Şapte blesteme care au schimbat Istoria (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Blestemul este o invocare a urgiei Divine asupra cuiva pentru a păstra lucrurile într-o ordine prestabilită. Însă, uneori, repetarea unui eveniment tragic la anumite intervale sau a unor întîmplari care declanşează o nenorocire este văzută în aceeaşi notă a răului fatal, a imprecaţiei. Totuşi, dincolo de invocaţiile magice şi superstiţiile de orice natură, există nenorociri care se petrec nu doar din pură coincidenţă. Iată 7 din cele mai cunoscute blesteme care au schimbat faţa istoriei.

Blestemul Tippecanoe sau blestemul preşedinţilor americani

Un şir de întîmplări nefericite petrecute în viaţa unor preşedinţi americani a ridicat întrebarea dacă vreme de 140 de ani asupra „locatarului“ de la Casa Albă a planat un blestem ce îşi făcea simţit efectul din 20 în 20 de ani. Totul a început în 1840, atunci cînd William Henry Harrison a cîştigat preşedinţia cu sloganul „Tippecanoe and Tyler Too”, făcînd referire la participarea lui în lupta contra indienilor de la Tippecanoe, din 1811. Se pare că, acolo, fratele şefului indienilor Shawnee ar fi rostit blestemul cu un conţinut bizar, pentru că prevăzuse că Harrison va ajunge preşedinte: „Toţi preşedinţii vor muri din 20 în 20 de ani, începînd cu Harrison, în timpul mandatului lor!”. De atunci, şi pînă la alegerea lui Ronald Reagan, în 1980, toţi preşedinţii SUA au murit în timpul mandatului, din 20 în 20 de ani. Harrison moare la doar o lună după ce devine preşedinte; Abraham Lincoln este împuşcat, în 1860; James Garfield, ales preşedinte în 1880, moare asasinat în 1881; William McKinley, care obţine al doilea mandat în 1900, va muri împuşcat în 1901. Warren G. Harding, preşedinte din 1920, face infarct şi moare în 1923; F. Roosevelt moare în 1945, în timpul celui de-al patrulea mandat; Kennedy, ales în 1960, moare împuşcat în 1963. Ronald Reagan a rupt blestemul, supravieţuind atentatului din 1981.

Blestemul cîntecului sinucigaş

De numele pianistului şi compozitorului maghiar Rezsõ Seress se leagă o poveste sinistră. Se spune că încerca de foarte multă vreme să dea lovitura cu unul dintre cîntecele sale. Cele mai multe erau respinse, lucru care ducea, inevitabil, la certuri cu soţia sa. În cele din urmă, într-o duminică, aceasta l-a părăsit. Singur şi deprimat, Seress s-a aşezat la pian.

Apoi, aruncîndu-şi privirea pe fereastră, a văzut cum, pe cer, se strîng nori negri şi începe o ploaie tristă de toamnă. „Ce duminică mohorîtă”, a gîndit Seress, şi a început să improvizeze la pian. În mai puţin de o jumătate de oră, compozitorul a scris un cîntec întreg, cu o melodie şi un ritm ciudat, foarte deprimant şi trist. L-a numit „Szomorú vasárnap” („Duminică mohorîtă“). Surprinzător, un producător muzical i-a acceptat piesa, care a fost distribuită în întreaga lume. Totuşi, la puţină vreme după ce cîntecul a fost înregistrat şi pus în vînzare, au început o serie de lucruri bizare legate de această melodie. La Berlin, un tînăr a cerut unei orchestre să-i interpreteze melodia, apoi bărbatul a mers acasă şi s-a împuşcat în cap. Înainte de a face acest gest, le-a spus rudelor sale că se simte foarte deprimat după ce a ascultat un cîntec nou, pe care nu şi-l mai putea scoate din minte. După o săptămînă, o tînără femeie a fost găsită spînzurată într-un apartament din acelaşi oraş. Poliţia a găsit un disc cu cîntecul „Duminică mohorîtă” în dormitorul acesteia. După două zile, o secretară din New York s-a gazat, lăsînd în scris ca la înmormîntarea ei să se cînte „Duminică mohorîtă”. La nici o lună, un alt new-yorkez, de 82 de ani, s-a aruncat de la etajul al şaptelea după ce cîntase melodia mortală la pian. Cam în aceeaşi perioadă, un adolescent din Roma a auzit melodia, după care s-a aruncat de pe un pod. Presa din lumea întreagă a început să scrie despre tot mai multe sinucideri asociate cu melodia lui Seress. Astfel, un ziar din Londra scria despre cazul unei femei care pusese discul cu „Duminică mohorîtă” la volum maxim, înfuriindu-i şi speriindu-i pe vecini. La un moment dat, discul se blocase şi cînta la nesfîrşit acelaşi fragment. Enervaţi, vecinii au început să bată la uşa femeii, însă aceasta nu răspundea. Au spart uşa şi au găsit-o pe femeie moartă în fotoliu, după ce luase o supradoză de medicamente. Lunile treceau, şi tot mai multe astfel de cazuri erau raportate. Acest lucru i-a determinat pe şefii de la BBC să interzică difuzarea melodiei la radio… Rezsõ Seress i-a scris soţiei sale, aflată în Franţa, rugînd-o să-i fie din nou alături. În schimb, a primit o scrisoare de la Poliţie în care era informat că soţia lui se otrăvise, lîngă ea fiind găsit un disc conţinînd melodia „Duminică mohorîtă“. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a aşternut tăcerea asupra evenimentelor legate de misteriosul cîntec. Totuşi, melodia circulă azi liber pe YouTube, iar lumea e mai atentă de această dată la fenomenul Emo.

(va urma)

Historia

COMENTARII DE LA CITITORI