Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– Cel mai bun preşedinte pe care nu l-a avut România – Beţivul din beţie se trezeşte, prostul, din prostie, niciodatã – Pensii speciale pentru hoţomani – În puşcãriile româneşti intri infractor şi ieşi scriitor – Cine se mai joacã de-a mama şi de-a tata prin Casa de Vrãjãlien-Sigmaringen

– Anul 2015 l-a rãpit pe cel mai bun preşedinte pe care nu l-a avut România. Pe zi ce trece, pînã şi orbii au început sã vadã cã Tribunul mort înseamnã pentru Mişcarea Naţionalã mai mult decît toţi politrucii vii. – Dupã ce a anulat recepţia de 1 Decembrie, de la Cotroceni, Klaus Werner Johannis a dat una pe 21 decembrie, cu ocazia aniversãrii unui an de concediu bine fãcut. Ipocrizie, pas cu pas. La aceeaşi datã, dar în 1989, 50 de oameni erau ucişi la Bucureşti, 462 erau rãniţi, iar 1.245 arestaţi. Dar cui îi mai pasã?! – Mi se pare mie, sau pe KWJ îl cam deranjeazã discuţiile despre Ziua Naţionalã, despre unirea Basarabiei şi Bucovinei cu Patria-Mamã, despre Cauza Naţionalã în general? Cred cã ar cam fi timpul sã nu-l mai suspectãm pe preşedinte de bune intenţii, cã am cãdea în ridicol. – În bugetul pe 2016 sînt prevãzute 50 de milioane de lei vechi pentru hrana peştilor prezidenţiali. Dupã plecarea Elenei Udrea de la timona Cotrocenilor, au rãmas peştii fãrã principala sursã de venit. – De un tratament similar vor beneficia şi cei 6 pisoi ai lui Johannis, aduşi de la Sibiu, pîş-pîş. Probabil d-aia a mieunat C.P. Tãriceanu cã bugetul e varzã. Cu carne de Bruxelles. Sau invers. Totuşi, nu era mai bine ca pisoii sã se hrãneascã numai cu peşte, sã nu mai zgîrie bugetul? – Parlamentarii ierbivori au hotãrît cîţi cîini trebuie sã pãzeascã stînile. Unul singur la cîmpie (probabil vreunul mai depresiv, care urãşte colectivitatea), doi în zona colinarã şi trei la munte. Lupii s-au bucurat, ciobanii nu. Mai ales cã o paracopitatã i-a fãcut proşti. – Mã întreb cum şi-or omorî timpul alde Truicã în arestul la domiciliu? Ce-or face ei în castelele alea imense? Cum vor proceda ca sã nu-şi piardã îndemînarea? Probabil îşi furã singuri cãciulile de pe dovlecii care le ţin loc de umbrelã. Cred cã ãştia, la nunta proprie şi personalã, şi-au furat singuri mireasa. Şi au cerut drept rãscumpãrare retrocedarea „Castelului din Carpaţi“, cã, mai mult decît sigur, Prinsul Paul se înrudea, prin filiera de necontestat a imaginaţiei, cu Jules Verne. – Ce, nu ştiţi cine-i surprinsul Pol? E bãiatul ãla bãtrîn care seamãnã cu bunicul sãu, regele cartofor Carol al II-lea, ca douã picãturi de ulei. Una de soia, iar cealaltã de ricin. Sã ştiţi cã şi regele era pasionat de haşmanglealã, numai cã avea ceva mai mult gust la femei. Şi, în general, avea o atitudine dreaptã tot timpul. Chiar fermã, dupã pãrerea contemporanelor. – Din haita de lupi nesãţioşi a prinţului de carnaval fãcea parte şi ziaristul mai brunet decît crema de ghete, Dan Andronic. Hoţ de mic, încã de cînd fugise de sub coviltirul familial şi se pripãşise la „Evenimentul zilei“, unde şi cea mai proastã gãinã din redacţie nãştea minimum doi pui vii. Başca întreruperile de sarcinã. – Dar ce credeţi cã fãcea Dãnuţ la ziar? Dãdea la manivelã? Se epila cu rindeaua? Nţţţ, n-aţi ghicit. Îşi fãcea mîna. Şterpelea anchetele serioase din revista „România Mare“, care avea tiraje ameţitoare (pînã la 800.000 de exemplare rarissime), şi le dezvolta, le aburea, gãsind scurtãtura spre glorie. De care a avut parte, altminteri nu s-ar fi ploconit la el ditamai prinţul murãturilor. – Cum s-o fi simţind Bãsescu acum, cînd toate neamurile lui (fratele Mircea, cumãtrul Paul Lambrino, cumãtrul Bercea Mondialul) se pregãtesc sã devinã nişte clasici în viaţã? Le va fi alãturi la bine şi la rãu, sau nici ceapã n-a mîncat, nici gura de canal media nu-i miroase?! – Realitatea e cã Hohenzollernii au cam ajuns de rîsul curcilor. Sau al cocoşilor supravieţuitori ai luptelor organizate de o zuzã de-a lui Mihai Întîiul şi Ultimul, prin ţara tuturor imposibilitãţilor. Dupã ce cã Margareta îşi omoarã timpul jucîndu-se de-a mama şi de-a tata cu „persoana de sprijin“ Radu Duda, acum l-au exclus din linia directã de succesiune la tronul imaginar şi pe prinţul Nicolae, cã ar fi curvar şi cartofor. Lasã sã fie el sãnãtos, cã belelele curg. Bine cã nu-i îndrãgostit de femeia cu barbã! Sau nu ştim noi? – Dar pierdem prea mult spaţiu tipografic cu un regat care nu existã, aşa cã sã ne întoarcem la preşedintele nostru. Ne-am întoarce, dar e cam plecat de acasã. Ba la Sibiu, ba la Miami. Funcţia prezidenţialã e atît de solicitantã în ultima vreme, încît, dupã fiecare vacanţã obositoare, concediul bine fãcut se impune de la sine. – Naţionala de handbal feminin a României a luat bronzul la Mondiale, dupã cea mai ciudatã evoluţie din istorie. Dupã victorii lejere cu Costa Rica şi Kazahstan, ţãri în care handbalul se joacã din obligaţie, au urmat trei înfrîngeri cu Spania, Norvegia şi Rusia. Moment în care fostul antrenor al Naţionalei, Gheorghe Tadici, care n-a avut niciodatã toatã ţigla pe casã, le-a acuzat pe fete cã au jucat mahmure, întrucît sportul lor preferat ar fi sticlismul. Trezite la realitate, Cristina Neagu (cea mai bunã handbalistã a lumii şi în acest an) şi celelalte amazoane au fãcut instrucţie cu Brazilia (campioana mondialã), au eliminat ţara-gazdã, Danemarca, şi au pierdut nedrept în semifinale, dupã prelungiri şi dupã ce le fusese anulat un gol valabil, cu Norvegia. Pentru bronz au zdrobit Polonia. Dupã rãzboi, Tadici zice cã-i meritul lui, cã dacã nu le critica el, nu fãceau nici o brînzã. Aşa o fi, nea Gicã, acum cred cã te-ai prins şi mata cã beţivul din beţie se trezeşte, dar prostul, din prostie, niciodatã! – Cã tot veni vorba de TVR; mãi, aceştia, de ce mai încasaţi abonamente dacã nu toţi românii pot sã vadã meciurile naţionalei? Vã plîngeţi de bani?! Ia furaţi voi mai puţin şi redistribuiţi fondurile astfel încît sã se bucure toţi românii de realizãrile celor mai buni dintre noi. Dacã nu sînteţi în stare, desfiinţaţi-vã! Mãcar ştim o treabã. – Ştiţi care-i cel mai bun spital din România, pentru politicieni şi alţi bagabonţi? Puşcãria. Acolo-şi descoperã toate bolile. Intrã putrezi de bolnavi şi ies sãnãtoşi tun. Şi înainte de vreme. Şi dacã au şi talent scriitoricesc, nici n-au timp pentru toate analizele, cã şi sînt externaţi. Adicã, la Poarta Albã şi prin alte case de creaţie şi loisir, intri infractor şi ieşi scriitor. – Vã întrebaţi, poate, ce se întîmplã cu infractorii care n-au talent scriitoricesc. Nu existã aşa ceva. Cine are talent la furat se pricepe şi la ştiinţã. Una fãrã alta nu se poate. Ştiinţa hoţiei e mama tuturor ştiinţelor. – România a devenit ţara fãrãdelegilor. Dupã ce şi-au fãcut din condei nişte pensii nesimţite, parlamentarii, fãrã cea mai micã urmã de bun-simţ în ADN, i-au cadorisit şi pe primari, şi pe viceprimari. Adicã, pe hoţii hoţilor. Prin aceastã fãrãdelege, un viceprimar dintr-o comunã cu 700 de locuitori (ca s-o luãm cel mai de jos), va avea, dupã 3 mandate de bãut prin cîrciumile sãteşti şi de dormit cu capul pe umãrul lui Grivei, o pensie de 3 ori mai mare decît un chirurg care a operat 40 de ani! Bãi, voi chiar nu mai sînteţi întregi la cutia ucrainianã? Nu vã e ruşine? Ia uite ce m-am gãsit sã vã-ntreb şi eu! Sigur cã nu vã e, aţi desfiinţat-o prin lege. Totuşi, nu vã e teamã cã s-ar putea sã vã ia „proştii“ la bolovani, ca sã citez din ciumãfaia de-şi zice senator. Dar nici fricã nu vã e, dovada e activitatea voastrã infracţionalã. Ne-aţi arãtat tuturor cã faceţi ceva pe victimele de la „Colectiv“ şi, mai ales, pe vocea strãzii, care striga rãspicat: „PSD şi PNL, aceeaşi mizerie!“. Le-aţi arãtat „proştilor“ cã, în ciuda lozincilor, le puteţi lua oricînd pielea de pe ei. Dar şi cînd vor începe retrocedãrile şi va trebui sã le-o daţi înapoi… Sã te ţii atunci focuri de artificii şi lacrimi de crocodil… – Casa de Vrãjãlien-Sigmaringen transmite mesaje Naţiunii, non-stop. Iar Naţiunea nici mãcar n-o bagã-n seamã. Ce ingratã! Mãi, Majestate, uite care-i treaba: ai uitat cã l-ai dat morţii pe Mareşalul Antonescu? Probabil cã ai şi mata o vîrstã, dar românii nu pot uita asta. În rest, nu prea-i intereseazã activitatea ta, cã n-ai avut nici una. Ai fost o marionetã. Şi a nemţilor, şi a ruşilor. Nu-i vina ta, aşa au fost vremurile, iar tu n-ai putut mai mult. Totuşi, o întrebare pe final de fãcut umbrã pãmîntului degeaba: de ce ai semnat „Declaraţia de la Budapesta“, din iunie 1989? A, te prefaci cã n-auzi! Mira-m-aş! Cu urechile alea ale tale, model farfurie zburãtoare „Apollo 11“, ar fi trebuit sã fii pe recepţie. – Achim Irimescu, ministrul a ceea ce a mai rãmas din agricultura româneascã, zice, cu îndreptãţire, cã populaţia este otrãvitã cu produse de import din segmentul cel mai ieftin. Absolut corect. Bravo, domnule ministru! Dar ia şi nişte mãsuri, sã schimbi lucrurile, cã la palavre toţi sîntem buni. Agricultura are nevoie de protecţionism şi intervenţionism, altfel nu face faţã concurenţei acerbe din Uniunea Europeanã. Şi fii atent şi la acei producãtori autohtoni, care, în goana lor dupã profit, au început sã chimizeze tot ce rãsare, creşte şi înfloreşte. Bagã-i la cremenal! – Guvernul Cioloş a fost privit cu speranţã de toţi cei care se sãturaserã de structurile mafiote numite partide politice. Şi ce vedem noi? Pãi vedem un premier afabil, sociabil, respectuos, care-şi noteazã toate durerile societãţii, dar care aplicã exact programul fostei alianţe de guvernare, peste care altoieşte, forţat de împrejurãri, trãsnãile peneliste. Pãi aşa ne-a fost vorba, monşer? Nu ziceai tu cã o sã contribui la schimbarea în bine a societãţii? Cã ne va fi iarna bine şi vara cald? Ai schimbat legile electorale? Te doare la bascã. Nu ziceai matale cã or sã se aleagã primarii în douã tururi, cã o sã disparã pragul electoral de la alegerile locale, şi cîte şi mai cîte, ca sã împrospãtãm mizerabila clasã politicã?! Nu zici nimic? Te faci cã plouã. Pãcat, poporul ţi-ar fi putut fi singura umbrelã. Şacalii ãştia, cãrora le cînţi în strunã hitul „M-am nãscut între Carpaţi printre europenizaţi“, or sã te sfîşie cînd ţi-e lumea mai dragã. Dacã tot aveai strada de partea ta, puteai sã faci ceva şi pentru prostime. – De fapt, de popor se ocupã sinistra de la Finanţe, care-l îndeamnã sã munceascã pe doi lei, ce atîta gargarã cu ridicarea nivelului salariului minim! Se înţelege cã ea e putred de bogatã şi-i dã mîna sã-i dispreţuiascã pe aceia în numele cãrora distribuie munţii de bani ai ţãrii. Bine, are şi un solid antrenament al dispreţului, cã a fãcut parte din odioasa guvernare pedelistã, care a tãiat pensiile şi salariile românilor, ca sã aibã ei ce fura prin ANRP şi alte instituţii ale hoţiei. Vezi, strado, ce fãcuşi? Vorba aia: ce-şi face omul cu mîna lui se numeşte educaţie tehnologicã (lucru manual, pe vechi). – Dar societatea civilã, pe care, vorba lui Vadim, am crescut-o la sîn ca pe-o reptilã, nu se lasã pînã nu va ajunge pe culmile succesului. Cred cã ştiţi care-i definiţia succesului, datã de W. Churchill, care bea mai mult decît Bãsescu, dar se trezea la momentul potrivit (şi nu în braţele Elenei din Troia): „Succesul este abilitatea de a trece de la un eşec la altul, fãrã a-ţi pierde din entuziasm”. – Rompetrol a ajuns în portofoliul chinezilor, care au cumpãrat 51% din acţiuni de la kazahi. Preluarea începuse încã de pe vremea lui Patriciu, cãruia, pe cînd era destul de viu, i se bãgase în firmã şi, ulterior, în aşternut, o oarecare Melanie Chen. Ce pãrere o fi avînd Adrian Nãstase de finalizarea asta?! – Nu ştiu dacã, printre darurile de Crãciun, Moşul o fi avînd şi darul vorbirii. Dar, dacã-l are, ar fi minunat sã i-l dãruiascã lui Klaus Werner Globe-Trotter Johannis.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI