Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

Legături bolnăvicioase

– Dacă dragoste nu e, ales-bules!

– Isus, abia pe locul trei

– Tuta absolută loveşte România

– Încăierarea licuricilor

– Editura Didactică şi Prostologică

– Se pustieşte ţara

– Ultima zi din viaţa lui Ştefăniţă

– Strategii cu păr pe limbă care conduc cu măiestrie PRM, alţii decît preşedintele interimar şi intergalactic Popescu, au şezut şi s-au gîndit că soluţia pentru a scoate partidul din şanţul în care tot ei l-au băgat ar fi înlocuirea preşedintelui de la Brăila, Tudose, fiindcă a obţinut la ultimele alegeri prezidenţiale locul trei pe ţară între filialele Mişcării Naţionale. În locul celui care este consilier local de cinci mandate, consecutive şi la rînd (ca să înţeleagă toţi intelectualii cu două clase mai mult decît trenul), l-au numit pe tinerelul de nici 80 de ani, Moisescu, unul dintre marii profitori ai fenomenului România Mare, pe care, de altfel, Tribunul, sătul de relaţiile neprincipiale ale acestuia cu ciuma roşie, îl trimisese să cînte la alte mese politice. Cînd ăştia care dau acum oameni afară au organizat celebrul puci de înlăturare a preşedintelui Vadim, puci care i-a umplut de muci, Tudose a fost singurul din delegaţia Brăilei care l-a apărat pe Tribun. Drept răsplată, la întoarcere, l-au dat jos din maşină pe un cîmp, de-a ajuns omul acasă, în creierii nopţii, cu o maşină ce transporta cartofi. Dar nu s-a lăsat. Numit preşedinte de Vadim, Tudose a recuperat sediul partidului (după lupte grele), a cărui chirie o plăteşte din buzunarul personal pînă astăzi. L-a chemat alături de el şi pe Moisescu, şeful găştii de la Compania de Apă Murdară, dar a fost refuzat. Acum, pentru că a răspuns convocărilor preşedintelui interimar şi interplanetar Popescu, celălalt preşedinte intergalactic l-a schimbat din funcţie. Iar lîngă Iovici stau exact acei oameni care au încercat să-l demită pe Vadim! Băi, aceştia, dacă tot ce ştiţi voi este să-i daţi afară pe fidelii Tribunului ca să-i puneţi pe detractorii săi, instanţa-i lămurită. Mai lăsaţi cumetriile politice şi apucaţi-vă de treabă! Dacă nu vă pricepeţi, întrebaţi! Dacă nu vă duce capul, asta e, nu vă putem ajuta. Dacă nu înţelegeţi ce vă spun cu frumosul, o să pun furtunul pe voi, că unii, mari organizatori de lovituri de palat, n-aţi mai fost despăducheaţi demultişor. Dacă vă amintiţi, că vă ştiu cam şubrezi la memoria minţii, v-am mai dat o clanţă la Palatul Parlamentului, de-aţi crezut că jucaţi în filme porno! Oricum, a fost cea mai tare experienţă sexuală din viaţa voastră de ticăloşi. Lăsaţi-l pe Tudose în pace! Şi lăsaţi-i în pace pe toţi oamenii muncitori din partid care reprezintă ceva prin ei înşişi! Iar dacă Moisescu vrea cu orice preţ să fie şef de filială, să meargă la şcoala de corecţie pentru recalificare. Nu se poate ca în partidul lui Vadim, bagabonţii, traseiştii şi liber-schimbiştii să conducă după bunul plac. Şi să nu le dai cu statutul în cap (dacă ar poseda aşa ceva)?! Derbedeilor! La muncă, la bătut ţăruşi cu fundul! – Conducerea PSD s-a întîlnit la mare distanţă de casă. S-au vorbit discuţii şi s-au discutat vorbe de clacă. Femeile s-au bîrfit, bărbaţii s-au pilit, iar care încă nu făcuse pasul cel mare, s-a dilit. Concluzia? Treaba-i bună la ciolan, şi mai durează. Mai nasol e de proştii care votează în necunoştinţă de cauză.

– Cică pesta porcină a sărit gîrla la bulgari. Tremură castraveţii pe cîmp şi gogoşarii în solarii. Vor fi sacrificaţi fără milă, amestecaţi cu oţet, piper şi boabe de muştar şi aruncaţi în groapa comună a supermarketurilor.

– Campioana României la fotbal a fost eliminată de o echipă de sculeri-matriţeri din Luxemburg după două înfrîngeri ruşinoase! Vorba aia, nu mai există echipe mici, există doar echipe de idioţi. CFR Cluj este una dintre ele. Cealaltă e FCSB (că Steaua nu merită să-i zicem), pusă cu genunchii pe coji de nuci de Rapid Viena.

– Ajunsă în Africa, Daniela Crudu a constatat că bananele cresc în copaci. Ea credea că locul lor de baştină e supemarketul. Sau vestiarul campionilor de la CFR Cluj.

– Balanţa comercială a României are un deficit de 7,3 miliarde de euro. Sărăcia se adînceşte, subdezvoltarea îşi hlizeşte colţii..

– Profesorul Franz Ruppert susţine că depresia este boala secolului şi că, adesea, suferinţele fizice izvorăsc din tulburările sufleteşti. Bolile îşi au cauza în relaţiile noastre nepotrivite. O experienţă traumatică creşte de patru ori riscul de diabet şi de cancer. Numai sinceritatea faţă de noi înşine ne poate salva din ghearele depresiei. Dacă am avut o copilărie marcată de traume, toată viaţa noastră va continua la fel. Al dracu neamţ, că bine le mai zice! Aşadar, renunţaţi la legăturile bolnăvicioase, şi totul va fi bine. Cum ar zice suedezii: UEPSD! Deci, tot dragostea vindecă bolile fără leac.

– Tot nemţălăul e convins că spiritualitatea e folosită adesea ca un soi de distragere a atenţiei, care îi ajută pe oameni să se ţină departe de propriile lor traume şi suferinţe şi de sentimentul că sînt neajutoraţi. Cică inteligenţa noastră e confecţionată (auzi la el!) pentru a explica inexplicabilul aparent. Dar tot cu iubire, că, vorba apostolului Pavel, ,,dacă dragoste nu e, ales-bules!”.

– Cică principalul efect al Brexitului este că Regatul Unit a rămas fără sperma din ţările MUE (Marea Uniune Europeană). Aşa că afacerile cu îngheţată sînt ameninţate de spectrul falimentului.

– Opoziţia libertină a invitat-o pe d-na Viorica la Camera Derutaţilor. Vor ca scamatorii s-o ia un pic la ştangă. Încercarea e sortită eşecului, întrucît mai mult ca sigur distinsa doamnă va nimeri Senatul.

– Sfîntul cel mai venerat în România este Arsenie Boca. Pe locul doi vine Ioan Botezătorul, iar pe trei s-a clasat Isus Christos! Trecem peste aspectul că Arsenie Boca n-a fost canonizat, dar ne surprinde lipsa sfîntului Gheorghe Becali din ierarhie. Nici credinţa nu mai e ce-a fost. Nişte hahalere.

– Pe scena ,,Descîntării României” se joacă scenetele pentru oamenii muncii de la oraşe şi sate ,,Festa porcină” şi ,,Tuta absolută”. Scenariul şi regia aparţin unor rîmători politici cu ceafa groasă, iar pe actorii din rolurile principale îi cunoaşteţi de la şedinţele Guvernului.

– De altminteri, înţeleptul Petrică Daea zice că n-ai cum să te fereşti de tuta absolută decît dacă lipseşti de la serviciu.

– Cît despre pesta porcină, rămîne cum am stabilit: e o excelentă afacere pentru afaceriştii care au cotizat la campaniile electorale ale bagabonţilor de la butoane. Sau care vor cotiza, aşa cum s-a întîmplat şi cînd ne-a lovit gripa aviară. Pe unii i-a lovit atît de tare încît au devenit milionari în euro, deşi pînă atunci trăgeau mîţa de coadă. – Dar de boala vacii nebune vă mai amintiţi? Vacile s-au făcut bine, politicienii nu. Aceleaşi consecinţe le va avea şi pesta porcină.

– Lupta pentru puterea vremelnică s-a mutat din Piaţa Victoriei jandarmilor împotriva protestatarilor la Înalta Poartă de la Washington. Boierii cu ilic şi cu şalvari Armani de pe malul Dîmboviţei au dăruit numeroase pungi cu galbeni vizirilor din preajma lui Hodoronc-Trump, cu scopul ignobil de a le face pîrtie spre vistieria statului român. Fiecare aspirant la un tronuleţ din palatele Bucureştilor are licuriciul lui, pe care-l satisface financiar. Plata, ca în toată lumea politică, se face înainte. Dau, că nu dau de la ei. Dau de la proştii care se spetesc muncind ca să supravieţuiască fie în spaţiul carpato-danubiano-mafiotic, fie prin Spania, Germania, Franţa, Marea Britanie, Suedia… Măcar ăştia din Suedia ştiu o treabă.

– Ultimul licurici care a simţit că-i rost de buleală e unul Rudolph Giuliani, un fel de renul lui Moş Crăciun de la Casa Albă, care i-a luat la ştangă pe alde Iohannis şi compania de sunet. Contra-cost, distinsul bandit (a se citi avocat), a sugerat că n-ar fi rău ca bieţii corupţi să fie amnistiaţi ca să poată fura în continuare. Că ar fi păcat de vasta lor experienţă. I-a răspuns unul Fukuyama, care, tot pe bază de alimentare card, l-a taxat pe fostul primar al New York-ului ca fiind apărătorul corupţilor. Măi băieţi, băi canibalilor americani, ca să-l cităm pe bolşevicul Iliescu, indiferent de care parte a baricadei vă aflaţi, tot corupţi apăraţi. Durerea noastră nu e că vă plătesc ca să mîncaţi rahat, ci că vă plătesc din buzunarul nostru.

– E.D.P. (Editura Didactică şi Prostologică) a tipărit 150.000 de manuale de geografie pentru clasa a VI-a cu greşeli pentru care pînă şi şefa Executivului ar fi rămas corigentă. Păi dacă manualele sînt scrise de proşti cu ifose, verificate de analfabeţi funcţional şi tipărite de mafioţi învederaţi, să nu vă aşteptaţi ca şcoala de corecţie a vieţii să scoată Magellani.

– Primarul oraşului Marii Uniri, Mircea Hava, i-a băgat la impozite şi pe sfinţi, ,,de la Sf. Petru în jos”. După vacanţă îi va trimite o înştiinţare de plată şi lui Dumnezeu, să-L vadă în ce ape se scaldă. După cum lesne se poate constata, Raed Arafat a avut dreptate: ,,Capul este un organ extrem de sensibil al corpului omenesc”.

– Elena Udrea nu s-a mulţumit cu pictorialul din revista poliţiei române şi a pozat, cu burta la gură, şi pentru revista VIVA, ca să le dea peste nas gardienilor. Acum nu mai trebuie să-i ia nimeni sutienul, portjartierul, virginitatea. E luate toate.

– În 2017 au părăsit ţara 220.000 de oameni. Jumătate dintre ei aveau sub 35 de ani. România se pustieşte sub ochii noştri, pe mîna unei clase politice mizerabile. Treziţi-vă, fraţilor, că aţi dormit destul!

– Aşa cum s-a trezit Doamna Stana, soţia lui Ştefăniţă. Că dacă nu se trezea, fugeau toţi moldovenii în Occident. Cel puţin aşa scrie în ,,Istoria necenzurată a românilor” a lui Adi Sfinteş. Şi ştiţi că tot ce scrie acolo e literă de Evanghelie. De acolo se ospătează flămînzoşii de adevăr şi se adapă însetaţii de umor.

– ,,Iarna se înstăpînise peste Moldova. Dinspre Rusia. La Hotin, Vodă-şi făcea planuri de viitor cu ochii holbaţi în tavan. Era tînăr, era mahmur, ce mai, avea toată viaţa de apoi înainte. Gîndea că o să-l depăşească în neveste şi fapte de glorie pe Fănel. Avea doar 24 de ani şi era deja la al doilea mariaj fierbinte că Radu de la Afumaţi, cumnatul său, aprinsese satele Moldovei la sugestia Stanei, nevasta lui Ştefăniţă. Îl trecu un fior pe şira spinării, coborî pe noadă şi pe piele în unghiul cel mai întunecat al duplex-ului. Stana era o munteancă trupeşă, aprigă, dată dracului. Nu era frumoasă ca Ruxandra pe care pusese iniţial Ştefăniţă pleoapa, dar orişicît, era corp domnesc, numai bun să-ţi faci treaba cu el. El nu prea şi-o făcea că era refuzat politicos, cu nişte migrene de ultima oră, ori de cîte ori ataca la baionetă, hotărît să cîştige şi această bătălie. «Poate nu-i place cadrul la Suceava, nu-i destul de poetic», îşi zisese Vodă, şi atunci hotărî să-şi petreacă week-end-ul la Hotin. Nici aici n-a fost atmosfera dorită de Stana, dar Ştefăniţă n-a mai ţinut cont şi şi-a rezolvat o parte din fantasmele care-i bîntuiau mintea cea de pe urmă. Sună clopoţelul. Ţiitoarea veni. Era geloasă că Vodă o înşală cu nevastă-sa, dar nu se arăta pe faţă, că ei îi plăcea aşa cum era, plin de ciudăţenii şi de poziţii noi. Că moldovencele şi-au iubit întotdeauna conducătorii pînă la epuizare. Vodă-i zîmbi. Îl pupă pe năsuc şi se retrase precipitat, că se auzi uşa de la iatacul Stanei. Din mers îi aruncă: «- Ai grijă, Fănele, protejează-te, să nu vii la mine cu cine ştie ce boli. Că mi-a zis mie Pamela Aandersoanei că Bucureştii e plini de curve». Nebunică îi zîmbi cu toţi dinţii, îi făcu cu ochiul, o ciupi duios de fund şi se prefăcu adormit. Stana intră, îi puse gingaş mîna sub ceafă şi-i duse la buze o carafă plină cu vin. Surprins plăcut, Vodă făcu ochii mari cît cepele şi rînji satisfăcut. Gîndi: «Viol, neviol, uite că am dat-o pe nevastă-mea pe brazdă. Cine a zis că femeia nu ştie decît de mandravelă a fost mare om politic. Să fie sănătos!». Sorbi tot conţinutul, şi o moleşeală plăcută îl cuprinse. Stana se retrăsese vreun metru şi-l privea satisfăcută. «- Sînt tare!», glăsui Ştefăniţă. «- Tare prost! – i-o întoarse Stana triumfătoare – tocmai te-am otrăvit, moldovean impotent». «- Vai de capul tău, inculto, nici nu ştii să te exprimi ca o doamnă. Nu vezi că foloseşti pleonasme?» «- Adică?» «- Păi unde-ai văzut tu moldovean potent?» «- Cum adică unde, deşteptule? La Suceava. Toţi băieţii din gardă e potenţi»”. – Promouşăn: Şi aşa a ajuns cronicarul la Petru Rareş, un demn urmaş al tatălui său. Cine-i tac’su, nu vă spun de acum, pentru proşti va fi o surpriză. Pentru deştepţi, vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

 

Săptămîna pe scurt

COMENTARII DE LA CITITORI