Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– C-aşa-i în tenis – Cîtă democraţie americană, atîta dramă – Fabrica de prostocraţi – Ascunzătoarea hoţilor pedelişti – Lupta anticorupţie e o cacealma – Cartoful electric – Cătălinus captivus – Cu pistolul pe masa de scris

– Cred c-o ştiţi pe Şarapova! Cel puţin, o ştiu obsedaţii sexual. E blonda aia cu picioare interminabile, privire de carnivoră căutîndu-şi prînzul şi cu o rachetă de tenis în mînă. Dacă ar fi trăit în savană, ar fi fost o antilopă hrănită cu mătrăgună şi enigma ţigăncii, de-al cărei strigăt s-ar fi temut crocodilii, viitoarele ei poşete, hipopotamii-promotori, pînă şi cele mai feroce leoaice, scoase la produs de concurenţă. Ştiu, veţi zice, cusurgii cum vă ştiu, că partenerele de perversiuni ale leilor nu se tem de antilope, dar aţi hrănit vreodată o vegetariană de-asta cu meladonină (meldonium, pentru ăia mai deştepţi, care-şi pîrleau deştele, ca proştii, pe la orele de chimie)? Ei, dacă n-aţi participat niciodată la un asemenea festin, nu vă mai băgaţi nasul unde nu vă fierbe oala cu acid sulfuric! Altminteri, cum credeţi că o fată înaltă, frumuşică şi prostuţă – atribute absolut obligatorii în lumea de dincolo de iluzia celebrităţii – ar fi băgat spaima în sportivele din circuitul feminin de tenis, hrănite numai cu piept de pui de la ţară şi salată din grădina ursului, ca Simona Halep a noastră? Poate, dacă păpa şi cartofi à la russe, mîna pe un Grand Slam ar fi pus. Vă mai amintiţi, poate – că vă ştiu slabi la memoria minţii – cîte necazuri i-a făcut Şarapova, care o bătea la trei coaste pe unde o prindea. I-a luat din buzunar pînă şi Roland Garros-ul (nu aviatorul, ci trofeul), pe care Simona chiar părea că e în stare să-l posede cu sălbăticie. Dar nu i l-a luat din răutatea specifică invadatorilor slavi, ci din obligaţie profesională. O obliga meladonina, medicamentul-drog care scade glicemia, sporeşte capacitatea de scandal şi de recuperare a organismului după efort, deschide apetitul sexual. De asta de la urmă nu sînt foarte sigur, dar întotdeauna mi s-a părut ceva în neregulă cu strigătele Şarapovei, care strigăte, la mine la ţară par mai degrabă hăulituri din noaptea nunţii. Sportivii ruşi, din toate ramurile sportive, băgau mandolină d-asta la greu, cam în ritmul în care ai noştri consumă bomboane agricole în sufrageria minţii, între două pauze publicitare. Obiceiul a fost luat de la militarii sovietici, care-l practicau de prin 1980, cînd, la Riga, un medic militar, cu secera şi ciocanul la mansardă, l-a sintetizat de aşa manieră încît conaţionalii lui să aibă chef de cafteală non stop. Ceea ce, de altfel, era înscris în ADN-ul lor, cu litere de-o şchioapă. Şi cînd te gîndeşti că pînă atunci, inclusiv în cel de-al II-lea război mondial, îşi asigurau drumul spre victorie sau, după caz, spre socialism, în zbor, făcîndu-şi curaj cu vodcă! Alte vremuri, alte moravuri. Între timp, şi-a băgat coada ştiinţa. Uite, d-aia nu-i bună cartea! Dar cu toate astea, deşi ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa la băutură, cînd s-au trezit din mahmureală, au negat totul, zicînd că nu-şi mai amintesc nimic, c-a fost o seară grea şi tot aşa… Nici meladonina nu i-a ajutat. Tot aşa cum n-a ajutat-o pe Şarapova, depis(d)tată pozitiv la Melbourne. De ce aşa de tîrziu, după ce a făcut saci de bani murdari? Pentru că de-abia de la 1 ianuarie 2016 drogul respectiv, căruia fraierii îi zic medicament, a fost interzis de WADA (mînca-ne-ar coada din faţă, n-am găsit altă rimă în această dimineaţă). Maria s-a scuzat, ca o curvă prefăcută, că-l folosea preventiv, întrucît în familia ei au fost antecedente cu diabetul şi inima. D-aia mi se părea mie, cînd nu mă observa soţia, că e o dulce. Că nici eu n-am voie să consum dulciuri, deşi bunicul meu le poseda pe bandă rulantă. Dar pe ea o durea în cot de pitpalacul meu. Femeie lipsită de inimă! Şi de creier, că ăstora, care fac orice de dragul banilor şi al gloriei deşarte, organul respectiv le-a fost înlocuit cu un portofel imens. Sigur, televiziunile de proştiri plîng cu lacrimi de crocodil că lungana a pierdut nu ştiu cîte zeci de milioane de euro. N-a pierdut nimic. Rămîne cu tot ce a acumulat pînă acum, fiindu-i anulate temporar nişte contracte care, oricum, vor fi înlocuite cu altele. Esenţialul e că Şarapova a cîştigat pe nedrept turnee în care a învins sportive ce poate că jucau cinstit, iar în spatele ei, în zona cozii, se aflau nişte afacerişti veroşi. Tenisul mondial bîhîie de asemenea cazuri. Şi nu de ieri, de azi, după cum a mărturisit Andre Agassi cu ani în urmă, într-o carte autobiografică. Dar nu sînt daţi în vileag, că ar rămîne tenisul fără vedete. Este vorba de afaceri oneroase majore în această industrie, pentru care sportul propriu-zis a devenit doar un pretext. Fără imaginea falsă a celor mai multe dintre staruri, afacerile ar intra în impas, nu s-ar mai învîrti banii cu lopata. De-aia a fost acoperită Şarapova atîta amar de vreme şi a fost dată în vileag abia spre finalul carierei, cînd a început să dea rateuri şi nu reuşea să mai ajungă în vîrful piramidei, acolo unde tronează Serena Williams. Oare cînd vom afla cu ce se hrăneşte şi acest cyborg în fustă? Cred că locul ei preferat de a-şi lua cina este laboratorul de chimie iar, dacă se năştea în România, în zona crepusculară corturară, şi-ar fi luat doctoratul fără să fie nevoită să intre în politică. Oricum, la nivel planetar, e Doctor Ororius Cauza al tuturor universităţilor cu studii la mare distanţă de adevăr, întrucît laboratoarele care fac controale antidoping sînt cu ani lumină în urma ei. Acestea încă mai cercetează cu maximă seriozitate ce-a îngropat pisica pe acoperişul fierbinte. C-aşa-i în tenis. Cu t,nu cu p. – Obama a făcut-o şi p-asta! A mers în Cuba. Fidel politicii sale de largă deschidere spre meandrele concretului, s-a întîlnit cu Raul Castro, preşedintele în exerciţiu. Au mîncat, au băut, au glumit, au plătit. După această întîlnire, Cuba nu va mai fi la fel. Mai mult ca sigur că în următorii zece ani (cel mult) se va întoarce la democraţie. Şi, vorba aia, cîtă democraţie americană, atîta dramă. – Eugen Tolomac, un fel de băgător de seamă pe la megaescrocheria numită, în ciuda evidenţei, Mişcarea Populară, s-a supărat că diversioniştii din PSD au dezinformat populaţia, trimiţînd oamenilor invitaţii în care anunţau că pomana ţigănească, cu mici şi bere pe daiboji, se va desfăşura la ora 17, cînd, în realitate, miluirea electorală era programată un ceas mai tîrziu. Are dreptate omul să se supere pe invidioşii ăia de la PSD, care nu s-au informat corect şi au băgat panica în electoratul liber-schimbist. De fapt, frica cea mare a lui Tolomac e că li s-a furat programul politic. – UNPR se destramă, e nuntă-n cartier. Partidul creat de Băsescu şi trepăduşii lui ca o contrapondere la soluţia imorală a lui Voiculescu – dar care s-a dovedit la fel de toxic – a luat-o cătinel spre ţuhaus. Mai întîi au fost chemaţi la DNA generalii de operetă Oprea şi Onţanu, comandanţii acestei armate de bîlci. Ar urma, în ordinea numerelor de pe tricou, ceilalţi acoperiţi (încă nedescoperiţi), pînă la ultimul soldat credincios interesului naţional al şefilor. Am zis soldaţi? Greşeală! În acest partid nu există activişti fără grade. Pînă şi cel mai ordinar mîncător de rahat a fost decorat ori avansat la excepţional, ori de cîte ori a mai trădat pe cineva. Aşa cum le-a dictat-o interesul. Care, se ştie, poartă sub caschetă fesul. – Liliana Mincă, deputata traseistă, zice că n-a dezamăgit nici un partid din care a făcut parte. Pe fiecare l-a satisfăcut, nu ca la Loterie, unde premiul cel mare la 6 din 49 îl acorda numai norocoşilor cu zîmbet şăgalnic. – După circul cu numirea ministrului de Justiţie, cînd doamna Guseth a devenit instantaneu mai cunoscută decît Fernando de la Caransebeş, a urmat unul la fel de penibil, cu ocazia alegerii noului şef al Televiziunii Române. Tehnocratul propus de Guvernul Cioloş, aproape absolvent al facultăţii de pile şi relaţii internaţionale, demis anterior de Digi 24 fiindcă nu-şi îndeplinise planul de afaceri, a fost total pe dinafară la audierile din Parlament. Adică exact cum este TVR în opţiunile telespectatorilor. Ceea ce, pînă la urmă, ar fi principalul atu al acestui ins nepregătit, dar care, probabil, este un produs de marcă al fabricii de prostocraţi. – Sper că v-aţi lămurit cum stă treaba cu ,,Lactate Brădet”, firma afaceristului Marius Badea, ipotecată la ING pentru diverse împrumuturi. Dacă nu v-aţi lămurit, e trist. Înseamnă că manipularea prin Internet şi-a atins scopul, iar lupul în piele de oaie a învins bunul-simţ. Care mai era singurul produs tradiţional românesc ce nu avea nevoie de certificare europeană. – În 4 secole, în care şi-au vînturat şalvarii pe la Bucureşti, turcii n-au reuşit să-şi construiască o moschee, în timp ce la Budapesta, aflată mai harcana de noi, muezinul se auzea cît era ziulica de lungă. De ce oare? O fi fost din cauza credinţei şi sacrificiului unora ca Mihai Viteazul? Tot ce se poate. Acum, însă, îşi vor construi una, pe fondul laşităţii lui alde Ponta, Iohannis, Cioloş şi alţi figuranţi ai istoriei contemporane. – Tăriceanu afirmă că PNL a devenit un fel de ascunzătoare a hoţilor pedelişti. Aşa este. Nelu Mexicanu, Flutur Cap de Mort şi ceilalţi trepăduşi care au jucat ceardaşul pe grumazul României încercă să-şi piardă urma printre mormintele Brătienilor. Din cînd în cînd, mai extrage DNA-ul cîte unul şi-l expune în piaţa publică, spre a se ostoi setea de putere a prostimii. După care, vorba filosofului de debara Nicolae Guţă, silenţium lugubru. Da, dar dacă vor avea din nou ocazia să taie pensii şi salarii şi să fure la patru mîini, ca-ntr-un concert de Rahmaninov, desfăşurat pe scenele RAPPS, EADS, Microsoft, o vor face fără să stea pe gînduri. Fiindcă năravul din fire n-are lecuire. Oricum, în glasul de motociclist al lui Călin Moliceanu se simte invidia – Că tot veni vorba de dosarul Microsoft. S-au dat nişte pedepse, la mişto, de 2 ani de închisoare şi s-au confiscat vreo 8-9 milioane de euro, în total. Nu-i rău pentru alde Cocoş, ţinînd cont că s-au evaporat, într-o primă fază, cam 30 de milioane de euro. La asemenea sentinţe, să tot furi! Am bănuit noi că lupta anticorupţie e o cacealma, dar acum sîntem siguri. Cît despre celelalte 40 de milioane de euro haşmanglite din aceeaşi afacere, Dumnezeu cu mila. Sau se-ndură DNA-ul şi cercetează mai departe, pînă va descoperi toate găurile de şobolani. Cum fac, de exemplu, americanii, care au arestat un individ fiindcă nu returnase unui centru de închirieri o casetă video împrumutată acum 14 ani! – Johann Cruyff, legenda fotbalului, a fost învins de cancerul de plămîni la vîrsta de 68 de ani. În 1991 supravieţuise unei operaţii pe cord. A fost primul fotbalist premiat de 3 ori cu Balonul de Aur. Tot de 3 ori a cîştigat şi Cupa Campionilor Europeni, iar de 2 ori a dus Olanda în finala Campionatului Mondial (în 1974 şi 1978). A strălucit la Ajax Amsterdam, dar şi la Barcelona, unde a dovedit că e şi un mare antrenor, contribuind decisiv la crearea a ceea ce este astăzi celebrul club catalan. A fost un inovator. Printre altele, a fost primul fotbalist care a bătut o lovitură de pedeapsă cu pasă. El era dirijorul orchestrei, indiferent cum s-ar fi numit ea. A fost elevul lui Ştefan Kovaci, iar, peste timp, profesorul lui Hagi şi al lui Gică Popescu. Într-un interviu a afirmat că, în cariera lui de antrenor, a cunoscut 2 foarte mari fotbalişti care nu şi-au exploatat la maximum calităţile. Aceştia erau Hagi şi M. Laudrup. Mare caracter, iubind fotbalul-spectacol, nu şi-a pătat onoarea nici atunci cînd propriul club înclina să nu cîştige a doua finală de Cupa Campionilor cu Ajax întrucît, în mod paradoxal, din cauza taxelor şi impozitelor exagerate, pierderile financiare erau mai mari decît în cazul unei înfrîngeri. Mentalitate de învingător. Cultivat şi avînd capacitatea unor formulări memorabile, a sintetizat exact traseul lui prin această lume: ,,Fotbalul mi-a dat totul, tutunul mi-a luat totul”. Restul e tăcere. – Un om de ştiinţă din Israel, care nu avea ce face, a fiert un cartof timp de 8 minute, după care a montat nişte felii între catodul de cupru şi anod, reuşind să aprindă un bec. Dacă nu i s-o fi făcut foame şi n-o fi halit pînă acum barabulele, probabil că se joacă de-a căţeluşul şchiop cu Raşela la lumina difuză a acestei veioze întrucît, zice Haim Rabinowici, nu se stinge 40 de zile! Băi, Haime, eu nu te cred, fiindcă, dacă ceea ce afirmi ar fi fost adevărat, la noi, prin Harghita şi Covasna, ar fi trebuit ca oamenii să fie luminoşi precum licuricii. Cînd colo, ce să vezi, beznă totală. – În România, numărul generalilor e mai mare decît numărul militarilor în termen. Dacă nu mă credeţi, număraţi-i! – Ministrul israelian al Apărării, Moshe Yaalon, a declarat că al III-lea război mondial e în plină desfăşurare. Ciocnirea civilizaţiilor creştină şi islamică s-a produs deja, şi numai soluţii radicale ar mai putea salva lumea de la dezastru. Băi, Moşule, exagerezi. Treaba-i proastă, într-adevăr, dar se poate rezolva cu niţică palincă şi ceva ceafă de porc. – România nu a trimis o propunere pentru funcţia de secretar general al ONU, care va reveni, conform principiului rotaţiei, Europei de Est. Să fie vorba de dezinteresul lui Iohannis şi al lui Cioloş faţă de prestigiul ţării pe care o conduc, în marşarier, sau este dovada cea mai elocventă a goliciunii clasei politice româneşti, incapabilă să promoveze valori? Mai există bărbaţi de stat în România? Asta-i întrebarea. – N-aţi mai auzit nimic de Oana Zăvoranu. Nici n-aveaţi cum, fiindcă e păzită, 25 de ore din 24, de 3 portari în bermude fosforescente şi de un motan în călduri. Başca 42 de camere, care se strîmbă non-stop la augusta-i persoană. E o altă Oana, mult mai paşnică, mult mai cerebrală, mult mai ancorată în realitate, cu preocupări intelectuale care o vor duce negreşit pe băncile Academiei. Acum învaţă pe rupte ca să-şi ia permisul de port-jartier. Pardon, de portmoneu. Nu, scuze, de port-armă. Ca să se apere de muştele verzi, atît de insistente de cînd a devenit mai frumoasă, mai deşteaptă şi, evident, mai bogată. Nu neapărat în ordinea asta. Ce poate fi mai înălţător decît să tragi cu pistolul în partenerul de afaceri, cînd argumentele lingvistice au dat colţul de epuizare?! Ca mîine-poimîine o vedem la Olimpiadă, luînd la ochi ţinta piept numărul 4. Asta, dacă or primi-o bătrînii libidinoşi, invidioşi pe talentul ei înnăscut, dar încă nedescoperit, de actriţă de dramă şi de sportivă de comedie. Dar nu-i bai, la banii ei, îşi va organiza propria Olimpiadă şi va deveni campioană absolută la porcăit. – Nimeni nu-l mai poate opri pe Cătălin Botezatu din a face sex cu femei. Cu mai multe femei. Omul e pornit rău, şi tare mi-e teamă că nimic nu-l mai poate întoarce din cursa contracronometru spre Nirvana. Se vede de la o poştă că deja e ,,cătălinus captivus”. – Nicolae Manolescu-Apolzan, un fel de Botezatu al bibliotecilor, în sensul că face sex cu mai multe cărţi deodată, fără să le decoperteze mai întîi, conduce USR cu pistolul pe masa de scris. Tatăl său, un distins fost legionar, ar fi fost mîndru de talentul literar al puradelului. În fiecare zi execută cîte un confrate, fiindcă nu l-a pupat în sudul corpului ţigănesc.
CONTELE DE MONTE CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI