Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– Dosarul Microsoft, faza pe şcoală – Noaptea generalilor penali – Ultima dorinţă a lui Fidel Castro – A început sezonul reducerilor cu drujba – Şi Ponta se teme de fraudarea alegerilor! – Tehnocraţii ne dau pielea la întors – Despre concubinajul politic dintre Dragnea şi Tăriceanu, în viziunea consumatorului Ludovic Orban – Păpica-fantomă – Tontonel şi Iohănnel – Ungurii e măgari – Condamnarea Alinei – Mary cea cu vino-ncoa – Simona Halep sub lupă – Marea performanţă a Guvernului Prostocrat – Preludiul formării poporului român

– Dosarul Microsoft, despre care tot vă povestesc în speranţa că va avea un final fericit, în sensul că toţi hoţii vor fi prinşi, a ajuns la faza pe şcoală. Fostul ministru al aşa-zisei Educaţii, Alexandru Athanasiu, e la un pas de cremenal, la fel ca Dan Nica şi Adriana Ţicău, slăbiciunea, sau colaboratoarea, sau cum s-o mai fi spunînd în ziua de azi, fostului ministru al Informaţiilor de Budoar. În acest dosar, care cercetează o haşmangleală de cel puţin 40 de milioane de dolari, ar trebui să fie implicaţi şi nişte reprezentanţi ai celebrei firme de jucării pentru copiii mari. Că doar ei au distribuit mălaiul, n-a zburat Cocoş peste gard, cu şperaclul prins în portjartierul Elenei! Deşi l-ar duce mintea aia de găină sedusă şi abandonată … – Din 1990 şi pînă în prezent, în România au fost avansaţi la gradul de general 1.691 de ofiţeri (1.284 la MApN, 315 la MAI, 92 la SIE, restul la SRI), în condiţiile în care efectivele armatei au scăzut de la aproximativ 400.000 de militari activi la 73.000 (plus 80.000 de rezervişti). Avem un general la 59 de soldaţi. Dintre generalii cu probleme penale, vii sau morţi, îi amintim pe V.A. Stănculescu, G. Degeratu, V. Apostol, T. Costache, V. Bîrloiu, N. Păştinică (afacerea ,,Case pentru generali” şi alte ciubucuri), Gheorghe Bucşe (afacerile ,,Ţigareta”, ,,Banca Religiilor” şi altele), Mihail Popescu, Mircea Mureşan, Eugen Bădălan (afacerile ,,Danubiana-Tofan”, ,,Diplome şi titluri universitare” etc.), M. Berechet (afacerile ,,Rompetrol”, ,,Terenuri la Vidraru”, ,,Transferuri ilegale la Dinamo” etc.), Dumitru Iliescu (afacerile ,,Uzi”, ,,Automobile blindate pentru SPP”, ,,Trafic cu combustibil în Iugoslavia”, ,,Mafia ţigănească din Strehaia”), Mircea Chelaru şi Niculae Spiroiu (au prejudiciat cercetarea şi înzestrarea Armatei Române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară), Emil Cico-Dumitrescu (trimis în judecată pentru că i-a cerut unui afacerist 100.000 de dolari ca să-l scape de un dosar penal), M. Măciucă şi A. Tilincă (abuz în serviciu, finalizat cu 4 ani de aprofundare a cunoştinţelor la şcoala de bune maniere şi dansuri din buric), Gabriel Oprea, Neculai Onţanu, Eugen Bejinariu (politruci cu bube dulci). Generalii Ilie Năstase şi Anghel Iordănescu au fost avansaţi pentru bătăliile cîştigate pe teren. Cu racheta sau cu infanteria, după caz. Acum înţelegeţi de ce arată Armata Română ca după al III-lea război mondial?! Cred că v-aţi prins că termenul afaceri, folosit obsesiv între paranteze, trebuie citit hoţiile. Dacă nu v-aţi prins încă, o să vă prindă DNA-ul. – Infidel Castro ar fi afirmat că nu dă colţu’ pînă cînd America nu va fi distrusă. Să fie vreo legătură între alegerea lui Trump şi decesul lui?! – Ultima dorinţă a lui Fidel a fost ca nici un loc din Cuba şi nici un monument să nu-i poarte numele. Îi ajunge legenda.
– În judeţul Iaşi a început sezonul reducerilor. Un moldovean de 53 de ani a rămas fără instrumentul gîndirii după ce un vecin, care-i tăiase lemne, a vrut să verifice dacă este filosof pe cît se laudă. Ar fi inutil, sfidător şi pleonastic să vă spunem că urmaşii Aprodului Purice erau mangă. – Şi lui Ponta îi e frică de oamenii cu drujba: ,,E posibilă fraudarea alegerilor; tot ce ţine de instituţii, MAI, STS, AEP, se află în mîinile lui Iohannis şi Cioloş”. Mititelul, cum le ştie el pe toate! Parcă îl şi aud după alegeri: ai lor au furat mai mult decît ai noştri! Cîtă ipocrizie, atîta dramă electorală… – La 1 decembrie 2016, a intrat în vigoare Legea 225/2016, prin care facturile la utilităţi (gaze, curent electric şi salubritate) devin executorii. Cu alte cuvinte, tehnocraţii vor să ia cît mai repede şapte piei de pe noi şi nu vor să ne mai dea nici una înapoi.
– Ludovic Orban nu înţelege de ce Dragnea susţine familia tradiţională, în condiţiile în care concubinează cu Tăriceanu. În primul rînd că Dragnea e politician, ochi alunecoşi, inimă zburdalnică, iar, în altă ordine de idei, nici noi nu înţelegem de ce mult prea cinstitul Orban s-a cuplat cu DNA, cînd lumea e plină de cîrciumi. – Haideţi să vă dezvălui un secret, dar să nu mai spuneţi la nimeni: nici unul dintre aşa-zişii viitori prim-miniştri nu va pupa funcţia respectivă. E doar un joc de glezne, o abureală electorală. Şi nu vor fi, nu pentru că nu şi-ar dori, ci pentru că sînt nişte monumente de ipocrizie. Ba am putea să zicem, parafrazînd un om de spirit, că sînt de-o incompetenţă enciclopedică. Băsescu, luat de aburii ameţitori ai puterii, i-a şi invitat la dans, pe o stradă întunecoasă a istoriei: ,,Hai să facem dezbateri de la premier-fantomă la premier-fantomă, să vedem cine are cele mai corecte şi viabile soluţii”. Aţi înţeles? Premier-fantomă, soluţii-fantomă, păpică-fantomă. Adică o să vă cam hrăniţi cu friptură de umbră de iepure şi cu miros de pîine caldă. Bine-au zis latinii: în whisky se ascunde adevărul!
– Alina Bica, fosta şefă a DIICOT, a încasat la prima strigare 4 ani cu executare, în timp ce Adriean Videanu a fost absolvit de orice vină. Băi, justiţio, iar ai luat-o pe ulei? – Tontonelul de la Chişinău se zburleşte la România, pe care o sfătuieşte să-şi cam vadă de treabă, fiindcă, deh, om fi noi fraţi, dar brînza rusească-i pe bani. Bine, aspectul ăsta nu l-a deranjat deloc pe Werner, pe care-l doare-n mînerul burţii de România Mare. Şi-n vremea asta, Basarabia şi Bucovina curg ca două lacrimi pe obrazul Europei… – Dar avem veşti triste şi de la urmaşii lui Arpad, care i-au interzis ambasadorului lor să participe la recepţia oferită de Klaus Iohannis cu ocazia zilei noastre naţionale. Ministrul de Externe al consumatorilor de şaormă-cu-de-toate direct de la sursă, adică de sub şaua calului, a precizat că ungurii n-au un motiv de bucurie cînd aud de 1 Decembrie. Ce fraier! Bă, la 1 Decembrie 1918 aţi intrat şi voi în rîndul lumii, aşa cum sînteţi. Eu ştiu că hungarismul e singura voastră politică, dar nu vă jucaţi cu Vodă, că odată se trezeşte din somnul raţiunii, şi dă cu voi de pămînt. Nu mai rîdeţi, voi nu ştiţi că mutu’ are o relaţie specială cu pămîntul? E adevărat, durează un pic pînă se scoală, pînă-şi ia papucii, consoarta şi geanta de voiaj, dar şi cînd se întoarce din concediu, aţi feştelit-o! Vine şi îşi face vacanţa la voi.
– Fustele mini au fost inventate de designerul Mary Quant, care-l avea pe vino-ncoa’ printre cele două tropice. Să-i dea Dumnezeu sănătate! – Accidentul aviatic din Columbia (71 de victime, dintre care 23 de jucători ai echipei braziliene Chapecoense, care se deplasa la Medellin pentru a disputa finala Cupei Sudamericane la fotbal), s-a produs pentru că avionul a făcut pana prostului, rămînînd fără kerosen! Au supravieţuit miraculos 5 persoane, dintre care 3 fotbalişti şi o stewardesă. Unul dintre portarii echipei a murit la spital, după ce apucase să vorbească la telefon cu logodnica. Să pleci cu avionul fără să-i faci plinul – e culmea prostiei! E ca şi cum ai vrea să ajungi parlamentar în România fără a avea dosar penal. – Chris Evert, legenda tenisului mondial, insinuează într-un interviu acordat CNN că Simona Halep are o problemă mentală, adică e cam îngîmfată, şi că nu profită pe deplin de avantajul că are un antrenor de talia lui Darren Cahill. Cînd vă spuneam că nu-i mai ajunge nimeni cu prăjina la nas, vă supăraţi, vă revoltaţi, vă dădeaţi de ceasul morţii. Am avut dreptate pînă şi atunci cînd am afirmat că Simona nu progresează, a rămas încremenită în proiect, ceea ce nu o apropie de locul 1. Dimpotrivă. Acelaşi lucru l-a observat şi Chris Evert. Pentru cine a deschis ochii mai tîrziu, americanca e deţinătoarea a 18 titluri de Grand Slam. Unii nici nu ştiu să numere pînă la 18, dar fac legi în Parlamentul României. – Anca Dragu, de la Finanţe şi alte Distracţii, ne luminează: ,,Pentru Cuminţenie nu avem bază legală”. Dar pentru obrăznicie aveţi? – Democraţia cu oameni care nu se informează, care nu ştiu ce votează, care se lasă manipulaţi e un joc murdar, cu efecte ireparabile pentru naţiune, pe termen lung. Mai toţi tehnocraţii au fost atît de buni încît, imediat ce au arătat măsura valorii lor individuale, au fost daţi afară din Guvernul Lui. Schimbarea atîtor miniştri într-un timp atît de scurt este singura performanţă notabilă a domnului Cioloş. – O prostituată din Zimbabwe i-a dat-o pe coajă unui client, pentru că o răsplătise pentru serviciile prestate cu un ou fiert. Acum nu ştiu dacă oul a fost moale, sau n-a fost de struţ, cert este că nici asistentele TV din Zimbabwe nu mai pot fi păcălite aşa de uşor. Fără nici o legătură cu subiectul de mai sus, presa de sub chiloţi ne anunţă că Traian Băsescu i-a mîncat sarmalele Elenei Udrea pe vremea cînd îl consilia şi ea cum putea. Cu un piure, cu o ciorbă de potroace bine acrită cu zeamă de varză, cu un bileţel roz… Să nu credeţi că informaţia a scăpat fără ştiinţa Matrozului Chior! Nici pomeneală, era necesar ca acum, în campanie, electoratul să fie informat că Leana din capul satului este gospodină, iar el este un şnapan care, pentru a fi popular, îmbalotează sarmale, fasole cu ciolan şi rahat. – Băi, istoria asta contemporană e din ce în ce mai naşpa. Ia să ne aruncăm un ochi în trecut, cu ajutorul cronicarului Adi Sfinteş, ca să aflăm odată adevărul despre noi, că ne-am săturat de minciuni. Acest episod, intitulat ,,Preludiul formării poporului român”, îi va face pe surzi să vadă, şi pe orbi să audă. E, totuşi, o performanţă. – ,,Pentru cine încă nu ştie, Decebal era un viitorolog mai cunoscut în acea vreme decît Alvin Toffler. Aşa că i-a întîmpinat pe romani cu terapia de şoc. Cu pîine otrăvită, cu săgeţi ascuţite, copaci doar aţînaţi şi vipere din belşug. Locul randevu-ului: Tapae. Acum nu ştiu ce n-a mers de data asta, cert este că au luat-o pe coajă. Să se scoată, au încercat o diversiune în Dobrogea. Dar, spre ghinionul lor, fiind iarna lui 102 una deosebit de geroasă, le-a îngheţat dacilor vinul în vene, şi au fost nevoiţi, săracii, să bea apă. Dezastrul a fost total: jumătate dintre bărbaţii înarmaţi care au consumat mult hulitul lichid s-au înecat. După ghinionul ăsta colosal s-a încheiat «pacea romană». Echitabilă. Romanii au rămas într-o jumătate de Dacie, iar Decebal şi gaşca lui, în cealaltă, pe care au transformat-o cu ajutorul inginerilor roxolani, de neam germanic, evident, în Trabant. «Bine şi aşa, a silabisit regele, numai să meargă»… Cum acesta dădea semne că este în formă, Decebal s-a hotărît să-şi recupereze jumătatea de ţară lipsă. Traian atît aştepta. Investise capital serios în Dacia (numai Podul de la Drobeta îl costase o avere) şi voia să-l recupereze. Dar nu oricum, ci după un vechi obicei occidental, cu Dacia cu tot. Acum, să vă povestim noi luptele, n-ar avea nici o noimă, au făcut-o sculptorii lui Traian pe Columnă, dar cîteva chestiuni de culise tot o să dăm pe goarnă. Dacia căzuse, însă Decebal continua lupta împotriva capitalului străin la Sarmizegetusa. Mai spera că îi vor sări în ajutor vecinii săi, sarmaţii şi roxolanii, dar, ca şi altădată, ăştia se dăduseră la fund. E drept că nici nu trecuse prea multă vreme de cînd Decebal îi vizitase neprotocolar şi nervos, ca-n vremurile bune. Că, zicea regele dacilor după ce-i cuminţise, n-au reacţionat pozitiv în timpul primului conflict cu romanii. Fără nici o speranţă, Decebal l-a chemat pe aghiotantul său, Bicilis, căruia i-a grăit după ce l-a lăsat să-i pupe mîna: «Băi, Bicilis, treaba-i proastă şi s-ar putea s-o mierlesc. Ai grijă de averea mea, e sub apa Sargeţia şi-i destul de mare. Ţi-ajunge şi ţie. Nu apa, boule, averea… Poţi să deschizi o afacere, ţi-aş recomanda să întemeiezi o bancă, fiindcă tot sînt la modă. Nu mă mişcă prea tare că faci şi tu ceva avere. Un singur lucru te rog: ai grijă de copii ! De copiii mei, nu de-ai tăi…». «Mărite Decebal, n-ar fi mai bine să-ţi iau şi fiica de nevastă, ca să nu se risipească averea?!» «Băi, moartea-n crăci, tu te-ai uitat vreodată în oglindă să vezi cum arăţi?! Vezi că te cam întinzi, şi acu’ mă zburlesc la tine. Încă n-am murit. Ia tai-o de aici şi zi mersi că nu-ţi iau glanda! Nu că mi-ar fi milă, dar sînt în criză de timp. Ticălos ai fost, ticălos ai rămas, kaghebist nenorocit!». Bicilis se tupilă cu coada între picioare, căci trebuie să ştiţi, oameni buni, că de la daci încoace a rămas expresia asta, pe care unii, mai dedaţi la prostii, ar cataloga-o ca fiind vulgară. Decebal îl urmări cu privirea şi-şi zise: «Norocul lui a fost că eu nu tai capul oamenilor cu piciorul în ghips, ci numai acoperişuri de bărbaţi adevăraţi, nu fleandure». Îl chemă pe Diegis, fratele său, asupra căruia planau nişte îndoieli, dar n-avea încotro, era ultima soluţie. Îi încredinţă toate secretele şi-o tăie prin munţi, cu gîndul să pună de-o revanşă. În cale îi ieşi Sergiu Nicolaescu, dar omul i se păru cam oscilant şi cam gloabă. Din marele bărbat care conducea armate glorioase, în filme de lung metraj, rămăsese doar caroseria. Aşa că regele îşi continuă drumul. Dar nu singur, ci însoţit de nişte călăreţi romani, conduşi de unul Tiberius Claudius Maximus, un fel de Fane Spoitoru al lumii antice, care se oferise, tam-nesam, să-i ia ca amintire nici mai mult, nici mai puţin decît viaţa. «Să ştii că tîmpitul ăsta e în stare…» – îşi zise regele, şi şi-o luă singur, că d-aia aveau dacii sabia încovoiată. Cînd se întoarse Spoitoru, romanii cotrobăiau prin cetate, căci Bicilis nu-şi pierduse vremea de pomană. Le arătase romanilor de unde se taie conductele de alimentare cu apă, ba, într-un moment de bunăvoinţă supremă, îi descrise cu lux de amănunte lui Traian şi locurile unde Decebal îşi ascundea averile. Dar hoţul, tot hoţ: despre conturile regelui n-a scos o vorbă. Mulţumit, împăratul voia să fie şi satisfăcut. Întrebă de fata lui Decebal, dar fecioara fu găsită moartă de rîs. Ea se întîlnise cu-n tip bine clădit, roman sută la sută, cu care se grăbise să înceapă formarea poporului român. După unele surse credibile, şi a limbii române. Scîrbit peste poate, împăratul o luă în cortul lui. După vreo două ceasuri, îi anunţă pe romani că provincia se va numi Dacia Felix. Aşa a simţit el, în momentele alea, că este bine”. – Promouşăn: Episodul VIII, intitulat nici mai mult, nici mai puţin decît „Dedesupturile formării poporului român şi a limbii aferente”, nu trebuie ratat de nimeni, indiferent că e cu ţîţa-n gură sau că are barba sură…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI