Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

 

 

* Evaporarea vinului * Niet cultur

* Ridichea omenească * Cele două orfeline

 

* Instituţia prezidenţială se va muta la Palatul Cotroceni. * Mulţumim tuturor acelora care, fie telefonic, fie în scris, aduc cuvinte elogioase la adresa publicaţiei noastre. Le mulţumim, în egală măsură, şi acelora care ne înjură prin diverse reviste: ei nu fac altceva decît să ne popularizeze şi mai mult. * Nu din cauza căldurii s-a evaporat vinul în ţara vinurilor! Beţiva numărul unu este tovarăşa numită „privatizare“ – toate băuturile iau calea noilor patroni de localuri. * Întrebat la TV ce vrea să devină în viaţă, un copil a răspuns: „Eu vreau să mă fac cetăţean“. Credem că nu e copilul lui Doru Cetăţeanu… * Tot pe micul ecran am văzut, sîmbătă după-amiază, minunatul film francez „Balonul roşu“ – a fost filmul care a legănat copilăria celor născuţi imediat după război. * „Singurul meu maestru e Dumnezeu“ – declară cu modestie regizorul Andrei Şerban. Şi ne mai spune că intenţionează ca pe scena Teatrului Naţional, unde a fost uns ca director de o echipă de carierişti care au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de ţurloiul stîng, să monteze un spectacol în greaca veche. Exact asta ne lipsea. În acest caz, aşteptăm ca la Teatrul Naţional din Atena, acelaşi regizor snob să monteze un spectacol în daca nouă. * Ce lucruri ciudate se petrec: cum au părăsit Frontul, domnii Dumitru Mazilu şi Silviu Brucan, care fuseseră cei mai criticaţi oameni din România, au fost brusc iertaţi de oculta occidentală! Trădare, trădare – dar s-o ştim şi noi… * Aflăm că la Timişoara revista noastră se vinde la suprapreţ, iar pe plaja de la Mamaia, 14 turişti stăteau la rînd pentru a citi exemplarul cumpărat de un norocos. Îl rugăm insistent pe domnul Dan Pricope, adjunctul de ministru care se ocupă, printre altele, şi cu difuzarea presei, să asigure o mai bună distribuire a revistei noastre. * În schilava revistă „Phoenix“, cel care se crede liderul studenţilor, Marian Munteanu (lider la ce?!) vorbeşte profetic: „Mi-e milă de toţi cei care au lovit oameni, mi-e milă de toţi cei care i-au instigat pe agresori. Şi totuşi, îi iubesc!“. Mă băiatule, ce-i în tărtăcuţa ta? Cine te-a minţit că eşti Isus Christos? * La Hotelul „Crişana“, din staţiunea Felix, s-a desfăşurat un concurs naţional de frizerie şi coafură. Biata ridiche omenească! Prin intermediul televiziunii, am putut vedea tot felul de găluşti împletite, turnuleţe, brioşe, machiaje de papuaşi, precum şi fulgii lui Peneş Curcanul strecuraţi artistic în freza nefericitelor modele. Le mai trebuia un ţucal. * „Europa Liberă“ nu pierde nici un prilej ca să se facă de baftă: zilele trecute, un alt membru al Ordinului Cavalerilor de Kurlanda, pe nume Gelu Ionescu, a declarat că ziariştii care semnează în publicaţiile „Azi“, „Dimineaţa“, „Adevărul“ şi „România Mare“ ar trebui să fie judecaţi în procese publice. Ne supunem cu plăcere, dar am vrea să ştim şi noi: cine vor fi judecătorii? Cumva pederaştii domnului Gelu Ionescu?

* Se pare că intelectualii noştri subţiri, care fac Perlan la gură şi alţi detergenţi d-ăştia, înjurînd România ca nişte birjari, nu ştiu nici măcar franţuzeşte. Altminteri nu se explică de ce dumnealor Gabriela Adameşteanu, Gabriel Liiceanu, P.M. Băcanu şi Mariana Celac au trebuit s-o cheme, val-vîrtej, de la Bucureşti la Paris, pe traducătoarea Cornelia Mocanu. Niet cultur! * Şi pentru că tot vorbim de G. Liiceanu, e interesant de ştiut că el e singurul director de instituţie din România care şi-a acordat, cu de la sine putere, concediu fără plată, pe timp nelimitat… * În apropierea redacţiei noastre, pe Strada 13 Decembrie, s-a deschis un magazin particular, numit „Anda & Gina“ – preţuri cam piperate, dar zău că merită! * În continuare, fetele de la 021, unde se anunţă deranjamentele telefonice, se pare că sînt în grevă – de luni de zile, este un adevărat noroc atunci cînd catadicseşte vreuna să ne bage în seamă. * La Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică a apărut opera de-o viaţă a ilustrului profesor George Potra: „Din Bucureştii de ieri“ (două volume, peste 900 de pagini format mare, cu planşe alb-negru şi color). Este un prilej de mare bucurie pentru cei îndrăgostiţi de Istoria Capitalei noastre.

* Încep să pătrundă în ţară cărţi extrem de valoroase privind educaţia creştină: „Pîinea cea de toate zilele“, „Creştinismul redus la esenţe“, de C.S. Lewis, „Credinţa adevărată“, de Iosif Ţon – toate publicate de Societatea Misionară Română din Illinois, S.U.A. * La 12 iunie 1990, Tricolorul a devenit drapelul de stat al Republicii Moldova. * În „Adevărul“ din 30 iunie a fost publicată o emoţionantă scrisoare a conf.univ. Ioana Missir, de la Institutul Politehnic din Iaşi. Ea se referă la cele două orfeline, Doina Iuhasz şi Ana Blandiana, care denigrează România pe la toate colţurile lumii, spre deosebire de marile românce Elena Văcărescu şi Martha Bibescu, care şi-au închinat viaţa creşterii prestigiului ţării. * Încăpăţînatul dizident Sütö Andras face, în continuare, cu ochiul presei occidentale. Tot de turnătorii se ocupă şi Kanyadi Sandor, care, la emisiunea televizată în limba maghiară (veritabil stat în stat!), aduce incalificabile acuzaţii Statului Român. Tot mai simpatic era Bölöni…

* Reporterii Victor Teodoru şi Octavian Cepraga au înţeles greşit menirea televiziunii libere: ei cred că aceasta n-are alt scop decît să popularizeze feţele lor şifonate. Pînă nu apar ei în cadru de vreo 7 ori, pînă nu ţin ei cîte un discurs Naţiunii Române nu pot trăi, le curge sînge din nas! * Pînă la urmă, cel mai frumos lucru al Campionatului Mondial de Fotbal a fost Imnul scris de compozitorul Giorgio Moroder: „To be Number 1“ (A fi numărul 1). Indiferent cine va fi numărul 1 în finala de duminică, învingătoarea morală a actualei ediţii a fost echipa Camerunului. * Reţineţi acest nume: Carmen Ciornohac. Ea a fost secretara atotputernică a lui Dumitru Necşoiu, tartorul Primăriei bucureştene, femeia prin mîinile căreia au trecut toate deciziile „istorice“ ale raţiilor de salam şi ale demolărilor. Fostul ei şef s-a pensionat prin toamna lui 1989 şi se plimbă prin parc liniştit, iar cucoana a trecut, automat, la un nou vicepreşedinte al Capitalei, calitate în care îi jigneşte pe cetăţeni şi le trînteşte cu ţîfnă telefonul în nas. Avînd în vedere că şi fosta secretară de partid a Primăriei, tovarăşa Mariţescu, a rămas tot pe loc, pe loc, pe loc, fiind avansată în ierarhia nouă într-un post-cheie, ne întrebăm şi noi, ca proştii: oare chiar nimic nu s-a schimbat în România?

ALCIBIADE

(Text reprodus din „România Mare“,

  1. din 6 iulie 1990)
COMENTARII DE LA CITITORI