Săptămîna pe scurt

in Fără categorie

Ceauşescu, cel mai mare rege al României

– Iubirile Laviniei Şandru

– Agenda nesimţirii

– Cel mai bun fotbalist din vremea lui Messi

– Ţintă pentru ruşi

– Teatru pe butoaiele burţii

– Haiducii de rît nou

– Ce n-a văzut Parisul!

– Oameni şi şoareci

– Puneţi mîna pe carte!

– Viorica nu iubeşte chestiile mici

– Băsexule, marş la şcoala de corecţie!

– Ai Mercedes? Ales-bules!

– Cine a-nghiţit gutuile

– Pablic releişăn în Evul Mediu

– Un studiu sociologic efectuat în aceste zile a stabilit clasamentul personalităţilor istorice şi culturale ale ultimilor 100 de ani. La personalităţi istorice pe prima poziţie s-a clasat Nicolae Ceauşescu (26,6%), urmat de regele Mihai (21,4%), Carol I şi Carol al II-lea. După cum lesne se poate constata, Nicolae Ceauşescu este considerat cel mai mare rege al României. Nu degeaba a primit el sceptrul acela de aur cînd a fost ales primul preşedinte al României, de-a căzut în butoiul cu admiraţie Salvador Dali! Şi cîtă dreptate a avut cînd, în faţa călăilor săi, a spus: ,,Istoria mă va răzbuna!”

– La personalităţi culturale, clasamentul arată astfel: Constantin Brâncuşi (30,3%), George Enescu (18,5%), Nicolae Iorga (8,8%), Mircea Eliade (6,2%) şi Gheorghe Zamfir (6,1%). Din invidie sau pur şi simplu din neatenţie a fost scăpat din vedere Contele de Monte-Cristo. Popor nerecunoscător, nu-ţi va rămîne nici cerneala mea ce se va scurge pe Apa Sîmbetei din călimara inimii…

– Lavinia Şandru o iubeşte la nemurire pe Viorica Dăncilă. Cică vrea s-o ia acasă. Nici nu-i de mirare, după ce a fost măritată cu Dragoş Vîlcov! Ce s-o mai dăm cotită, Lavinia este o adevărată martiră a iubirii, o Ană modernă îngropată în zidurile surpate ale TVR. – Secretariatul General al Guvernului a achiziţionat (a se citi: haşmanglit), la sfîrşitul lunii novembăr, vorba lui Petre Daea, 100 de agende, în valoare de 750 de lei fiecare. Obiectele sînt personalizate, din piele de parlamentar (a se citi: privitor la poarta nouă) şi au încastrată pe copertă sigla Guvernului României. Cum ar spune poporul român, jefuit la drumul mare: ,,şi mîna Toni Greblă se făcu!”

– Dar distinşii bandiţi nu s-au mulţumit cu atît; au tîrguit şi d-ale gurii, de parcă veneau din Sahel. Coşurile de nuiele au înghiţit hulpave alte zeci de mii de lei. Măi, copii ai durerii, ce-aveţi, aţi căpiat? În ţara asta, părăsită de cinci milioane de români, peste 200.000 de copii se culcă flămînzi în fiecare seară. Chiar nu mai aveţi nici un pic de ruşine?

– După ce timp de zece ani Balonul de Aur a fost confiscat de Messi şi Ronaldo, anul acesta l-a primit croatul Modrici. Un fotbalist bun, nimic de zis, dar departe de talentul celor doi. În viziunea votanţilor, Messi a fost pe locul cinci! Chiar dacă a fost premiată performanţa din competiţiile supreme, Liga Campionilor şi Campionatul Mondial, fără dubii, tot Messi a fost cel mai bun jucător. Urmat de Ronaldo. Cînd se va trage linie, muncitorul şi talentatul Modrici nu va fi în primii cinci jucători care au alergat după minge ca să-i dea cu piciorul, de pe vremea cînd se jucau cu adversarii Messi şi Ronaldo.

– ,,România e o ţintă pentru Rusia”, a ameninţat şeful Statului Major Rus, dacă americanii denunţă Tratatul de Neproliferare Nucleară. De unde ni se trage? De la Scutul de la Deveselu, care nici măcar nu-i vreo mare scofală. Ceva e putred în politica externă a României. Nu vă gîndiţi numai la domnul Meleşcanu…

– Teatrul pe butoaiele burţilor revărsate peste curele a mai dat o reprezentaţie în Camera Desfrîului Naţional. Mai nou, fiecare mîncător de şaorma cu de toate are microfonul lui, boxa lui (nu vă bucuraţi zadarnic, nu e vorba despre boxa aia!), spiciul lui, preşedintele lui. Exact ca la Şcoala de Dansuri din Buric şi Bune Maniere de la Socola. – Au apărut haiducii de rît nou. Iau de la săraci şi dau la bogaţi. În fruntea lor se află Dragnea şi Iohannis.

– În 2018, în România au avut loc cele mai mari creşteri. Ho, doamnelor, nu vă bucuraţi, creşterile au fost doar de preţuri! Benzina costă cît în Franţa, numai că acolo salariul mediu (2.225 de euro) este de patru ori mai mare decît în notre pays. Cu toate astea, francezii au ieşit în stradă să protesteze, în timp ce ai noştri, ca brazii uscaţi, se benoclează la tembelizor. D-aia s-o fi zicînd despre noi că sîntem proşti de buni?! Dar nu vă povestesc că, imediat cum Mafia politico-economico a aflat că documentez un material pe această temă, a scăzut preţul benzinei! Păi vedeţi? Credeaţi că-i lăsăm de capul lor?!

– Dar, revenind la Paris, nu cred că-i mai arde vreunui căţel să poarte deasupra noadei vreun covrig, cîtă vreme ,,vestele galbene” incendiază Oraşul- lumină. Pretextul a fost scumpirea motorinei, dar adevărul e că Franţa nu prea mai e a francezilor. Acolo s-a copt, timp de decenii, o bubă care e pe cale să se spargă. Migraţia excesivă a unei populaţii needucate, cu principii şi valori diferite, stă la baza revoltei. Pericolul e altul. În materie de modă, sărut franţuzesc şi revoluţii, Parisul a dat întotdeauna tonul. Dacă mişcarea se va extinde şi la Bucureşti (deja a cuprins oraşe din Belgia, Olanda ş.a.), înseamnă că printre vestele galbene s-a aflat şi Nicolae Bălcescu.

– România este considerată cea mai religioasă ţară din Europa. Cetăţenii merg la biserică, plătesc acatiste, se roagă cu pioşenie, după care bîrfesc, pizmuiesc, îi umilesc pe cei din jur. Nu toţi, cea mai mare parte. Oricum, din cei 44% dintre români care se roagă zilnic, 90% se roagă de partener: să nu mai bea, să nu mai parieze, să nu mai sforăie…

– Şoferii unor ambulanţe din Corabia au furat combustibilul propriilor maşini şi n-au mai ajuns la timp la bolnavi. Procurorii susţin că opt oameni au murit din această cauză! Ce ţară e asta, fraţilor?! Cum de ne-am degradat în halul ăsta? Sîntem oameni, sau şobolani?

– Citiţi şi vă cruciţi! Cică Mihai Viteazul a intrat la Alba Iulia la 1 noiembrie 1859, iar Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată în 1784! Probabil, Mihai ar fi intrat în 1859, dacă n-ar fi decedat mortal încă din 1601, la aproape doi ani după ce intrase triumfal în Alba Iulia (la 1 noiembrie 1599)! Cît despre Horea şi Cloşca, omorîţi taman în paginile revistei ,,România Mare” (mai pune mîna pe carte, nea Geo, că nu te muşcă!) la 1784, au fost martirizaţi la 28 februarie 1785. Ehei, dacă ar durea prostia!

– Din gîndirea domnului doctor Victor Ponta: ,,Portarii sînt mai stabili în România decît miniştrii”. Normal, concurenţa e mai mică.

– Viorica de la Clejani s-a dezbrăcat de caracterul ei proverbial şi l-a avertizat pe Codin Maticiuc, citez cu emoţie, ,,un gras mic cu penis mic”, că o să-l bată ca pe covoare. Noi nu ştim cine este Codin (dintr-un cîntec de-al lui Dolănescu aflasem că murise într-un accident silvic, dar se pare că are şapte vieţi în pieptu-i de aramă!), de Viorica parcă am auzit ceva pe la ştiri, totuşi, ce-o fi avînd de împărţit cu nefericitul? Ce-i vinovat băiatul că n-a plouat în anul ăla? Păi dacă vrei să baţi indivizi cu chestii mititele, mergi la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie şi Desfrîu! Du-te la Palatul Parlamentului! Ia-i la poceală, indiferent de orientarea politico-sexuală! După ce te plictiseşti de pozne ale firii şi vrei să apuci problema altfel, trimite SMS-uri patrioţilor români!

– Prima cauză a morţii tinerilor din întreaga lume este accidentul rutier. Mare păcat! – Potrivit unui studiual cercetătoarelor britanice, bărbaţii devin adulţi la 54 de ani. După care, cocoşaţi de responsabilităţi, redevin copii. Despre femei nu se suflă o vorbă… – ,,Sper că instituţiile statului român nu vor acţiona ca pe vremea cînd eram paşalîc turcesc”, s-a trezit, pardon de expresie, din beţia cuvintelor, Traian Băsexu, care compătimeşte cu un ziarist turc aciuiat prin zona noastră crepusculară. Ia spune-ne, prea-înţeleptule, că nimeni n-a învăţat carte ca dumneata, cînd am fost paşalîc turcesc? Of, of, se vede că nici Şcoala de Corecţie nu ţi-a dat de cap! – Autorităţile germane au suspendat plăţile către ţiganii care-şi ridicau ajutoarele sociale după ce coborau din Mercedesuri proprietate personală. Rasişti mai sînt nemţii: urăsc trîntorii!

– Într-o atmosferă de înaltă sărbătoare, prilejuită de aducerea în Capitală a cîtorva lăzi de gutui, în Sectorul 6 s-a desfăşurat şedinţa nemaipomenită a unuia dintre birourile de conducere ale PRM (fiindcă, vorba unor distinşi vorbitori, ,,e două”). S-au vorbit discuţii, s-au discutat vorbe de clacă, s-au mai dat afară (din obişnuinţă) nişte oameni, inclusiv soţul Savei Negrean-Brudaşcu, a fost ascultată cu deosebită emoţie şi dispreţ propunerea unui şmecher de a trece toată gaşca de jucării stricate la un aşa zis Partid Masturbator, s-au mai înjurat ca la uşa cortului duşmanii din celălalt Birou Executiv şi s-a stabilit ca în fiecare zi, dimineaţa, la prînz şi seara, preşedintele interimar şi intergalactic să se pupe-n sistemul de operare pînă-i vine mintea la cap. Ceea ce, evident, e puţin probabil, fiindcă şi mintea aia trebuie să vină de undeva. La final, fiecărui participant i s-a dat posibilitatea să consume gutui. Dar cum liderul interimar şi apocaliptic are o dexteritate ceva de speriat, cei mai mulţi au rămas cu buzele umflate. Nu se aşteptau ca marele zbîrlit să înghită atîtea gutui. – Obiceiul ăsta cu înghiţitul gutuii e mai vechi, după cum scrie în ,,Istoria necenzurată a românilor”: ,,După megaşoul Elisabetei cu leşii, moldovenii şi turcii, este adus în Moldova, ca s-o pună cît de cît pe labele din faţă, eternul Radu Mihnea (1616-1619) care, după numai trei ani, cere pensionarea anticipată – ei îi ziceau mazilire – pe caz de boală, cu nişte certificate medicale false din care se hlizea la comisia Ministerului Nesănătăţii o ciudată boală de ochi. Adică nu-şi prea vedea bine viitorul, că lucrurile erau cam complicate în Moldova. Pe locul mortului ajunge domn un aventurier de teapa lui Despot, un mavrovlah, adică un român de pe coasta dalmată, pe nume Gaspar Graţiani (1619-1620). Ăsta nu ştia limba ţării – nici nu era simplu – şi avea un tălmaci creţuliu, cu rezidenţa nepermanentă la Poarta Albă, pe numele său de lingvist, George Fecali. Cum nici ăsta nu ştia limba ţării, au trecut în doi timpi şi trei mişcări de partea polonilor, crezînd că se exprimă mai uşor, dar neţinînd cont de aspectul nesemnificativ că turcii îi făcuseră oameni. Aşa că otomanii vin, conform tradiţiei, cu o oaste bine instruită şi la Ţuţora îl fac de băcănie pe Graţiani, care reuşeşte să treacă Prutul însoţit de nişte boieri credincioşi, Şeptilici şi Goia, care nu scapă oportunitatea de a-l omorî. Noul domn, Alexandru Iliaş (1620-1621), îi pedepseşte pe criminali tăindu-le capetele şi aruncîndu-le stîrvurile în ieşitoare. (Prin ieşitoare vă rog să înţelegeţi acel loc în care pînă şi Klaus Johannis se duce singur în vacanţă.) Birurile grele şi proasta administrare a ţării aduc rapid mazilirea şi revenirea pe tron a lui Ştefan Tomşa (1621-1623) care, între timp, la solicitarea sultanului, se căsătorise cu văduva unui grec foarte bogat, fată bună, dar urîtă cu spume. În acest mandat n-a mai tăiat la boieri că nu prea mai avea pe cine… Ia să vedem dacă ghiciţi cine se întoarce pe tron? Exact, Radu Mihnea (1623-1626), pe care atît îl respectau turcii pentru diplomaţia lui de-a dreptul machiavelică încît ar fi fost mare minune să nu moară ca tot omul, pe tronul lui. Acu nu ştiu dacă-i trecuse boala de ochi sau i s-a părut că ar mai fi ceva de furat prin Moldova, cert este că a avut un P.R. de excepţie; Miron Costin, dacă ar fi putut călători în timp, l-ar fi luat acasă la el şi l-ar fi pus pe birou să-i pupe tîrlicii non-stop, atît de mult îl iubea şi-l lăuda în slove meşteşugite. Că, sincer să fiu, era destul de priceput la libidinoşenii cronicarul, cînd avea vreun interes pecuniar. Încîntat că domnitorul găvărea în greacă, turcă, latină şi italiană – altminteri nu s-ar fi înţeles cu tovarăşii de zburdălnicii financiare -, Miron zicea că ăsta judeca după dreptate. Ceea ce pare incredibil pentru spaţiul carpato-danubiano-pontic. Asta înseamnă că dacă ar fi vrut să adere la Huniunea Europeană n-ar fi avut probleme în rapoartele pe justiţie. În plus, avea un simţ al etichetei şi al fastului exagerat; cine încălca protocolul belea belerenghiul. Dar cum fudulia se plăteşte, taxele şi impozitele erau excesive, ceea ce-i determină pe poporeni să-i facă la toate ocaziile diverse urări de bine, adresate fie direct, fie prin intermediari. În multe dintre ele era implicată şi mă-sa, deşi hoaşca n-avea nicio vină. Şi, ca întotdeauna, le acordă o atenţie deosebită grecilor, spre nemulţumirea băştinaşilor cărora filosofii Eladei nu le picau deloc bine la lingurică. Radu Mihnea a fost nevoit să se lupte cu tătarii lui Cantemir-bey, supărat că Tomşa, prietenul său, fusese trimis după ţigări. Dar şi legendele neştiute mor de gută, ceea ce a făcut şi Radu Mihnea, la Hîrlău, unde, mai nou, îşi făcuseră domnitorii Moldovei un fel de hogeac de vacanţă căruia îi spuneau reşedinţă domnească. Locul îl ştiţi şi voi, sînt convins. Şi dacă nu-l ştiţi voi, Klaus Johannis îl ştie sigur. Fiul său, Alexandru Coconul, domn al Ţării Româneşti – Valahia, pentru neştiutori – îl aduce la Bucureşti şi-l piteşte, cu mare fast, la doi metri sub nivelul mării, în subsolul bisericii «Radu Vodă». Că după cum ştiţi, dar eu vă tot repet, că repetiţia e mama învăţăturii, după cum zice un vechi proverb roman copiat, evident, de la daci, care au inventat pînă şi apa plată, Radu Mihnea domnise de vreo două ori şi-n Valahia. Pe lîngă Alexandru, care va domni şi-n Moldova, a mai avut-o şi pe Ecaterina, viitoarea doamnă Moise Movilă. La putere ajunge un tip interesant, Miron Barnowski (1628-1629), bun gospodar şi foarte credincios scopurilor sale. Scade dările, dacă puteţi să vă imaginaţi aşa ceva, iar în 1628 îi priponeşte pe ţărani de glie, aşa cum făcuse şi Mihai Viteazul în Valahia, ambii domnitori fiind, de altfel, exponenţi ai marii boierimi. Plin de lovele, după cea de-a doua căsătorie cu fiica guvernatorului polonez al Cameniţei, îşi cumpără cu 320.000 de zloţi o moşie uriaşă în zonă, unde se va retrage în 1629, cînd este mazilit sub pretextul că n-a plătit 40 de pungi de galbeni peste haraciul convenit“. (va urma)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI