Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– PSD loveşte la rotula de jos – Camera Derutaţilor – Şcoala de corecţie a vieţii – Cum se distrează fiii maneliştilor
– Oamenii e muritori – Alte tradiţii din noaptea de Paşte – Fata babei şi fata moşului – Moartea citeşte ziarul de sport

– PSD, aşa cum era de aşteptat, îşi calcă în picioare propriile reguli şi nu renunţă la proaspăt condamnatul Liviu Dragnea, magicianul din Teleorman care, periodic, a înviat morţii şi i-a dus la vot, iar pe vii i-a îngropat chiar în urnă, ca să nu greşească partidul. Ba, culmea lipsei de respect faţă de personalităţile istoriei contemporane, l-a mazilit pe vel-logofătul Zgonea şi l-a dat pe mîna călăului, deşi distinsul lăcătuş-mecanic a fost coleg de bancă, la şcoala de meserii şi servicii ciudate, cu mai puţin cunoscutul Mihai Viteazul. E corect? Depinde cum priveşti problema. Dacă îţi place cum se măcelăresc şobolanii roşii între ei, e cît se poate de corect. Dacă te gîndeşti că cel mai mare şi mai hoţ partid din România e condus de indivizi fără nici un scrupul, dispuşi să încalce orice norme ale bunului-simţ numai ca să-şi satisfacă propriile interese, e cît se poate de naşpa. Şi se mai miră corbii ăştia însetaţi de sînge că-i numeşte lumea ciuma roşie şi că ar vota ca preşedinte al ţării pe oricine altcineva decît pe vreun reprezentant al acestui circ ambulant care-şi buzunăreşte proprii spectatori. Şi, cînd le vine bine, le-o dă şi la rotula de jos, ca să-l cităm pe nemuritorul Octavian Paler de Ferentari, care are asigurat un loc de veci pe Facebook. – Dar nu e totul pierdut. Salvarea (112) vine tot de la personajul isteric Valeriu Zgonea, care asigură mapamondul lumii pesediste că: ,,funcţia aceasta, pe care mi-au dat-o colegii mei într-un congres (desfăşurat, cu siguranţă, prin mlaştinile Neajlovului), mă obligă să blochez moartea partidului sub povara problemelor unor lideri”. Adînc. Mi-au dat lacrimile de crocodil. În această stare de necesitate, singura soluţie este invadarea Teleormanului, hăituirea crocodilului Dragnea prin bălţile Dunării de către nişte hăitaşi profesionişti, înarmaţi cu Codul Penal, prinderea şi descăpăţînarea lui (în sensul că e prea încăpăţînat şi şi-a lipit cu super-glue organul prin care sînt filtrate strategiile PSD-ului de scaunul de mare şef de bandă) şi aducerea corpului delict, într-o traistă de rafie, la noul domn Zgonea. Că Mihai Viteazul, pretenarul lui de la şcoala ajutătoare, aşa a procedat cu unul Andrei Bathory, care vroia, indirect, să-l facă la portofelul burţii. Mă gîndesc că, totuşi, stînd atîta amar de vreme alături de Mişu Caftangiul, e imposibil să nu se fi lipit nimic de Zgonea. Deşi, sincer să fiu, e foarte probabil ca Valerică, în loc să studieze cu atenţie meandrele concretului din PSD, era mai preocupat de înşurubări legislative, piuliţe rotative, consumabile cu două picioare şi alte activităţi de loisir, absolut obligatorii în nobila meserie de preşedinte decorativ al Camerei Derutaţilor. Cum, asta nu-i o meserie? Atunci, ce-i? E o funcţie politică, rezultat al negocierilor dintre mafioţi? N-am ştiut, omul, cît trăieşte, învaţă. Totuşi, aşa se explică de ce o ocupă numai necalificaţi. Dar, oare, nu mai e valabilă teoria aia potrivit căreia funcţia doboară gradul? – Să rămînem în acelaşi registru, al marilor personalităţi care conduc România pe ultimul drum. Adrian Copilul Minune, preşedinte al Camerei Manelelor, l-a bătut la cur pe Sigmund Freud, între două nunţi de politicieni şi o tăiere de moţ, cu sabia, prilejuită de înmormîntarea, pe acorduri de Schubert de la Vaslui, a unor sponsori care s-au răcit din cauză de deces mortal. ,,Mie îmi place să mai rămîn singur cu mine şi să încerc să mă descopăr, să gîndesc altfel decît gîndesc în fiecare zi, pentru că am învăţat la şcoală să mă autodepăşesc, să fac altceva… Cînd sînt singur în casă fac nişte chestii de-ale mele, pe care le am eu separat. Azi a fost ultima dată cînd am fost singur cu mine”. Uite de ce nu-i bună şcoala de corecţie a vieţii: te face să te gîndeşti la nemurirea sufletului. Păi, ce avem noi aici? Filosofie pură. Se tăvăleştee Kant de invidie, în ţărînă, iar Tony Poptămaş a fost exclus de pe Facebook, cu şuturi în sistemul de operare. În schimb, Valerică Zgonea s-a luminat, dacă ar fi posibilă o asemenea minune. În loc să-i ia locul lui Liviu Puşcărie în fruntea Batalioanelor Foamei, e mai sănătos să stea singur cu el şi să facă nişte chestii separate, d-ale lui. Şi poate aşa îşi va (auto)satisface setea de putere. Dacă nu, să înşurubeze ceva, orice, că, pînă la urmă, meseria-i brăţară de aur. Concluzia se impune de la sine: nu faceţi ca Adrian Copilul Bătrîn, dar nici ka Kant de la Camera Derutaţilor. – Din aceeaşi lume bună aflăm că fiul lui Nicolae Guţă, Ministrul Familiilor Destrămate, s-a dat la o gagică, iar asta s-a opus, deşi băiatul, pe nume Nicu, a încercat toate tehnicile de convingere, specifice unui preludiu ţigănesc: i-a arătat portofelul, i-a spus cine-i ta-su, a înjurat-o de mă-sa, a tras-o de păr… Ba a încercat şi tehnica mortală a lovirii cu sticla în cap, dar fără nici un rezultat. Golanul mai are multe de învăţat de la derbedeul ăl bătrîn, care a umplut ţara de puradei liniştiţi, pentru că el i-a caftit preventiv, încă din burta mamelor. Ce ţi-e şi cu fetele din ziua de azi! Nu mai cedează avansurilor maneliştilor după primul croncănit, chiar dacă ei umblă cu caşcavalul în plisc. Ajung bieţii hartişti, obligaţi de situaţie, să le bată bine, ca să poată, ulterior, să le violeze şi să le facă un copil-doi, pe care să-i abandoneze pe la emisiunile culturale de la miezul nopţii. Sperăm ca instituţiile statului să-şi facă datoria şi să le convingă pe tinerele amazoane să cedeze într-un fel sau altul, să nu mai existe atîtea cazuri nerezolvate. Sau să-şi retragă plîngerile, că e şi interlopii oameni. Ca în cazul lui Palesică, care, culmea coincidenţei, s-a petrecut exact în acelaşi stabiliment din Straja unde, dacă nu baţi bine o femeie frumoasă, nu eşti privit cu ochi buni. Şi, oricum, nu mai eşti primit a doua oară, decît dacă ai plătit o taxă de protecţie pentru comportament civilizat, de nesuportat în acea zonă crepusculară. – Dar concurenţa nu doarme. Fulgerică, sau cam aşa ceva, un fel de Mozart hrănit direct din teica McDonald’s de nişte lălăitori de la Clejani, a prins prime-time-ul ştirilor de Paşte, surclasîndu-l pe Isus cu banala Lui Înviere, fiindcă s-a deplasat prin Bucureşti cu 175 de km pe oră. Nu pe jos, că nu strigase nimeni ,,6, poliţia!”, ci cu bolidul din dotare. Nu se ştie dacă, în timp ce apăsa pedala de acceleraţie pînă la orgasm, trăgea vreo demoazelă de podoaba capilară, sau şi-o imagina pe trecerea de pietoni. Oricum, cercetările continuă. – Hai să mai vorbim şi despre oameni normali! Carmen Hara…Nu, că am luat-o şi eu pe arătură. Deci, Carmen Mureşan, celebra prezicătoare, a zguduit lumea cu ultima viziune (9,5 grade pe scara Richter); cică oamenii e muritori, şi dacă e muritori, vor muri! Iată că la numai 48 de ore după ce lăutarul Prince a dat colţul spre Michael Jackson, fosta componentă a formaţiei ,,Trio Expres”, a prezis, în direct la TV, că hartistul va muri şi va fi incinerat. Ba, mai mult, cu o precizie uluitoare a anunţat întreg mapamondul că în urma lui Prince nu va rămîne multă cenuşă… – Mare lucru nu va rămîne nici de pe urma lui Dacian Cioloş şi guvernul lui de comici vestiţi ai ecranului, care par adunaţi cu furca. Aşa că sălăjanul nu va fi şeful PNL-ului mai spre toamnă, întrucît rezultatele guvernării tind spre zero. D-aia a şi zis: ,,Nu am să fiu kamikaze doar de dragul de a mă arunca în aer ca să se vadă bucăţile de pe pereţi”. Băi, Cioloşe, tu eşti băiat simpatic, dar dacă nu eşti kamikaze, atunci ce eşti? Ai avut o şansă uriaşă să însemni ceva, să pui cu botul pe labe clasa politică, dar n-ai înţeles deloc ce-a vrut lumea de la tine, după tragedia de la ,,Colectiv”. Ba, dimpotrivă, te-ai făcut frate cu dracul ca să treci puntea. Care punte, prietene? Tu trebuia să-ţi impui voinţa şi să conduci alături de popor, nu să fii sluga prea-plecată a odioasei oligarhii politice transpartinice. Acum deja e prea tîrziu şi, ştii cum se spune în fotbal, ocaziile se răzbună. Ai văzut o chestie? Lui Piedone nu i-au dat voie urmaşii victimelor de la Colectiv să candideze, dar pe tine te-au lăsat să guvernezi. Din păcate, ai făcut-o prost. Nu pentru că eşti băiat rău, că nu eşti, ci pentru că nu te-ai priceput. Îţi lipseşte viziunea de ansamblu. N-ai depăşit, din păcate, complexul de ministru al Agriculturii. – Cînd să zică şi Patriarhul hop, c-a sărit groapa cu banii din noaptea de Paşte, şi cînta cu foc ,,Veniţi de luaţi benzină!”(sau cam aşa ceva, că n-am cine ştie ce ureche muzicală), de-i luceau ochii lui Iohannis ca la dracii de consilieri prezidenţiali, din galerie s-a auzit un strigăt de bun simţ: ,,Demisia!”. Nasol moment, mişto colivă electorală! Pentru că nu s-a ştiut exact la demisia cui se referă (Patriarh, preşedinte, sobor de preoţi, popor, alţi gură cască), Tarzanul valah a fost amendat cu 2.000 de lei. Nici Vali Vijelie nu primeşte atît pentru un singur răget. Dar astea-s tarifele practicate în zonă. Totuşi, poate asta ar fi soluţia ieşirii României din sărăcie: amendarea, cu cîte 2.000 de lei, a tuturor acelora care strigă demisia. Vă daţi seama în ce hal de bunăstare am putea ajunge? Ar fi bani pentru alocaţii, pentru pensii, pentru profesori, pentru doctori (alţii decît Victor Ponta) şi pentru alte categorii sociale defavorizate. Iar clasa politică ar avea de unde să fure şi mai abitir. Ar fi un fel de perpetuum mobile alimentîndu-se însuşi cu parale, ca să-l parafrazăm pe Petrache Poenaru (cine era Petrache Poenaru nu vă mai spun, că sînt obosit şi-mi plînge stiloul în mînă). – La turneul de tenis de la Madrid (cu t, nu cu p, în sensul că e vorba despre confruntarea feminină), patronat de mistreţul cu mustăţi de argint, s-au calificat în sferturi, pentru prima dată în istorie, 4 românce: Simona Halep, Irina Begu, Patricia Ţig şi Cătălina Cîrstea! În semifinale a ajuns doar Simona Halep, care a eliminat-o pe Irina Begu. Din păcate, Simona şi-a pus poalele în cap. Nu e pentru prima dată cînd o ia gura pe dinainte, crezîndu-se mai importantă decît este în realitate. Mai multă modestie nu strică nimănui, chiar dacă te-ai ridicat prin efort propriu dintre meduze şi cochilii de scoici. A-i respecta pe alţii înseamnă a te respecta pe tine însuţi, mai ales cînd eşti un mare campion. A recunoaşte calităţile adversarului – te ridică, nu te coboară. Remarca ta că al doilea set i l-ai făcut cadou Irinei (0 la 6), nu că ea a jucat mai bine, e cel puţin deplasată. Irina n-a comentat, întorcîndu-ţi şi celălalt obraz. Adică exact acea parte a corpului care ţie-ţi lipseşte. – Calităţile sportive, însă, nu i le ia nimeni Simonei Halep, chiar dacă, uneori, infatuarea îi joacă feste. Aşa că o felicităm pentru cîştigarea turneului, pe care l-a dominat destul de clar – Ştiţi ce face lumea de Paşte? Plăteşte birul la popă, ascultă ceva muzică byzantină şi bagă la jgheab ouă, pască, miel, căţel sau orice altă vietate comestibilă cu două sau cu patru picioare, care a avut neinspiraţia să treacă alandala prin raza de acţiune a bunului creştin. Toate stropite la greu cu vin, ţuică, bere şi alte anestezice. După care vreun apropiat mai puţin lacom sună la 112, pentru tradiţionala plimbare cu ambulanţa. Există şi excepţii. De exemplu, o tipă, Flore Salalidis, un fel de Moni a lui Iri, de rit nou, zice că ea are altă tradiţie: pentru a se spăla (de păcate, sper), se aruncă goală puşcă în mare, eventual împreună cu alte petarde. Melcul rămîne pe mal admirînd peisajul, ca orice bun creştin de 120 de centimetri, plus sau minus 2 milimetri, înălţime. – Fata babei, Iulia Albu, căreia găina vorbitoare îi ouă, în cuibarul de deasupra cutiei cu maimuţe, numită, fără nici o dovadă ştiinţifică, cap (sic!), doar o mărgică, şi fata moşului, Oana Lis, se alintă cît e ziulica de lungă. Prima zice că Oana Roman ar fi un fel de Scufiţa Roşie hrănită cu hamburgheri, puţin cam paraşută, după vestimentaţia neconformă cu standardele dilimancei, iar nevasta lui Tutankamon e sigură că Viorel Lis s-ar sinucide dacă faraoanca lui ar păţi ceva, eventual vreun deces mortal. Oano, nu-l crede pe cuvînt, Viorel e curvă bătrînă! Vrea să scape de tine, ca să se arunce în mare, gol puşcă, cu blonda lui Iri. Şi dacă nu-i halesc peştii puţulica, o să-i facă şi un copil, ca să aibă şi Iri un tovarăş de joacă. – Jucătorul echipei Dinamo, Patrick Ekeng (26 de ani), a murit în urma unui stop cardiac, în timpul meciului cu Viitorul Constanţa, la cîteva minute după ce a intrat pe teren din postura de rezervă. Nu e primul caz (vă mai amintiţi de rapidistul Vrăbioru, sau de mult mai celebrul Hîldan?), şi, din păcate, nici ultimul. Cauza e, fără îndoială, medicaţia excesivă (probabil pe fondul unor probleme preexistente), care ,,susţine” sportul de performanţă. – Peste 70% dintre românii care au de lucru cîştigă sub 400 de euro pe lună, adică mai puţin de jumătate din cît iau unii şomeri din Vest. De asemenea, România este pe primul loc în UE la nivelul de sărăcie al celor care lucrează! Nu mai vorbim de aceia care n-au nici un loc de muncă. Dar credeţi că-i pasă cuiva? Da de unde! Altminteri cum se explică votul masiv acordat, de 26 de ani încoace, tocmai acelora care i-au adus în această situaţie? Atracţia victimei faţă de călău e fatală la valahi. – Încă doi militari au murit în Afganistan. Măi, nenorociţilor, de ce trebuie să moară tinerii români pentru cauze care nu sînt ale lor, la mii de kilometri de patrie? Să nu-mi spuneţi că au plecat acolo de bunăvoie. Nu, mă, nemernicilor, au plecat acolo împinşi de sărăcie, pentru că în slujba patriei lor sînt plătiţi cu salarii de mizerie. Cei doi tineri buzoieni, Adrian Vizireanu (care era şi arbitru de fotbal) şi Iulian Dumitrescu, au fost seceraţi de gloanţele talibanilor travestiţi în poliţişti afgani. Vor fi avansaţi post-mortem la gradul de sublocotenent, dar cui mai foloseşte? Lor, în niciun caz.
CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI