Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– Respect, Cătălina Ponor! – O farsă istorică – Elixirul tinereţii, descoperit de americani – Reghecampf şi umilinţele istorice – Orgii bugetare – Neagu Djuvara, contemporanul lui Basarab I – Teatrul pe butoaie – Noi aventuri în spaţiul carpato-danubiano-erotic – Ia nucleara, neamule!- Litoralul pentru hoţi

– O dilimancă din Cluj ne ia la mişto: ,,Să fiţi mîndri, românilor, că vi se spune ţigani prin Europa!”, a slobozit, prin damful de spirt medicinal şi ceapă, unguroaica, posesoare a unei piste de hidroavioane între paranteze. Bine a zis Einstein: curva, tot curvă!
– Cătălina Ponor şi Marian Drăgulescu au ratat medaliile olimpice. Marian a executat ezitant săritura care-i poartă numele, iar Cătălina n-a rezistat presiunii sufocante a adversarilor interni ai gimnasticii româneşti. N-a urcat pe bîrnă ca să se bucure de ceea ce face, ci să le dovedească tuturor că ea este o triplă campioană olimpică. Din păcate, a clacat. Şi aşa se face că, pentru prima dată după 1972, România nu obţine nici o medalie olimpică la gimnastică. Vinovaţi pentru dezastrul acestui sport sînt alţii, în nici un caz Cătălina Ponor şi Marian Drăgulescu. Ei sînt doi sportivi de excepţie, care au încercat să-şi ajute ţara. Atît au mai putut, însă merită tot respectul nostru. Dacă toţi românii ar fi precum Cătălina Ponor, am fi o naţie de oameni frumoşi. – Incalificabil gestul Larisei Iordache, rezerva Cătălinei Ponor, de a posta pe o reţea de socializare că abia aşteaptă ca Simone Biles să cîştige bîrna! Larisa, care s-a născut talent şi va muri speranţă, vede bîrna din ochiul altuia, nu gunoaiele din ochiul ei. Or, cu ea pe post de mare vedetă, dar fără Cătălina Ponor, s-a ratat clasarea în primele opt la Mondiale şi, implicit, calificarea la Olimpiadă. N-o să polemizez cu un copil fără minte, talentat, dar care, în momentele esenţiale ale marilor competiţii, dezamăgeşte. Iar cei care au încurajat-o şi i-au susţinut demersurile prosteşti sînt nişte onanişti. Dezastrul gimnasticii româneşti a început odată cu dezicerea de metodele celui mai titrat antrenor din lume, Octavian Bellu, pe care nişte golani de teapa lui Cătălin Tolontan l-au scos în afara jocului. E mai bine acum, măi, nenorociţilor, cînd de munca acestui om s-a ales praful? Aţi vrut să coborîţi un zeu de pe soclu, să-l aduceţi la nivelul vostru de erbivore care rîgîie, behăie şi se scobesc cu copita în nas, şi aţi reuşit. Invazia jegurilor din societatea românească nu se mai sfîrşeşte. – La Olimpiada de la Los Angeles (1984), România a ocupat locul doi pe naţiuni, cu 53 de medalii (20 de aur, 16 de argint şi 17 de bronz). România era condusă de Nicolae Ceauşescu. Un cizmar, cum ar spune proştii de care ţara noastră nu duce lipsă. – Pe reţelele de socializare, manipulare şi desfrîu, tot felul de partizani ai consumului de spirtoase îi citează pe specialiştii americani, care s-au lămurit pînă la urmă că slănina, sexul liber, ţuica şi manelele, nu neapărat în această ordine, fac bine la organismul fizicului. Ce zic eu, bine?! Fac minuni. Aceste ingrediente, că nici nu ştiu cum să le zic, îi fac pe orbi să audă, pe surzi să vadă şi pe proşti să se deştepte. Wonderful!, cum spun oamenii de la ţară. Deci, să nu mai pierdem vremea timpului, să ne punem pe îmbalotat slănină, dar numai după ce am transferat pe şoseaua gîtului ţuică de 40 de grade la umbră, pe un fond muzical adecvat, asigurat de boxele maşinilor unor cocalari aflaţi la trecerea de pietoni a sufletului. După care merge şi un pic de sex. Specialiştii de la NASA au rămas surprinşi de cît de multe variante are procesul respectiv în spaţiul carpato-danubiano-erotic. Mai multe decît Muioriţa. Şi, se pare, încă n-avem toate datele, că pînă şi celebra bandă desenată Kama Sutra ar fi plagiată după o lucrare mult mai amplă descoperită la Vaslui, într-un beci de budişti şi lesbiene, care făceau respiraţie buşon la buşon unor damigene aflate în moarte clinică. – La Rio, o braziliancă din echipa de sărituri în apă şi-a dat colega afară din cameră ca să se antreneze cu iubitul ei. Nu se cunosc restul detaliilor, că vi le spuneam, dar se bănuieşte că arzoaica, obişnuită să sară de pe platforma de la 10 metri cu capul înainte, a folosit lustra pe post de trambulină pînă i s-au ars siguranţele. Oricum, se ştia că braziliencele nu se iubesc, aşa, de amorul artei, ele fac scurtcircuit. – Steaua a fost umilită de Manchester City şi de galeria lui Dinamo, care a organizat o coregrafie 3 D! Concomitent şi în acelaşi timp! Tot mapamondul lumii a putut citi înscrisul din tribune ,,Doar Dinamo Bucureşti”, în timp ce pe teren ,,cetăţenii” se jucau ,,de-a şoarecele şi pisica”, după cum, inspirat ca întotdeauna, a sintetizat scriitorul Gheorghe Becali dezastrul în urma căruia Steaua şi-a şifonat serios blazonul. Nu cele 5 goluri primite, başca 4 bare şi 2 penalty-uri ratate, vor rămîne în memoria minţii fanilor, ci maniera lăutărească în care a jucat Steaua. Reghecampf nu ştie să abordeze meciurile cu marile echipe, dincolo de diferenţele de buget şi alte scuze mai mult sau mai puţin penibile. El, săracu’, a încercat să-i determine pe alde Toşca şi Enache să fie la nivelul adversarilor, ceea ce este imposibil. Un antrenor mare i-ar fi coborît pe adversari la nivelul steliştilor (destul de jos, e drept), nelăsîndu-i să joace, pîrjolind gazonul, otrăvind fîntînile cu apă minerală, atrăgîndu-i în mlaştinile propriului teren, pentru a putea da nişte atacuri de cavalerie uşoară. Antrenorul de pluton care este Reghe mai are mult de studiat. Să sperăm că a lăsat aroganţa deoparte şi a învăţat ce înseamnă umilinţa. Să nu uite că de numele lui sînt legate cele mai ruşinoase înfrîngeri europene, acasă, din istoria Stelei. Fii mai modest, măi băiete, şi învaţă mai mult de la Mircea Lucescu decît de la Ana Maria! Chiar dacă tu eşti convins că soţia ta se pricepe la fotbal mai bine decît Guardiola, e posibil să nu ai dreptate.
– Un violator din Iaşi a fost arestat a treia oară, pentru că a folosit ca material didactic aceeaşi persoană, trecută de multişor de prima tinereţe. Mă rog, gusturile nu se discută, totuşi, nu poţi să nu te întrebi cum oare casa de toleranţă, care-şi zice impropriu Justiţie, l-a eliberat de două ori înainte de termen! S-or fi gîndit la el, sau au considerat că ar fi cazul ca victima să-şi mai amintească de tinereţe? – În vremea asta, în Vaslui, un alt pasionat de Kama Sutra cu strigături, o sechestra şi, evident, o viola pe viitoarea cumnată… – Şi ca tacîmul să fie complet, preţul RCA a luat-o razna. – Preşedintele CIO european a fost arestat, la Rio, pentru că era capul unei reţele de bişniţari de bilete. În schimb, şeful CIO-România, Alin Petrache, şi-a anunţat demisia fiindcă echipamentul delegaţiei ţării noastre de la Olimpiadă a fost contrafăcut de firma la care acţionar principal era Octavian Morariu, fostul şef al forului românesc. Despre rezultatele catastrofale n-a spus nimic. Aline, Aline, nu te vedem bine, mai ales că pe lîngă sportivi te-ai învîrtit precum un COI (Comitetul Olimpic Internaţional) într-o căldare. – Căpuşele agăţate de Buget sînt răspîndite uniform în toată ţara. Iată cîteva exemple minore: Victorel Lupu, fost vicepreşedinte al CJ Iaşi, şi-a plătit o amendă de 5.000 de lei din bugetul instituţiei pe care o conducea îmbrăcat în tradiţionala piele de oaie. Fostul primar din Tecuci a cumpărat haine de firmă din bani publici. Angajaţii Direcţiei Economice din Primăria Buzău au fost trimişi în judecată pentru că, la sugestia şefilor politici, îi scuteau de datorii la buget (amenzi, taxe etc.) pe apropiaţii lor. V-aţi întrebat vreodată cîţi nemernici din ăştia se destrăbălează zilnic pe bani publici? Pe mîinile lor fumegă sîngele Poporului Român. – CJ Galaţi a fost dizolvat pentru că troglodiţii de acolo n-au validat mandatul lui Marius Stan. Păi ăia nu ştiau că ăsta dizolvă şi oţelul?! E mai periculos decît acidul sulfuric. – Neagu Djuvara a împlinit 55 de ani (afară)+45 (în ţară). Bravo lui, deşi, după cum mărturisea cînd a împlinit 99 de ani, nu-şi mai aminteşte pentru ce trăieşte. Dintre români, 99% habar n-au care este rolul lor pe pămînt şi nu-şi mai fac atîtea probleme. Mi-a spus Basarab I să-ţi transmit toate cele bune din partea lui, deşi e cam supărat pe matale de la faza aia nasoală, cînd v-aţi certat pe o gagică şi l-ai făcut cuman. Dar bărbosul, băiat de caracter, nu-ţi poartă pică şi te invită la o reconstituire, la ,,Posada SRL” (,,Mici, bere, striptis, pariuri sportive”). – Americanii transferă armamentul nuclear de la Incirlik la Deveselu. Bine, nimeni nu recunoaşte chestiunea, dar ce, cînd a fost vorba de închisorile CIA, a recunoscut cineva? O să-i dea, însă, de gol afaceriştii din talciocurile Olteniei unde, cît de curînd, veţi fi ofertaţi cu ,,Ia nucleara, neamule!. E d-alea bune, mînca-ţi-aş, americăneşti, nu e chinezării… – DNA o vrea pe L.O. Vasilescu. Ea se opune cu înverşunare, fiindcă nu-i plac jocurile murdare. Deocamdată, oltencei fierbinţi i s-a tăiat limba, că o avea cam ascuţită. Totuşi, unele dosare instrumentate de DNA par mai degrabă farse sinistre. Ar fi dezamăgitor ca Trupa pe Butoaie, condusă de L.C. Kövesi, să fie doar instrument politic. Prea mulţi mafioţi intră la mititica doar la televizor. – O fi vreo legătură între lipsa de imunitate a societăţii româneşti şi faptul că principalele instituţii ale statului sînt conduse de străini cu buletin românesc? Nu-i mai nominalizez, îi ştiţi şi voi pe aceia care se bat cu cărămida-n coşul pieptului că sînt mai români decît Papa. – Iohannis a plecat în Germania, într-o călătorie privată. Cînd se va întoarce, îşi va lua tradiţională vacanţă dinaintea concediului de odihnă. Oricum, şi cu el, şi fără el…
– Raluca Bădulescu, ,,vedetă” de Kanal, a slăbit 70 de kilometri! Sau kilograme, n-am înţeles exact. Probabil i-au tăiat vreun picior, sau pur şi simplu s-a reîncarnat într-o altă caroserie. – Un român munceşte 3 zile ca să-şi facă un plin de benzină. Dacă are de lucru. În Venezuela, pentru acelaşi lucru munceşti 20 de minute. Cu siguranţă, dacă petrolul ar fi gratis, în România preţul benzinei ar scădea cu cel mult un leu. – Cum treci podul peste Dunăre (dacă reuşeşti să le convingi cu ceva biştari pe amazoanele cu priviri de priveghi, aşezate strategic, pentru colectarea taxei de pod, în calea năvălitorilor manelişti cu două picioare, patru roţi şi nici un creier, cu burţile revărsate pînă dinjos de capul Horn, peste care tronează nişte lanţuri aurii de căruţă) pe la Giurgeni-Vadu Oii, dai de-un ţinut căruia i se spune popular Dobrogea, după numele unui şmecher de-al locului. Acest ţinut, amestec foarte reuşit de praf şi pulbere fină, mai ales în zona crepusculară a cluburilor de cocalari, a fost – şi este – terenul de joacă al tuturor dirimbliilor, din timpuri imemoriale. Pe aici grecii şi-au făcut cetăţi, ca să aibă unde-şi petrece weekend-urile Burebista, pe aici umblă clandestin sau cu voie de la stăpînire tot felul de negustori, care mai de care mai şugubeţ şi mai brunet, dintre care îi amintim, cu inima cît un purice, pe fioroşii traficanţi de porumb fiert ori pe foarte periculoşii vînzători de seminţe de bostan şi floarea-soarelui. Urmaşii legitimi ai lui Dapyx, Gebeleizis şi Parpanghel îşi trimit nimfele travestite, cu evidente origini braziliene, să-i îndoape pe musafirii (ne)poftiţi cu gogoşi calde, ca să le meargă direct la lingurică şi să nu uite niciodată proverbiala ospitalitate dobrogeană. La marginea mării, printre năvălitorii toropiţi de soare şi bere la halbă, armele de apărare şi contraatac predilecte ale localnicilor, aprozii strigă cît îi ţin bojocii: ,,Porumbelul de la mare este fiert între picioare”; ,,Porumbelul cu sărică este bun la păsărică”; ,,Luaţi, mîncaţi, ca s-aveţi parte de cea mai frumoasă moarte” şi alte porunci inventate de corporatişti, pentru care marketingul audio-vizual, pas cu pas, dacă se poate direct pe burta trudiştilor, este un mod de viaţă din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre. Ca şi consumul de hamsie prăjită, şaorma cu de toate, inclusiv nisip, ineluşe (5 plus 1 gratis), ciorbă de burtă, baclavale, kebab, pizza, mici şi topless pe burta goală. Şi nici n-avea cum să fie altfel, că-n Dobrogea s-a inventat toleranţa, altminteri cum se explică puzderia de homleşi care bîntuie prin hoteluri insalubre şi prin restaurante unde helicobacter piloris te aşteaptă tupilat după tejghea să te facă la bardahan, iar munţii de gunoaie sînt escaladaţi zilnic de halpiniştii ocazionali, cu plăcere şi indiferenţă, pînă şi pe malul mării, unde răsăritul se vede mai cool dintr-o depresiune de peturi! Chestia asta cu toleranţa a început demult, încă înainte de 1417, că pînă atunci şi-au făcut de cap pe aici romanii, tătarii, genovezii, byzantinii şi turcii, ca să nu-i mai punem la socoteală pe-ăia mai vechi. Au luat-o la ştangă, ca să fiu cît mai fidel adevărului istoric, ca la Vaslui, adică fie pe cont propriu, fie în grupuri interetnice, ceea ce pînă la urmă e cam tot aia. Ba aş zice că a fost mult mai uşor decît unde zisei mai sus, fiindcă, în Dobrogea, textilele nu aveau cine ştie ce căutare. Cică nici nu existau vînzători ambulanţi de chiloţi, din cauza lipsei totale a cumpărătorilor. Minciuna aia pe care negustorii au numit-o, la mişto, ,,costum de baie” nu fusese încă inventată, aşa că lumea se simţea bine în pielea ei, de la Chilia şi pînă la Vama Veche. Şi ca să respectăm adevărul istoric, şi mai la sud. Centura de castitate fusese desfiinţată în urma unui referendum local, provocat de rapida îmbogăţire a posesorilor de polizoare electrice cu discuri vidia, iar armura medievală înfiorătoare a bărbaţilor era din bronz natural, care nu se lua nici cu raşpila. (…) Dar la plajă au continuat să vină puhoaie de turişti, inclusiv români împrăştiaţi prin toată Peninsula Balcanică, în adevărate insuliţe de latinitate, scăldate de-o mare slavă destul de turbulentă. Tot anul se ocupau cu păstoritul, cu transhumanţa, aşa că binemeritau şi ei două-trei săptămîni de toxiinfecţie alimentară luată, pe bani grei, direct de pe buza mării, de la dughenele care se topesc de căldură odată cu turiştii. Cînd îi vedeau cum vin ca mieii la tăiere, şmecherii de litoral, cu şepci de marinari scăpaţi din naufragii îngrozitoare, în bermude fosforescente şi cu definitorii papuci de plastic, aduşi de negustorii pechinezi, îşi dădeau coate: ,,Au venit ciobanii! Hai să-i mulgem!”. Şi cît ai zice peşte se apucau de treabă, că, dacă furi pe litoral, indiferent prin ce metodă, devii cetăţean de onoare al oraşului de baştină, ţi se face statuie, întrucît duci mai departe tradiţia multiseculară. Dacă te pune naiba şi nu şterpeleşti nimic, eşti exclus din comunitate, ca să nu pui în pericol principalul mod de existenţă al devoratorilor de turişti. Şi asta în fericitul şi puţin probabilul caz că n-ai fost ars pe rug, după ce mai întîi ai fost jupuit de viu şi tras temeinic în ţeapă…
CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI