîndurile-i zburau la plăieşii moldavi cu care de atîtea ori se bucurase de profunzimea ţinuturilor natale. «Parcă mi se rupe inima de durere după bădiţa Ignat, dar trebuie să mă mărit cu ghiolbanul acesta. O fi zburliciul bun de ceva, sau trebuie să mă înham serios la muncă şi să ţin în mînă treburile valahe? Că despre performanţe sexuale, după cum arată, mă îndoiesc să fim compatibili. Măcar de-ar fi în stare să procreeze, să am pe cine conduce la tron, că după cum se prezintă situaţia e clar c-am să-i supravieţuiesc cel puţin vreun pol de ani. Avea dreptate bietul tata: uite-te la el cît e de aerian, tace ca mortul, de parcă a cumpărat o oaie. Of, of, of, asta-i soarta noastră, a fiicelor de domni, trebuie să ne sacrificăm pentru ţară indiferent de starea libidoului. Bine că nu ne-am născut şi proaste, c-altfel dormeam singure în iatac din cauza caraghioşilor care preferă să doarmă pe tron decît între mătăsuri fine. Of, Mircică, Mircică nu ştii ce te-aşteaptă, tataie, că eu sînt profesionistă de grădină domnească. Acolo am fost întîia oară cu badigarzii tatei să admirăm Luna. Am admirat-o numai eu că ei miroseau florile. Nu pot să spun că flăcăii nu şi-au făcut bine treaba, m-ar bate Dumnezeu! Brrr, să nu mă mai gîndesc că mă furnică pielea şi dau în clocot lîngă moşcălăul acesta. Uite-te la el: nu mă pupă, nu mă pipăie, nu mă ciucheşte! Stau aşa şi mă întreb: oare badigarzii lui or fi tot aşa de mormoloci? Că dacă-i p-aşa îl chem pe tătuca să mă ia acas㻓. – Promuşăn: Fiţi cu ochii cît cepele, că în capitolul următor o să vedeţi ce n-aţi mai văzut. E belea mare, să nu ziceţi că nu v-am spus.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI