Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

– Urgiile lui Hagi – ANAF bagă concurenţa în sevraj – Plagiat la Ministerul Injustiţiei – Carul (TVR) cu boi – Sex în timpul orei de ,,Prelucrarea lemnului” – Hoţul de diamante – Dosarele SRI – Pe Dodon îl mănîncă hîrşia – Cele mai tari prostituate din lume
– Legea graţierii politicienilor corupţi – Exclusivitate: adevăratul discurs al lui Donald Trump! – Demnitari de Vaslui – A fost un dobitoc – Manipularea prin incendii – ,,Lupta anticorupţie – farsă în cinci acte” – Întinerirea vaginului la hartişti – Voievozii şi vagabonzii

– Hagi, filosoful absolut, îi apreciază pe fotbaliştii care la ora 10 seara stau cu play-station-ul în mînă, spre deosebire de ceilalţi, care merg prin diverse locuri de pierzanie cu tot felul de coţofene şi fac, pardon de expresie, ,,urgii”. Joacă tare Hagi, nu se lasă pînă nu-l dă jos pe Gigi Hegel-Becali de pe soclu. – În magazinul ANAF din Tîrgu Jiu se vindeau droguri de mare risc, la preţuri care au băgat concurenţa în sevraj: 0,25 lei plicul! Ca să nu se prindă ceilalţi gabori, pe etichetă au scris ,,îngrăşămînt”. De cîte ori nu v-am atenţionat că oculta mondială v-a pus ceva în aer, în apă, în prezervative, ca să nu mai ştiţi ce faceţi la urna de vot?! Dar voi, nu şi nu, că aşa e bine, aşa merg treburile în spaţiul carpato-danubiano-hipnotic. – Culmea plagiatului: să te cheme Florin Iordache şi să plagiezi din MRU într-o teză de doctorat susţinută la Chişinău! Faptul că ai ajuns ministrul Injustiţiei din România e ceva firesc, în condiţiile în care pe aici strîmbii îi înghit pe cei drepţi. – În carul cu boi al TVR s-au răsturnat, de Ziua Culturii Naţionale, fiul colonelului de Securitate Patapievici şi fiul ploii, Lucian Boia. Impresia generală a fost că Eminescu, mort, e de un milion de ori mai viu decît ei. Lumea nu se pune la mintea lor, nici nu-i bagă-n seamă. Îi bagă altundeva. – Doi elevi din judeţul Neamţ au făcut sex în timpul orei de prelucrare a lemnului. Un fel de lucru manual, dar cu partener(ă). Probabil li se va scădea nota la purtare, fiindcă piesa a fost defectă. O fi fost dornul de vină, o fi fost raşpila, naiba ştie! Proful n-a fost la oră, a ajuns abia la ţigara de după… – ,,Dacia” a vîndut peste 580.000 de autovehicule în 2016, majoritatea în UE. Păcat că profitul se duce în Franţa… – Un român a furat două inele cu diamante, în valoare de 5,2 milioane de euro, printr-o simplă scamatorie tip ,,alba-neagra”. A înlocuit cutia cu o alta asemănătoare, în care erau tinichele. Din păcate pentru acest hoţoman, care a încercat să repatrieze o parte din ceea ce s-a furat de la noi, a fost prins, la Bucureşti, în timp ce negocia cu nişte evrei vînzarea unuia dintre inele. Acum poartă brăţări. Dar, cine ştie, poate le înlocuieşte şi p-alea… – Cică lupta pentru putere, faza pe unitate, s-a încheiat. Domnul Coldea a fost trecut în rezervă. Staţi cuminţi, ăştia nu trec în rezervă decît cu picioarele înainte! Chiar dacă Florian Coldea e agent american second-hand, nu se ştie cînd va mai fi nevoie de serviciile sale. Păi dacă deschide toate dulapurile pe care le are, vă îngroapă în bani. A păţit-o colonelul Bărbulescu, care era să se sufoce cînd a găsit în vestiarul de la serviciu al generalului 500.000 de dolari! Drept urmare, ca să nu aibă eventuale probleme de sănătate, a fost mătrăşit din sistem. Banii negri e ochiul dracului… – Dodon militează pentru Moldova Mare, după ce Putin l-a scărpinat în coarne. Măi, drace, nu te astîmperi? Te mănîncă hîrşia? Or să te scarpine moldovenii cît de curînd. Cu furca. – Putin susţine, cu argumente irefutabile, că prostituatele rusoaice sînt cele mai tari din lume. Imediat, moldovencele l-au dat în judecată la Tribunalul Internaţional de la Făurei. Nu-l vedem bine pe Vladimir Vladimirovici. Mărturia lui Trump nu-l va ajuta deloc fiindcă, deşi a luat tot estul Europei la ştangă,
n-a pătruns şi-n spaţiul carpato-danubiano-erotic. Că dacă pătrundea, nu mai avea parale pentru campania electorală şi ar fi trebuit să apeleze la Dragnea şi Grindeanu. Ba, ar fi luat şi masa cu ei. – Ion Besoiu şi-a pus aripile de înger, a spart fereastra cerului şi s-a strecurat dincolo. – Legea graţierii vrea să scoată corupţia de la puşcărie, ca să umble liberă pe stradă şi să ne dea în cap. Bagabonţii care au intrat la mititica licenţiaţi în dreptul mafiotului vor ieşi doctori docenţi. Pe lîngă aceştia, vor scăpa de lanţurile de la picioare şi cîţiva găinari, dar vor profita ca să-şi îmbunătăţească
CV-ul şi golanii electorali, care au scos morţii la vot sub ameninţarea judecăţii de apoi, de la partid. – Totuşi, să-i scoţi din puşcărie pe toţi hoţomanii fără adăpost, pe codul ăsta roşu de sărăcie, mi se pare inuman. PSD-ul îşi trădează electoratul. – Un grup de generali patrioţi, care-şi petrec viaţa între metafizică şi colecţionarea de case, ne-a pus la dispoziţie discursul integral al celui de-al 45-lea preşedinte american, soţul Melaniei Trump, distinsul domn Donald. ,,Măi, mînca-v-aş găinile, şi voi mie cîinele, uite care-i barosăneala! Vreau să le dăm de muncă la americani, chiar dacă nu prea le place, ca să ne îmbogăţim şi mai tare. Şi dacă punem ban pe ban, la viitorul baiaram, îl putem invita pe Florin Salam. E scump, dar e pe sistem, nu ca lăutarii ăştia supraevaluaţi de la Hollywood şi Las Vegas, colţ cu Clejani. Aşa că o să construim căi ferate, poduri, şosele cu centuri largi, o să fie belea, n-o să mai puteţi de bine. Dacă restul lumii se duce pe copcă, e problema ei, mi se rupe, America trebuie să fie înainte de toante. Pardon, înainte de toate. Avem nişte alianţe, vom face şi altele, cu Melanie sînt la a treia. Pe islamişti o
să-i radem, că prea ies în evidenţă cu bărbile alea de neam prost. Ăilalţi, aveţi grijă la graniţe, că e unii care ar sări pîrleazul dacă nu beliţi ochii cît sarmaua. De mîine omenirea se va schimba, mînca-v-aş ochii, o luăm în altă direcţie. Scapă cine poate! Vom reda Americii măreţia şi bogăţia. Restul mapamondului lumii, Dumnezeu cu mila! Îi mulţumesc lui Barack că a asigurat o tranziţie uşoară, dar, mai ales, Michellei Obama, că e beton, panteră neagră, nu alta! Le mulţumesc Clintonilor: fără ei, n-aş fi ajuns aici! Bill, nu fi supărat, Biroul Ovul e pe mîini bune. Hai că v-am pupat pe portofel şi pe voi, copiii de pripas ai Europei, care aţi poftit la masa mea! Vi s-a tăiat bon fiscal? Bine, marş acasă! Ne mai auzim cu auzul urechii…”. Asta a fost tot. Emoţionant pînă la lacrimi de crocodil. Şi orice ar spune adversarii lui Trump, el are şi un lucru frumos: pe Melanie. Chiar că e prima damă a Americii! Şi, culmea, la festivităţi a venit îmbrăcată. A fost o mare surpriză pentru Donald. N-o mai văzuse niciodată aşa… – Un derutat de Vaslui, nu i-am reţinut numele de filosof al trădării, o face pe deşteptul: ,,De la Ana Pauker, din Vaslui n-a mai ajuns nimeni ministru”. Păi n-a fost de ajuns? Nu e suficient că aţi trimis în Cameră, printre atîtea amante nevinovate, un violator cu patalama? Nu e o acuză, e firesc ca Vasluiul să aibă un asemenea reprezentant. Dar să vreţi şi ministru? La ce portofoliu? La Afacerile Europene de pe Centura Politicii? Hai, că prea vă-ntindeţi ca nişte coarde profesioniste! – Odiosul personaj care se dă în bărci cu puterea şi pretinde că e Avocat al Poporului susţine, cu argumente ciorbeşti, că a atacat la Curtea Constituţională şi Ordonanţa de Guvern din 1997 pe care, să vezi chestie, o dăduse chiar el! A uitat să ne spună dacă a fost dobitoc de la început, sau a contactat boala recent… – Clubul ,,Bamboo” a ars, pentru a doua oară, din temelii. La mijloc, ca şi în cazul ,,Colectiv”, este vorba de o mînă criminală. Celelalte teorii – că s-a fumat înăuntru, că s-au aprins spiritele prea tare, că inimile scăpărau precum brichetele chinezeşti – sînt apă de ploaie. Aceste incendii sînt altceva decît par. Sînt scenarii de dărîmare a guvernelor. Criminalii din spatele politicienilor, măcinaţi de boala puterii şi a banului public, în care nu se mai pot lăfăi oricînd au chef, n-au nici un scrupul. Pe fondul demonstraţiilor împotriva Legii graţierii, nişte victime la ,,Bamboo” ar fi declanşat o răzmeriţă greu de controlat. Evident că distinşii cheflii aflaţi în acest stabiliment de chiloţăreală şi distracţie sînt simpli cobai
într-un laborator de experimente extreme la scară mică. Pe uşa marelui laborator, în care se pun bazele definitivării dezastrului, scrie România. – În troaca de tărîţe a corupţiei a sărit cu rîtul înainte şi Alina Mungiu-Pippidi. Numai proştii mai cred că nu e un lucru absolut firesc. – Vă întrebaţi, poate, de ce foarte mulţi ani anticorupţia a stat ca Lăbuş, cu botul pe labe, în timp ce vulpile politice jumuleau găinile din coteţul statului, cu fulgi cu tot. Hai să vă luminez tot eu, că şi-aşa n-am nici o treabă. În vremea aia, doamna Kövesi era o simplă guristă în ansamblul folcloric al Procuraturii, aflat în turneu pe Valea Prahovei, unde o concura cu succes pe Roxana, Prinţesa Ardealului. După care se plimba romantică prin vie, aşteptînd s-o smulgă din letargie vînturile de vest. Aşa cum am spus-o de atîtea ori, lupta anticorupţie e o farsă în cinci acte: Reţinerea, Plimbarea prin faţa camerelor de luat vederi, Arestul la domiciliu, Condamnarea simbolică, Legea graţierii. Totul e atît de bine scris şi regizat, încît ar trebui să primim şi Premiul Nobel pentru Literatură de Consum şi Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin de realitate. – Alex Velea, un fel de manelist pe invers, n-a făcut public numele puradelului său pînă n-a scos certificatul de naştere, ca să nu-l fure altcineva! Pe nevinovatul copil îl cheamă Akim. Nume rar, într-adevăr! – Liviu Guţă se laudă că le-a cîntat refugiaţilor. Minte, e încă în viaţă! – Concomitent cu instalarea lui Trump în Biroul Ovul, Adriana Bahmuţeanu, această Monica Lewinski cu gura cît o şură, şi-a întinerit vaginul. Nu-nvie mortul, e-n zadar copilă! – Băi, aţi auzit de unguri? Ia să vedem cum ne-am procopsit cu asemenea vecini, evident, tot cu ajutorul ultimului mare cronicar şi-al istoriei sale necenzurate: ,,Prin Secolul IX , românii trăiau bine-mersi în obşti săteşti. Muncă, distracţie, procreaţie. Nu tu campanie electorală, nu tu alegeri. Impozite, ioc. Căci românii, în copilăria lor, aveau cap şi s-au lipsit de acele lighioane denumite generic finanţişti, parlamentari, consilieri sau, pur şi simplu, specialişti. Voia bună a ţinut şi după ce s-au organizat în cnezate şi voievodate, fiindcă Gelu, Glad şi Menumorut erau băieţi faini, din topor, la ei vorba era vorbă, şi ajunseseră şefi prin merite în cîmpul muncii cu migratorii, nu prin redistribuire. Şi, lucru elocvent pentru morala acelor timpuri, nu se folosea termenul de algoritm. Dar vremurile fericite n-aveau să dureze o veşnicie, că pe la sfîrşitul secolului şi-a băgat Scaraoţchi coada şi i-a adus prin părţile noastre pe unguri. Vagabonzii ăştia, cu belciug în nas şi blănuri de vulpe pe umeri, se hrăneau numai cu carne frăgezită sub şeile cailor, modalitate folosită şi de huni, care tot prin Panonia tăiaseră frunză la cîini. Pînă să ajungă aici, porniţi din regiunea Munţilor Altai (din Asia, evident), pe la anul 830 se jucau de-a mama şi de-a tata între Don şi Nipru, iar pe la 889 se aflau la Atelkuz. Aici, diferitele triburi de carnivori se unesc sub conducerea unui posesor de frînă de muci, numit Arpad, după care sînt bătuţi la meserie de bulgari şi de pecenegi. Lucru care nu i-a deranjat prea tare pe cei care au scăpat cu fuga, întrucît erau obişnuiţi cu forma asta de terapie, singura care le pria, de altfel. După ce au rătăcit prin Carpaţii Răsăriteni şi Galiţieni cam vreun an de zile, au ajuns în Cîmpia Panoniei pe la 896, de unde organizau expediţii de pradă. Ulciorul le-a mers la apă pînă în 955, cînd neamţul Otto cel Mare i-a fript urît la Lech, potolindu-i pentru o vreme. Trebuie să ştii, iubite cetitorule, că naşparliii ăştia îndrăgeau munca precum dracu’ tămîia, şi singura lor sursă sigură de venit, neimpozabilă, era jaful. Aşa că au năvălit în Transilvania, unde locuitorii erau blînzi şi, mai ales, harnici, afront cumplit la adresa popoarelor migratoare, care nu-l vor trece cu vederea. Românii n-aveau decît arcuri, aşa că au apelat la arma lor predilectă, dragostea de ţară, armă care n-avea cine ştie ce preţ la occidentali, dar care pe noi ne face să ne simţim din cînd în cînd mai aproape de inima lui Dumnezeu. Primele întîlniri de amor fierbinte dintre maghiari şi ai noştri s-au consumat cu intensitate maximă şi au fost descrise cu lux de amănunte de notarul anonim al regelui Bela al IV-lea, în «Gesta Hungarorum». Acolo se povesteşte cum au venit vecinii noştri, conduşi de Zulta, să-i ia ţinutul lui Menumorut. Voievodul i-a transmis bozgorului că nu-i va da nici cît un deget din pămîntul ţării sale, şi cu asta s-a declanşat chilabaul. Treisprezece zile de lupte crîncene!… Mai crîncene decît în PNL. Şi ce coincidenţă: n-a biruit nimeni! Zulta pierdea din ostaşi, şi aspectul ăsta nu-i convenea, că ungurii nu erau atît de numeroşi pe cît erau de-ai dracului. Aşa că a intrat în contact cu cel pe care nu-l putuse birui şi i-a cerut, tam-nesam, fiica de soţie. Culmea e că Menumorut a fost de acord fiindcă, privindu-l cu atenţie pe Zulta, a observat că tipu’ e de viitor: semăna bine cu Victor Ciorbea cînd îşi pierde ochelarii. Că şi atunci saşiii aveau căutare, pentru inducerea în eroare a electoratului: semnalizau stînga şi făceau la dreapta, sau invers, după cum bătea vîntul istoriei. Menumorut i-a dat fiicei ţinutul său drept zestre, păstrîndu-şi pentru sine doar Cetatea Biharea, pe care, pînă la urmă, tot Zulta şi nepoţii voievodului au stăpînit-o,
după decesul acestuia, firesc şi natural, survenit la momentul potrivit. De această dragoste cu sila a vecinilor nedoriţi de la Apus nu vor scăpa prea curînd voievodatele româneşti din Transilvania, şi nici cele din Moldova şi Ţara Românească nu vor avea linişte, pînă în Secolul al XIV-lea, cînd le vor scărpina bine pielea. Dar acele minunate evenimente le vom parcurge, cu inima plină de bucurie, altădată, iubite cetitorule. Cel mai bogat voievodat transilvan din acea vreme era cel condus de Gelu Românul, care-şi avea reşedinţa permanentă la Dăbîca, lîngă Cluj. Gelu avea în subordine şi nişte slavi, care se dăduseră pe brazdă de nevoie şi erau simpatici foc. Voievodul îi acceptase, fiindcă aveau un simţ politic de invidiat, ba chiar unul, mai de stînga, de-l chema Iliescu, reuşise, la un moment dat, să aducă tot poporul la un consens. E drept că, după consensul ăsta, bogata ţară a valahilor nu mai făcea două parale şi stătea agăţată pe marginea prăpastiei, dar, orişicît, experimentul a meritat, că numai astfel a reuşit să se afirme şi unul mai de dreapta, de-l strigau tovarăşii de caterincă Emilică, şi care, analizînd situaţia, a avut inspiraţia de a o împinge în prăpastie, că ameţise, săraca patrie, de atîtea promisiuni. Dar cu Gelu nu era de glumit, i-a dat pe politruci pe scările istoriei şi i-a indicat purtătorului de palavre Răzvan Ridiculescu: «Trece-i la rubrica <şi alţii>»… Gelu şi arcaşii lui l-au întîmpinat pe Tuhutum cu mult simţ de răspundere, provocîndu-i un gol important în inventar. Însă, după cum adeseori spune cronicarul, «prost să fii, noroc să ai», aşa că soarta luptei avea să o decidă un eveniment neaşteptat, dar fericit pentru şleahta lui Tuhutum. Gelu, care era un român desăvîrşit, adică avea mania colecţiilor de săgeţi, a luat de la unguri un snop. În spate, din nefericire. Văzînd în ce hal l-a adus hobby-ul său, calul l-a retras pe malul Someşului, cu gîndul nerostit să-i facă o morală straşnică, să-l ţină minte toată viaţa, adică maximum două-trei ceasuri, că Gelu luase metroul spre lumea ailaltă din mers. «Şi – gîndea calul – poate o să termine odată cu chestiile astea, că pare om serios»”. Promouşăn: Săptămîna viitoare o să publicăm stenograma (strict secretă) ultimei convorbiri neprotocolare dintre Gelu şi calul său, desfăşurată pe malul Someşului, sub nasul lui Sorin Mitu, pe care cei doi palavragii l-au lăsat la pielea goală. Cum
s-au rostit adevăruri grele, nici nevasta istericului n-a scăpat netăvălită. Ba calul, pe care-l chema, paradoxal, Măgăreanu, a dezbrăcat-o la pielea goală şi pe hoaşca a bătrînă – de soacra lui Mitu vorbim…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI