Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Secta proştilor

– Scrisoarea bătrînei doamne

– Omenirea a cam îmbuliNATO

– Regrete tîrzii

– Reîncarnaţi-vă mai des!

– Creierul operaţiunii „Jandarmeria buleşte România”

– Uite că lenea a omorît pe cineva!

– La ce e bună pălinca

– Bogdan cel Nasol

– Aţi observat că cea mai puternică sectă din România este secta proştilor? Se ţin unii pe alţii în braţe mai ceva ca homosexualii…

– Ecaterina Andronescu vrea să scoată PSD-ul din abrambureală. Recomandă un nou guvern PSD, de profesionişti, iar domnului Dragnea îi urează cale bătută. Altminteri se dărîmă şandramaua. Bine, dumneaei a folosit alte cuvinte, că vorba aia, e rector, nu sula lui Hector, dar esenţa scrisorii deschise către pesedişti este că, foarte curînd, în toată ţara vor predomina plăcuţele de înmatriculare suedeze.

– S-a dus şi Dumitru Fărcaş, marele taragotist român. Dumnezeu Îşi completează încet-încet orchestra de îngeri.

– Cînd te amesteci în tărîţe, te mănîncă porcii politici. Şi, culmea rezistenţei, pesta africană nu se atinge de ei.

– Ca în fiecare an, românii merg la mare să se înece. Cei care scapă, mor pe autostradă.

– Prietenia dintre Trump şi Putin riscă să lase fără obiectul muncii NATO. Eu v-am spus cum stă treaba între marile puteri, v-am atenţionat să n-o mai ardeţi cu un singur licurici, dar v-aţi supărat. E grea geopolitica, măi băieţi! Iar dacă nu cunoşti puţină istorie, ales-bules!

– Experţii experţilor au ajuns la concluzia că oamenii inteligenţi sînt dezordonaţi, adorm tîrziu şi înjură mult. Aşa este, adorm tîrziu.

– Cercetătorii americani au stat cu picioarele-n apă rece şi au hotărît că cel mai mare regret al oamenilor este acela după iubirea pierdută. De ce-or mai fi trebuit să cheltuiască banii pe studii inutile? Le-o spuneam noi gratis. Pe locurile următoare sînt regretele după familie, educaţia abandonată, carieră, bani, creşterea copiilor, sănătate, prieteni, spiritualitate. Ce ţi-e şi cu ăştia, lumea decedează mortal de foame şi lor le arde de regrete tîrzii!

– Cică cu cît te reîncarnezi mai des, cu atît eşti mai deştept. Aveam eu o bănuială, dar să ştiţi că nu-i rău nici dacă treci pe la şcoală.

– Iar dacă ai sentimentul de déjŕ vu cînd întîlneşti o gagică, să fii convins c-ai ars-o cu ea şi-n altă viaţă. Chiar şi în Evul Mediu cînd centura de castitate crea atîtea probleme irefutabile…

– Cindy Crawford, o petardă de pe vremea în care modelele erau femei de casă de toleranţă sufletească, a dezvăluit că s-a despărţit de soţul ei, actorul Richard Gere, pentru că nu erau prieteni. Adînc. Totuşi, înainte de a o crede, n-ar fi rău să recitiţi ,,Decameronul”, un fel de ,,Sex and the city”, pe hîrtie.

– Opoziţia a evoluat de la ,,Puie Monta” la ,,Muie PSD”. Am înţeles că la perversiuni vă pricepeţi, dar să cuceriţi cu eleganţă o femeie frumoasă puteţi? Ia încercaţi să trataţi România ca pe o doamnă, nu ca pe o curvă, şi poate o să deveniţi credibili. Că la jigniri ne pricepem toţi, dar să-i oferim ţării ăsteia o alternativă decentă, e mai dificil. Sau voi vreţi să trataţi România doar cu lozinci de hazna?

– Aţi observat că prieteniile dintre bărbaţi sînt bazate pe insulte, iar cele dintre femei pe bîrfe? N-aţi observat? Proştilor!

– Cică la mitingul Diasporei, Carmen Decît Dan a fost ,,creierul operaţiunii” ,,Jandarmeria buleşte România”. Măi, dar ironici mai sînteţi! În schimb, Viorica Dăncilă a fost encefalul Diasporei, fiindcă distinsa doamnă era în concediu de odihnă (iar sînteţi ironici!), în străinătate, deci era una de-a lor. Presta pentru ,,curvele şi cerşetorii Europei”, după cum mărturisea un bou ajuns în post mare.

– După fulguiala din Piaţa Victoriei Socialismului de Cumetrie şi Desfrîu Huliganic, găinăria, sau Jadarmeria, n-am înţeles exact, nu mai este condusă de Cucoş, ci de adjunctul său, Sandilău, sau cam aşa ceva. Numai lume bună! De bătut!

– Povestea cu (Buda)pesta porcină e cusută cu aţă albă, o să vă convingeţi foarte curînd. După cum lesne se poate observa, demnitarii e bine.

– Un raport al organizaţiei britanice ,,Due Procesis” realizat în colaborare cu Centrul pentru Cercetări asupra economiilor Post-Comuniste concluzionează că România este statul din UE care încalcă cel mai mult drepturile omului. În schimb, drepturile romului sînt la mare cinste. Din cei 47 de membri ai Consiliului Europei doar Rusia şi Turcia ne depăşesc. Ce să zic, numai lume bună!

– Protestele Diasporei, pe care încearcă să se caţere Opoziţia, definesc cel mai bine falimentul clasei politice româneşti. – Cercetătorii australieni susţin că Homo erectus, o specie primitivă a omului, a dispărut din cauza lenei. Le era lene să-şi facă unelte, să le folosească, să se adăpostească în peşteri mai bune… Fugiţi, mă, d-acilea! Lenea n-a omorît pe nimeni.

– Darius Vîlcov, consilierul premierei, i-a interzis statului român să mai fie prost. Trebuie să fie hoţ. Ca el. – În cluburile bucureştene, Zăvoranca a văzut ,,prostituţie juvenilă, drogangeală, beţie, decadenţă şi deşertăciune în masă”. Uite cît de bine i-au prins sfaturile colaboratorilor ei de la mînăstirea de taici! A putut călători în timp. În timpul vieţii ei.

– Fiindcă la Institutul de Boli Nervoase cu Nervii, secţia ,,Wow biz”, a auzit că pălinca arde grăsimea, Andreea Mantea a început să se maseze prin zonele periculoase. Biata fată! Nimeni nu i-a spus că pălinca este pentru uz intern! Dacă ar folosi-o regulat, s-ar arde mai uşor. Cu condiţia ca aşa ceva să fie posibil.

–  Probleme cu arderile avea şi Bogdan al III-lea, fiul lui Fane Barosanu, dar, după cum ne spune Adi Sfinteş, încerca să le rezolve cu buzduganul. Dacă nu mă credeţi, citiţi şi vă cruciţi!

– ,,La fel ca în Valahia, şi în Moldova medievală se practica în draci democraţia originală. Domnii veneau la putere după lupte grele între diversele partide boiereşti, prin alegeri. Erau aleşi de poloni (rar) sau de otomani (des), după cum bătea vîntul istoriei. În perioada de după dictatura de 47 de ani şi trei luni a lui Fane Barosanu mandatele erau destul de nesigure ca durată. În medie, în următoarea sută de ani, un mandat era de cinci ani aşa că 21 de domni au cîrmuit efectiv deşi pe răboj au fost trecute 28 de domnii cu 23 de titulari. Unii conducători, mai şcoliţi în şmecherii legislative, marcau mandate după mandate, cu o siguranţă dezarmantă izvorîtă din experienţa anterioară cînd s-au convins că poporul poate fi impozitat de sentimente la maximum. Şi nu numai de sentimente ci şi de parale, că preluarea puterii costa o avere iar pretendenţii nu prea beneficiau de discounturi din partea otomanilor. Practicînd cu asiduitate democraţia originală, moldovenii ajung să plătească tribut turcilor mai mult decît ştiau să scrie. Dacă la decesul lui Fane Barosanu suma era simbolică (3.000 galbeni), în 1593 ajunge la 65.000, înregistrînd o creştere de 810%, în condiţiile în care inflaţia tindea, ca şi actuala economie naţională, spre zero. Norocul moldavilor a fost că o vreme democraţia lor s-a hrănit din ce a produs dictatura lui Ştefan. C-altfel era vai şi-amar de capetele lor ţuguiate! Superdomnitorului Fane, i-a urmat fi’su, Bogdan al III-lea (1504-1517), un tînăr de 25 de ani cu o faţă de aragaz cu două ochiuri, din care unul era veşnic stins. După cum ştiţi, îl pierduse la Codrii Cosminului din proverbiala neglijenţă moldavă care l-a făcut să vadă paiul din ochiul adversarului, nu şi săgeata dintr-al său. Din cauza look-ului său, mult sub standardele impuse de zglobiul Ştefan, cronicarul îl numeşte şi «cel orb şi grozav». Orb era 50%, grozav mai puţin, deşi moştenise tupeul ilustrului tată. Ce-i lipsea era simţul politic şi un ideal care să merite sacrificiile impuse poporului moldav, lesne vărsătoriu de sînge propriu şi nevinovat. Era şi greu să vadă în viitor, cînd trecutul părea modelul demn de urmat. Bogdan era conştient că nu putea să fie mai bun decît tac’su şi s-a străduit să nu se facă de rîsul curcilor din bordelurile clandestine. Domnia i-a fost ameninţată în două rînduri. Mai întîi, unul Roman, venit din Valahia cu ajutor de la Radu cel Mare, i-a provocat ceva junghiuri, alungate de spiritul pacifist al călugărului Maxim, care le-a pus ceva ventuze protagoniştilor înmuindu-le suferinţele. Mai apoi, un ciudat, Trifăilă, este bătut bine lîngă Vaslui, prins şi, după obiceiul locului, decapitat pe undeva prin zona gîtului. Cele mai serioase probleme le avea Bogdan cu femeile, că arăta ca dracu. În 1505 o peţeşte tam-nisam pe Elisabeta, sora lui Alexandru, regele Poloniei. Gentil nevoie-mare, retrocedează fără ca cineva să i-o ceară, polonilor, Pocuţia, ţărişoara despre care Ştefan cel Mare spunea că nu o va da «odată cu capul». Se pare că fi’su gîndea cu alt cap! Regina se opune căsătoriei datorită diferenţelor de confesiune, iar Elisabeta ia propunerea drept ofensă, aducînd drept contraargument faţa de bidon turtit a moldoveanului. În 1506, solia condusă de Ionică Tăutul obţine semnarea unui contract de căsătorie, dar fără urmare practică. Lucrul îl deranjează pe Bogdan, care atacă Pocuţia cu simţ de răspundere, dar este respins de leşi. Cum nici Papa de la Roma nu intervine pentru a i-o băga în pat pe Elisabeta, Bogdan pradă Polonia (în 1509) pînă la Liov, cetate în porţile căreia izbeşte personal cu suliţa. După care îşi trimite ostaşii pe la casele lor. Tocmai atunci se găsesc şi polonii (oct. 1509) să le întoarcă vizita. A fost jale, leşii ucid bătrîni, copii, femei, ajungînd pînă la Cotnari. După patru ani de cafteală pentru un petec de negreaţă, moldovenii şi polonii sînt împăcaţi de Vladislav, regele Ungariei. Problema Pocuţiei rămîne, vorba lui Topîrceanu, în continuare, lung prilej de bîrfe şi de pioneze. Sau cam aşa ceva. După 1510, tătarii jefuiesc Moldova cu o consecvenţă demnă de o cauză mai nobilă. Bogdan nu prevede mişcările acestora şi astfel nu reuşeşte să le opună decît, rareori, rezistenţă. Singura realizare e că în urma unei lupte este rănit Beti Ghirei, fiul hanului, din care cauză, destul de ascuţită, cam decedează. Palidă consolare faţă de zecile de mii de robi luaţi de tătari, ca să nu mai pomenim de mulţimea vitelor transferate în Bugeac. Vizitele frecvente ale tătarilor au avut partea lor bună, au împiedicat apariţia şomajului, a atît de enervantelor concedieri colective generatoare de plăţi compensatorii şi alte măsuri de protecţie socială cuprinse în programul de guvernare «Capra cu trei iezi dar cu numai două ţîţe». În plus, focurile pe care le provocau tătarii îi încălzeau pe moldoveni atît de temeinic încît au renunţat cu toţii la calorifere. Trebuie să recunoaştem că moldovenii erau nişte capitalişti sălbatici din cale afară: trăgeau foloase din orice, puneau pînă şi nenorocirea la treabă. Scoteau profit şi din arderea propriei locuinţe, lucru absolut imposibil în vremea lui Fane Barosanu, cam dictator luminat de felul său. Bogdan are neînţelegeri şi cu voievodul Transilvaniei, însă nu se ajunge la cafteală. Cu turcii nu s-a pus: le-a plătit tribut. La început, în 1505, turcii i-au dat banii înapoi ministrului de Externe Ionică Tăutu,despre care aflaseră ei că e mare iubitor de comisioane… Dar cum turcii nu făceau ceva fără scop, în 1508, dublează haraciul ajungînd la 8.000 ducaţi de aur. Ce comision şi-ar fi tras de aici Ionică Tăutu, nimeni nu poate şti, poate bancherii elveţieni să bănuiască ceva. După eşecurile matrimoniale, Bogdan s-a însurat cu Nastasia, care îl privi vreun an şi muri (1512). Normal! I-a urmat, din 1513, fiica lui Mihnea cel Rău, Ruxandra, care, neavînd încotro, l-a suportat. Dar adevărata viaţă sexuală şi-a desfăşurat-o, în toată splendoarea ei, cu frumoasa Stana, amanta care i-a dăruit patru băieţi (printre care şi Ştefăniţă) şi trei fete. Tot din flori se vor naşte şi viitorii domni Alexandru Lăpuşneanu şi Alexandru Cornea. Bogdan cel Nasol n-a fost nici viteaz ca superstarul de tac’su, nici bun politician, nici mega-curvar, dar nici credincios ca acesta. Cu mare caznă a terminat biserica de la Răuseni, zidită de Fane, şi a pornit construirea bisericii «Sf. Gheorghe» de la Suceava. A mai dat ceva parale pe la unele mînăstiri dar nu cine ştie ce, că-i trebuiau pentru femei, că la moldovence dragostea e oarbă pînă la un punct. La 20 aprilie 1517, la miezul nopţii, Bogdan a înghiţit cu mare poftă ultima gutuie pe lumea asta. A fost depus la Putna, lîngă celebrul său părinte, fiind condus din obligaţie de mulţime de popor fără treabă, care părea că-l regretă. Că murise mai înainte să reuşească a zugrăvi bisericile construite de tac’su. Care, datorită megalomaniei sale, a ajuns mare barosan în Calendarul Mişto Creştin-Ortodox”.

– Promouşăn: Aşa-i că vă place istoria noastră? Data viitoare o să aflaţi peripeţiile lui Nebunică Vodă, băiat bun, dar cu lipsuri multe… Ochii cît sarmaua, că istoria asta e unică şi irepetabilă.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI