Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– Dans la cour de la maison – O lume nebună, nebună, nebună – De ce e (şi) englejii ţigani? – Bombonica de pe coliva PSD-ului – Oare s-a apucat Sebastian Ghiţă de furat?! – Disidenţi de closet – Operaţii prezidenţiale

– Lucrurile merg atît de prost în ţara asta, încît ar trebui inventată maşina de dat palme cu piciorul. Ultima ruşine internaţională e cea legată de eliminarea României de la Eurovision, pentru neplata unei datorii de 10 milioane de euro. Păi bine, măi, fraţilor, unde va mai turna beton bietul Anton? Dans la cour de la maison?! Păi se poate un asemenea afront? – Acum, despre Neurovision se pot spune o mulţime de minciuni, care mai de care mai adevărate, însă, un lucru e cert: e bine să fii, totuşi, acolo. Mai află lumea de tine, mai ciuguleşti cîte-o măslină, mai ciordeşti o scobitoare, îţi mai clăteşti privirile ochilor flămînzi. Că e marfă de marfă. Cu muzica stă lumea mai prost, dar nimeni nu se duce acolo ca să asculte nişte lălăieli cît se poate de ciudate. Toţi merg ca să fie văzuţi şi, mai ales, să aibă de unde se întoarce. Că dacă te duci lăutar, n-ai cum să te întorci cîntăreţ de operă. Invers, e posibil. Chiar aş putea să vă dau cîteva exemple, dar s-ar supăra pe mine Cezar Ouatu, şi parcă n-aş vrea. – De-a lungul ultimilor ani, Neurovisionul s-a întrecut în ciudăţenii, ceea ce mi-a creat o mîncărime de pix de nu vă pot povesti. Cel mult pot să mă reproduc, pardon, rectific, să vă reproduc cîte ceva, scormonind prin tranşeele minţii cu tîrnăcopul. Deunăzi, festivalul de la Tataia a fost cîştigat de o chestie căreia bărbaţii îi zic femeie, iar femeile nu-i zic nimic. – După care, anul următor, la Viena, ca-ntr-un coşmar ce nu se mai sfîrşeşte, am revăzut-o pe femeia cu barbă din postura ingrată de prezentator şi mi-am reamintit că madmoazel Cîrnat e laureata concursului de dansuri din buric şi bune maniere numit, într-o criză majoră de inspiraţie, Eurovision, şi că-i ofeream, cu generozitatea caracteristică, bucuria de a o nemuri într-o odă nepieritoare, intitulată, cum altfel?, ,,O lume nebună, nebună, nebună…”. Iată începutul, pentru că nimic nu-i nou sub soare într-o Europă în care anormalitatea e considerată mare artă, iar toţi evadaţii de la ospiciu ne sînt prezentaţi pe post de mucenici:,,Acum, că femeia cu barbă şi push-up a cîştigat lălăiala de la Copenhaga, nu mai rămîne nimic de spus despre moralitate, fiindcă orice aş spune ar fi prea puţin. Mizeria lumii contemporane se revarsă din vidanja cu ecran plat, sub forma unui bărbat care se crede femeie, dar care a uitat să năpîrlească, şi a unor votanţi-melomani care se cred deschişi la minte în spiritul aşa zisei politici corecte, şi care ne prezintă anormalitatea ca pe un lucru absolut firesc, un mod de viaţă numai bun de urmat. Potrivit acestei teorii, nu-i nimic mai normal pe lumea asta decît ca bărbaţii să-şi taie mandravelele, să se îmbrace în rochii-curcubeu şi să miaune, precum cotoii castraţi, «Corul vînătorilor» fără puşcă. Iar frumoasele femei ar trebui să-şi repună bărbile pe care şi le-au dat jos cînd au coborît din copaci şi, după ce i-au dat fraierului de Adam mărul de rigoare, au intrat la hair-stilistul Dîrţă, comandînd cu voce guturală: «ras, tuns, frezat şi epilat inghinal». După care să-şi comande nişte vibratoare din acacia şi să înţepe în stînga şi-n dreapta, la întîmplare, în căutarea timpului pierdut. Vi se pare că vorbesc prostii ? Aşa este, dar parcă prea s-a întors lumea cu fundul, pardon, rectific, cu roatele în sus”. N-am ce face, trebuie să citez din autorul meu preferat şi să merg mai departe, cu bocancii prin deşertul vieţii noastre… Ce dovadă mai grăitoare poate să existe pentru degradarea morală a societăţii bizare în care trăim decît că, în magica Vienă, oraşul valsului şi al lebedelor, pe post de primadonă ne este prezentată Conchita Wurst, o sfidare a ideii de frumuseţe şi de bun simţ? Pentru că numele de scenă şi atitudinea ei frizează paranormalul. Ar fi cîştigat vreodată Eurovisionul dacă nu se arăta ca o poznă a firii ? Nem tudom, vorba englezilor din judeţul Covasna. În raporturile cu vienezii parcă au fost mai cinstiţi ţiganii, care au halit în doi timpi şi trei mişcări lebedele, fiindcă, oricum, semănau cu nişte gîşte dependente de droguri. Măcar le era foame şi, pînă la urmă, pe asta se bazează cultura lor: să bage la jgheab tot ce este apetisant, are gîtul lung şi nu cîrîie, ca să nu fie acuzaţi de canibalism. Şi dacă acel ceva nici nu le aparţine, cu atît mai bine, înseamnă că-şi respectă tradiţia. Aşa că să nu vă miraţi dacă pe străzile Vienei veţi întîlni, pe lîngă femei cu barbă şi cu voce de scapete, şi cîte un ţigan cu gură de lup în buzunar şi cioc de lebădă în loc de trompă. – Dar nu vă zic că m-au supărat şi englejii! La început am crezut că doar francezii au orbul găinilor şi că, deşi au ditamai bîrna în ochi, nu văd decît paiul dintr-al nostru. Ştiţi povestea şi, dacă n-o ştiţi, căscaţi felinarele că vă fuck rezumatul. La meciurile Naţionalei din Franţa, pe afişul României era un ţigan cu vioara. Probabil l-au văzut pe Medelin Voicu pe la Metrou, cîntînd ,,Inel, inel de aur…” şi, oportunist ca toţi hartiştii, l-au zburătăcit pe afiş. Eroare majoră, artist a fost tatăl vicontelui de Ferentari, el fiind doar fiul mamei sale, o franţuzoaică căreia (sic!) atît de mult i-a plăcut şlagărul ,,M-am născut într-un salcîm…”, încît s-a mutat şi ea în cuib. Acesta n-a fost singurul afront adus românilor de urmaşii lui d’Artagnan, sînt celebre emisiunile de umor căznit, în care ne catalogau drept naţie de cerşetori. E adevărat, pe la Paris întîlneşti nenumăraţi cetăţeni însetaţi de cultura banului, care fac o muncă cinstită, tradiţională la ţigani: cerşesc. În prima fază se ţin de treabă fără ca măcar să-ţi dea în cap. Nu mi se pare corect să se lege de beemviştii corturari, nomazi din tată-n fiu, ba ar trebui să se bucure că le deschid noi orizonturi culturale, tot se dau ei în bărci că sînt centrul universului… Dacă nu le place diversitatea, să sară gîrla în Marea Britanie, că ăia se topesc după lucruri noi, pe care le cercetează specialiştii lor pînă le dă sîngele pe nas. Sincer să fiu, aveam o părere bunicică despre englezi, dar, vorba aia, în ciuda aparenţelor, nici eu nu sînt perfect. Admiram umorul lor şi-i respectam că au inventat fotbalul, chiar dacă acum nu prea se mai pricep să-l practice, de s-au dus pînă în Brazilia, doar ca să aibă de unde se întoarce. Mi-a plăcut de Shakespeare, despre care unii mai neduşi la biserica anglicană zic, cu jumătate de gură, că a fost cel mai mare copist al lumii, foarte apreciat de Francis Bacon. Dar, în ultimul timp, s-au făcut ai dracu’ şi li s-a pus pata pe români. Adică nu prea ne-ar dori prezenţa în insulă, asta după ce i-au exploatat la sînge pe alde Răducioiu, Viorel Moldovan, Ilie Dumitrescu şi Gică Popescu. Cu tot c.v.-ul lor onorabil, nu prea le-au intrat la inimă, singurul care le bîntuie nopţile este Dan Petrescu, căruia i-au dedicat hit-ul ,,Super Dan”, în traducerea genialului oralagiu Nicolae Guţă, ,,Sînt barosan”. Bine, Chiricheş, Tamaş şi Pantilimon par nişte găinari, nu fotbalişti, dar ăsta nu-i un motiv să se poarte cu noi mai rău decît o face clanul Bercea Mondial cu clanul Băseştilor. Zilele trecute, urmaşii lui Wiliam Falsificatorul l-au inclus pe Gică Hagi într-o echipă celebră de ţigani europeni, adică regele ar fi un demn reprezentant al acestor culegători de portofele, inele, brăţărele şi orice altceva nu le aparţine, dar care, într-un viitor apropiat, bazîndu-se pe îndemînarea proprie şi nebăgarea de seamă a celorlalţi, ar putea fi al lor. Băi, englezilor, Hagi e filozof practician, Kant a fost mic copil pe lîngă el. E lingvist – se citeşte cum se scrie -, Dumitru Graur îl ascultă şi acum cu gura căscată. E antrenor, e patron, e Maradona din Carpaţi, dacă înţelegeţi ce vreau să zic, e orice vreţi voi să fie, numai ţigan nu e. E aromân, adică românul absolut, cum zicea Petre Ţuţea, un mijlocaş de creaţie, care a jucat 13 ani cu tricoul în dungi, pentru un popor de proşti. Aşa a zis el, probabil au fost probleme cu contractul, ori cantonamentele au fost cam dure pentru un degustător de Heidegger. Norocul vostru e că nu-mi pun mintea cu voi, că aţi rămas marcaţi de contactul cu rafinatul iubitor de artă modernă şi sămînţă de dovleac Ilie Dumitrescu, care v-a luat pirandele la ştangă şi v-a făcut să credeţi că ne tragem cu toţii din voievodul ţiganilor. Să ştiţi că-mi eraţi simpatici cu hoaşca aia a voastră căreia-i ziceţi regină, cu Charlică ăla cu urechile model farfurie zburătoare, care bîntuie prin Transilvania doar-doar o ajunge şi el bulibaşă pe undeva. Şi, recunosc, am un feeling pentru Kate Middleton, că seamănă la nume cu Roxana, Prinţesa Ardealului. Ca să nu mai vorbesc de cumnatul ei, dracul ăla roşcat, care n-are toată ţigla pe casă şi dacă ar ajunge rege, ar fi multă veselie în Perfidul Albion, iar pe Tamisa ar curge whisky scoţian. Cît despre beţivanul Nigel Farage, doar două vorbe vreau să-i spun: fuck you. Nu vă revoltaţi degeaba, le merită, e genul de individ care cînd vede un român necăjit pe străzile Londrei îi dă una în cap ca să nu se mai chinuie. Şi totuşi – vorba inegalabilei gînditoare de bucătărie Adriana Bahmuţeanu – „dacă nu vrea o bordură între dinţi, să-şi ţină clanţa”. Adică, pe englezeşte, mucles, nu vă puneţi cu ai noştri, că e periculoşi… ( Traducerea a fost asigurată de Irina Margareta Nistor) – Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare. Din fericire, pentru el, cu suspendare. Morţii din Teleorman se simt tot în nesiguranţă. Mai ales că urmează două rînduri de alegeri: iar scularea la ora 666 dimineaţa, iar încolonarea în autobuze, iar parastase. După care, tăcere mormîntală. – Va mai ieşi Livică din groapa istoriei, pe care o săpase cu atîta patimă pentru un alt personaj odios al (pseudo)istoriei contemporane? Oare cum va accepta acest partid cinstit cu şoricioaică să aibă în fruntea sa un cetăţean dovedit de lege că a încercat să fie mai şmecher decît codul penal? În orice caz, această sentinţă tîrzie e bombonica de pe coliva PSD-ului. – Hans Klum, ambasadorul SUA la Bucureşti (asta e de fapt gluma principală, el fiind, de fapt, guvernatorul României), a zis că Dragnea ar trebui să cam stea pe acasă, din cauza relaţiilor neprincipiale pe care le are cu justiţia. Ideea e bună, însă nu înţelegem de ce ambasadorul unei ţări străine se amestecă în treburile interne ale altei ţări. Dacă tot sînt ei aşa de scrofuloşi la datorie, poate ne dau înapoi banii haşmangliţi de şmecherii de la Bechtel sau, măcar, să-l pedepsească pe derbedeul care l-a ucis, conducînd ca un bezmetic, pe Teo Peter. Despre faptul că au sprijinit, sau, mai corect, au impus conducători de proastă calitate în fruntea României nu-i mai întrebăm, fiindcă, oricum, nu s-ar obosi să ne dea vreun răspuns. – Sebastian Ghiţă, patronul lui Victor Ponta şi al celui mai mincinos post de televiziune, a reuşit să depună cauţiunea de 13 milioane de euro! Săracu’ de el, cum o fi făcut rost de atîţia mangoţi? Sper că nu s-a apucat de furat, deşi, e lucru dovedit, te mai strică şi anturajul. – Într-un interviu pentru ,,Adevărul de weekend”, marele handbalist român de etnie maghiară Ştefan Birtalan povesteşte cum, în 1968, la Praga, îl îmbrăţişa lumea pe stradă pentru gestul eroic al lui Ceauşescu, de a se opune şi de a condamna invazia Cehoslovaciei de către URSS şi trupele Tratatului de la Varşovia. Am avut şi noi momentele noastre de glorie, pe fondul unor acte de curaj şi de demnitate memorabile. Păcat că l-au împuşcat ca pe un cîine pe marele patriot care a fost Nicolae Ceauşescu! Ar fi meritat un proces corect. Dar ce mai e corect în ţara asta? – Că tot veni vorba, la aşa zisa revoluţie, Constantin Dăscălescu, ultimul (?) premier comunist s-a ascuns în veceu, ca să nu se urce în elicopter. Cel puţin aşa declara el, la cîţiva ani după evenimente, încercînd să pară altfel decît era. Adică pe ultima sută de metri a fost un fel de disident. Apăi, de disidenţi
d-ăştia de closet, care au fost deversaţi pe ecranul TVR-ului din decembrie 1989 încoace, sîntem scîrbiţi. – KWI a fost operat la umăr. Pentru durerea în cot, doctorii n-au găsit nici o soluţie. Dar, cică, se mai fac cercetări. – Cred că v-aţi dat seama că întrebarea din subtitlu (Oare s-a apucat Sebastian Ghiţă de furat?!) e o glumă. Ca să se apuce de nobila îndeletnicire a politicianului român, ar trebui, mai întîi, să ia o pauză…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI