Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Complexul milogului

– Autotrofii şi autoscrofii

– Un şarpe la Ministerul Injustiţiei

– La dispariţia oamenilor civilizaţi

– Vînturi ministeriale

– ,,Cerşetorii, hoţii şi curvele Europei…”

– Tufe de Veneţia

– Transilvania de la Ioan Corvin la Mihai Viteazul

– În raport cu licuricii mari şi mici, politicianul român suferă de complexul milogului. În schimb, acasă, în spaţiul carpato-danubiano-mafiotic, se manifestă în toate detaliile complexul brutei. Cred că nu există în teoria involuţiei omului o specie mai scîrboasă decît politicianul român. Incult, ranchiunos, hoţ, arghirofil, infatuat, cu o percepţie deformată asupra realităţii, fără coloană vertebrală, fără bun-simţ şi fără vreo urmă de morală, diletant, fără instinct de conservare, vrăjmaş al viitorului ţării sale, omul de grotă împrăştie de jur-împrejur sifilisul politic, otrăvind sîngele societăţii româneşti. Singura lui ocupaţie mintală e să nu fie prins la furat şi, dacă, totuşi, potera îşi face datoria, să nu fie pedepsit. Nu fură de foame, ci dintr-o pasiune mistuitoare. Îndeasă pe jgheab tot ce-i iese în cale. Pare o jigodie hămesită, dar are bîrlogul plin de provizii. Nu-i este sete, dar şi-a transformat gîtul în pîlnie de argint. Nu rezistă la o simplă dictare, dar are CV-ul burduşit cu doctorate. Dispreţuieşte tot ce-i este superior. Omul de cultură este considerat duşmanul natural. N-are nici o relaţie cu Dumnezeu, dar vorbeşte în numele Lui la slujbele bisericeşti televizate. Fură cu seninătate din buzunarele copiilor, dar în campaniile electorale îi mîngîie cu dexteritatea unei cobre aflate în preajma victimei. Solicită respect, nu pentru ceea ce sînt, ci pentru ceea ce cred că sînt, dar ei se comportă ca nişte golani. Mint şi cînd dau bună ziua şi cînd se uită în oglindă. Politicianul român e acel vierme intestinal care de Ziua Naţională se strecoară în trupul naţiunii, colorîndu-se în roşu, galben şi albastru. Dar România e o ţară atît de frumoasă şi de iubită de Dumnezeu încît toţi aceşti gîndaci de Colorado, toate aceste omizi, toţi aceşti boschetari mascaţi, toate aceste boarfe second-hand, n-au putut-o murdări definitiv. Da, viperele crescute la sîn vor s-o sugrume, să-i inducă boala mortală a sărăciei, să nu mai existe o Românie frumoasă precum soarele de pe cer. Şi dacă pentru asta ar trebui să ne omoare sau să ne alunge pe toţi de la vetre, o vor face fără nici o urmă de regret, sprijinindu-se pe hoardele străine. Complexul milogului, umil cu licuricii, josnic cu românii, şubrezeşte zilnic temelia acestei ţări. Dar n-o să-i lăsăm să ne strivească. Va veni ziua socotelilor, şi o să tragem apa după toate gunoaiele Fanarului. Încă mai există material didactic ca să-i înălţăm în ţepe, după rang. Chiar dacă celor mai mulţi dintre ei o să le placă, vom aplica pînă la capăt hotărîrile venite din fundul Curţii Constituţionale. Să nu ziceţi că nu v-am spus, mişeilor!

– Cică pe mapamondul lumii globului pămîntesc există circa 3.000 de oameni care nu bagă nimic la jgheab, iar şoseaua gîtului e veşnic uscată. Le e de ajuns să se bunghească la soare şi le dispar, de parcă n-ar fi fost, şi setea, şi foamea! Asta cu mîncarea o putem înţelege, oricum e un fel de fudulie erotică, un moft, un pamplezir, dar p-aia cu lichidele o combatem cu argumente irefutabile (Ce cuvînt frumos! Poate-i ridică miliţia certificatul de înmatriculare! Ar fi bine să fie atent pe unde umblă!). Şi nu credem. Cel puţin la noi, la români, aşa ceva este imposibil cîtă vreme, încă din primii ani de viaţă, oamenii sînt educaţi conform principiului aristotelic ,,Bei, mori! Nu bei, mori!”. Aşa că aceluia care împrăştie asemenea ştiri scandaloase, le răspundem prin vocea filosofului de gazon Gheorghe Hagi: ,,Autocritica el să şi-o facă”.

– Totuşi, o specie de autotrofi există şi la noi, în zona crepusculară a Palatului Parlamentului Ruşinii Naţionale. În limbaj popular li se spune autoscrofi…

– În faţa Ministerului Injustiţiei a fost descoperit un şarpe, altul decît domnul ministru. Descoperitorii au fost cîţiva ziarişti acoperiţi, de aceea nimeni nu înţelege de ce mai era nevoie de încă o reptilă pitulată printre boscheţi.

– Societatea s-a grupat în două tabere, pro şi contra şoferului cu număr deosebit la maşină. Unii vor să-i dea clanţă PSD-ului (vă rugăm să observaţi eleganţa exprimării!), alţii vor s-o ia cu mîna. E o bulibăşeală de nedescris, parcă-i o nouă revoluţie sexuală (tot cam aşa a fost şi în decembrie 1989). Nici nu mai contează că inflaţia s-a fixat la 5,4%, cu tendinţă de creştere, că preţurile şi-au înfipt ghearele în buzunarele noastre, că toată tabla de valori s-a răsturnat. Toată lumea vrea să dea şi să ia clanţă. Vai de capul vostru! Şi mai vreţi ca profesorii să facă educaţie în şcoli! Ca să parafrazăm un mare scriitor american, au dispărut oamenii civilizaţi, au dispărut şi aceia care i-au văzut pe oamenii civilizaţi.

– Între 1970 şi 1989, economia românească a crescut cu 350%, de la 12 miliarde de dolari la 54 miliarde de dolari. Iată că părinţii şi bunicii noştri au făcut ceva pentru România. Iar generaţia noastră a risipit cu lejeritate.

– Un studiu al cercetătorilor erotici a stabilit că bărbaţii sînt mai curve decît femeile, adică înşală mai mult, mai repede, mai bine şi în procente mai mari (aproape jumătate dintre bărbaţi, faţă de un sfert dintre femei). Şi n-au fost puşi la socoteală politicienii fără puţă! Care, în ciuda dramaticei realităţi, îşi înşală cu religiozitate electoratul.

– Mihai Fifor, ministrul Apărării Naţionale de prostie, s-a dat ganţos la Putin, încercînd să-l intimideze cu ,,rachetele balistice” de la Deveselu şi cu culegătorii de curve de la ,,Mihail Kogălniceanu”. Acest băiat bătrîn, cît a tăcut, părea că la viaţa lui vizitase şi alte şcoli decît Şcoala de Corecţie a Vieţii. Dar cînd a deschis gura, a făcut curent pînă la Moscova, deşi, de obicei, sensul de deplasare este invers. Trecem peste aspectul că habar n-avea că la Deveselu nu sînt rachete balistice (e, totuşi, ministru în Cabinetul Dăncilă, nu poţi să-i ceri mai mult!), şi că, din punct de vedere militar (nu şi politic!) pe Vladimir îl doare-n sistemul de operare de jucărelele de la Deveselu, dar nu putem trece peste faptul că Vifor (aşa-l chema pe unul dintre caii lui Ştefan cel Mare; l-a compromis şi p-ăsta!), absolvent de filosofie-prostologie, a fost bibliotecar. Păi dacă nici bibliotecarii nu citeşte, atunci cine? Doamna Viorica?

– Olguţa este categorică: ,,Iohannis este o culme a ridicolului absolut!”. Parcă poţi s-o contrazici? Marş în tramvai, ridicolule! La muncă, nu la-ntins mîna! – Unul Cosmin Butuza a avut o revelaţie. Cică ar fi bine să ne punem Centenarul, citez cu emoţie, ,,pe tricoaiele noastre”. Este inutil să mai precizăm că distinsul lingvist e secretar de stat capră în guvernul tovarăşei academician doctor indecent Viorica-Vasilica Dăncilă.

– Un prostănac de prin Vrancea, sugător politic la ţîţa statului în expectativă, cu carnetul roşu vizat la zi, i-a acuzat pe românii din străinătate, care vor s-o pună de-un picnic pe 10 august, la Bucureşti, că sînt ,,cerşetorii, hoţii şi curvele Europei”. Adînc. Acest boschetar cu buci în loc de obraji se preface că nu ştie că nobilele profesii enumerate mai sus, foarte bănoase de altfel, sînt înscrise în C.V.-ul oricărui jeg de politician ce şi-a înfipt gheara în vistieria ţării. Acest bou, devenit domn mare, se balegă-n mijlocul drumului, doar-doar l-o băga în seamă Joiana cînd s-o întoarce de la păşune şi-l va lăsa liber să pască prin lucernă.

– Un sportiv olimpic de la coniac-canoe primeşte o diurnă de 25 de lei pe zi! Ioana Bran, şefa sportului, a bîiguit că li se dă atît de puţin ca să-şi păstreze tenul frumos şi piciorul subţire. Bine, ea n-a zis chiar aşa, că nu prea are talent literar, dar noi, ăştia de la ţară, asta am înţeles. Deşi gurile rele au şi început s-o compare cu o zambilă, cu intelectul de şindrilă, imaginea ei n-a suferit pierderi ireparabile. Mai poate face gafe, potenţialul de creştere este remarcabil. O aşteaptă un viitor strălucit. Păi Viorica cum credeţi că a început? A luat-o de jos, de la cratiţă, şi aşa, din gafă-n gafă, a devenit o comoară naţională. Pamfletarii îi mulţumeşte şi se roagă la instanţele superioare s-o ţină sănătoasă. Că, iată, la umbra tufelor de Veneţia înfloresc, în toată splendoarea lor, fufele de bani gata. – Oficial, România are 10.000 de milionari în dolari. Neoficial, sînt de două ori mai mulţi. Restul populaţiei trage mîţa de coadă experimentînd supravieţuirea. Dacă asta înseamnă capitalismul, înseamnă că nu e bun.

-,,Doamna prim-ministru a rămas deschisă ca şi la instalare”, mărturiseşte cu seriozitatea-i de Buster Keaton geto-dac domnul Liviu Dragnea. Păi, ce să zic?! Închideţi-o! – Numai s-o nimeriţi, fiindcă distinsa doamnă este atît de ireală încît atunci cînd se prezintă nu eşti convins dacă-i vorba despre domnia sa sau despre Viorica de la Clejani. – După ce ne-a anunţat că roboţii sexuali e pe drum şi că ne vor face bucuria cît de curînd, Mădălingi Ionescu a halit un ditamai pepenele. Rezultatul? Cinci ore a stat pe tron. La fel ca la ,,Wow biz”!

– Zăvoranca recunoaşte cu sinceritatea-i diavolescă că este fiica lui Lucifer, vărul lui Fane Cîrlig de la Bariera Vergului, dar că ar vrea să schimbe tabăra. Îi recomandăm să se regăsească la o mînăstire de taici între două vîrste (20 şi 30 de cotolani).

– Unde, de altminteri, s-a recules şi Laszlo Tökeş, cunoscutul agent dublu, ori de cîte ori se intoxica de la şaorma cu de toate păstrată în condiţii improprii, sub burta calului. Dar treaba asta cu ungurii e mai veche, după cum a mărturisit sub caznele creaţiei Adi Sfinteş. Care, vorba aia, le ştie pe toate, zici c-a fost acolo, ascuns în alcovul vreunei unguroaice.

– ,,Cum în Evul Mediu Gheorghe Funar nu se născuse (din cauza unor procese de conştiinţă) ca să-i pună cu botul pe labe pe unguri, aceştia îşi cam făceau de cap pe la conducerea provinciei. Lucru care le convenea de minune, mai cu seamă că printre atribuţiile puterii era şi aceea de ironizare a românilor. Şi cum ironia medievală era foarte la obiect, sensibilizînd îndeosebi spinarea, bieţii valahi umblau mai mult deşelaţi. Deşi erau şmecheri prin definiţie, ardelenii noştri nu prea dădeau replica, fiindcă ironia lor nu era aşa de ascuţită să pătrundă partenerul pînă la prăsele. Istoria Transilvaniei după moartea lui Iancu e şucară rău. Aflată sub dominaţia Ungariei, care-şi băga coada mai mereu în treburile ţărilor române, ţara dintre păduri produce regulat evenimente în interiorul şi în jurul ei. Mai întîi, Matei Corvin se contrazice cu Ştefan cel Mare. Pe motiv că Fane îl urmăreşte prin ţară pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, cu scopul medieval de a-i lua viaţa şi pentru că a alungat garda ungurească de la Chilia (1465) cu şuturi în partea nord-atlantică a corpului omenesc. Plus că Fane, tupeist ca toţi moldovenii tari în glandă, i-a încurajat pe transilvăneni (îndeosebi pe saşi) să se răscoale. Nesăbuita idee a lui Mateiaş l-a dus la un pas de moarte, iar lui Fane i-a adus atîta glorie că nici n-avea unde-o depozita. De altfel, Fane era văzut de transilvani ca fiind singurul gagiu capabil să oprească atacurile turcilor asupra Ardealului. Că otomanii făcuseră o adevărată pasiune pentru această zonă pe care o atacau regulat, o dată la 5-6 ani. Pînă la urmă, după dezastrul de la Mohacs (1526), o parte din Ungaria este transformată în paşalîc, iar Transilvania o arde ca principat autonom. Adică plăteşte, începînd cu 1541, ca şi celelalte ţări române, tribut (la început 10.000 de florini) otomanilor. De remarcat că voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya, n-a ajuns la lupta de la Mohacs. Mulţi ani Zapolya, care dorea s-ajungă regele Ungariei (chiar este proclamat în 1526), se luptă cu Ferdinand de Austria, apelînd chiar la ajutorul lui Soliman. Se ajunge pînă la Viena, care însă rezistă asediului. Zapolya este ajutat şi de Petru Rareş care, la Feldioara (1529), zdrobeşte o armată transilvană de-a lui Ferdinand. În 1538 se încheie pacea între cei doi regi ai unor părţi din Ungaria, iar în 1540, Zapolya decedează în urma unui atac de apoplexie. Aşa se întîmplă cînd umbli cu dovleacul plin de fumuri. Conducerea Transilvaniei fu asigurată de omul de încredere al fostului ştab care era, normal, călugăr: George Utyeszenics Martinuzzi. Băgîndu-se în tot felul de combinaţii politice, Georgică dă chix. În 1551 este suprimat de austrieci, care fac prăpăd în Transilvania pînă în 1556, cînd, cu ajutorul lui Pătraşcu cel Bun din Valahia şi Alexandru Lăpuşneanu din Moldova, muierea lui Zapolya, Isabella, şi puradelul Ioan-Sigismund se-ntorc la putere. Ionel conduce principatul între 1559 şi 1571, perioadă în care recunoaşte calvinismul (1564-1567) şi unitarismul (1571), dar nu suportă ortodoxismul. Din 1571 şi pînă în 1576, Ştefan Bathory, întemeietorul celebrei dinastii, conduce Transilvania luptîndu-se din greu cu românul Gaspar Bekes, pe care-l învinge şi-l convinge să-i fie comandant de oşti. După ce se transferă cu locul de muncă în Polonia, ca rege, în locul lui Ştefan vine fratele Cristofor (1576-1581), urmat la rîndu-i de copchilul personal, Sigismund, un îngîmfat de care istoria a făcut mişto cît cuprinde. Plin de sine, fiul caprei a încercat să fie lider regional, dar a sfîrşit prin a fi păcăliciul universal care, după mai multe proiecte comune cu Mihai Viteazul l-a lăsat baltă renunţînd, revenind şi iar renunţînd (1598-1599) la conducerea principatului în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory, lacheul tuturor puternicilor vremii. Cam asta era situaţia politică în Transilvania la momentul cînd Mişu Caftangiul se hotărăşte să joace la Bingo şi să cîştige. Cu preţul vieţii veşnice”.

– Promouşăn: Nu mai aveţi răbdare şi vreţi să vă povestesc despre Mihai Viteazul, mişeilor? Ho cu tata, că mai avem de lucru prin Moldova, că urmaşii lui Ştefan cel Mare au fost nişte belele.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI