Şapte blesteme care au schimbat Istoria (2)

in Alte știri

Blestemul lui Superman

Cei mai populari actori care au jucat rolul lui Superman au avut o soartã tristã. George Reeves a fost primul lovit de blestem. Acesta s-a sinucis in condiţii destul de misterioase. Christopher Reeve, actorul care a luat chipul personajului în primele filme, a rãmas paralizat dupã ce a cãzut de pe cal. Nici creatorii personajului nu au avut o soartã prea bunã. Jerry Siegel şi Joe Shuster au vîndut ideea, de milioane de dolari, revistei de benzi desenate unde erau angajaţi, pentru suma ridicolã de 130 de dolari. Apropiaţi ai celor doi au afirmat cã cei care au pus blestemul asupra personajului au fost tocmai Jerry şi Joe, deoarece nu au fost rãsplãtiţi la adevãrata valoare a muncii depuse atunci cînd l-au creat pe Superman.  Dar cea mai ciudatã şi controversatã speculaţie este aceea care pune moartea preşedintelui american J.F. Kennedy pe seama blestemului lui Superman. Chiar înainte de atentat, consilierii de imagine ai preşedintelui au aprobat un articol în care Superman rostea aceleaşi mesaje ca şi oficialul american. Revista de benzi desenate unde trebuia sã aparã povestea era planificatã sã vadã lumina tiparului în aprilie 1964, insã Kennedy a fost asasinat în noiembrie 1963. Zvonurile legate de un posibil blestem ce „planeazã asupra lui Superman“ i-au determinat pe mai mulţi actori sã refuze sã joace în acest rol.

Blestemul caprei Billy

Un blestem aparte s-a abãtut asupra echipei de baseball Chicago Cubs, în 1945. Dupã cum spune legenda, Billy Sianis, un emigrant grec, a venit la meciul, din 1945, dintre Chicago Cubs şi Detroit Tigers alãturi de cãpriţa sa Murphy (sau Sinovia).

Cãpriţa era foarte haioasã, aşa cã paznicii l-au lãsat pe Sianis  sã intre pe în stadion împreunã cu ea. Înainte, însã, ca meciul sã se termine, proprietarul echipei Cubs, Philip Knight Wrigley, l-a dat afarã din tribunã pe Sianis, spunînd cã nu mai suportã cum miroase capra. Insultat, Sianis a blestemat echipa Cubs sã nu mai joace în World Series, atîta timp cît va fi condusã de Wrigley. Încîntat cã blestemul sãu a prins, în 1945 (echipa retrogradase), Sianis i-a trimis lui Wrigley o scrisoare din Grecia în care scria: Who stinks now? („Cine miroase acum? “). Blestemul s-a rupt dupã mai bine de 20 de ani, cînd, în 1967, Leo Durocher a devenit managerul clubului.

Diamantul Hope

Celebrul diamant dateazã din 1642 şi este vestit pentru culoarea remarcabilã, mãrimea, frumuseţea şi istoria lui. Diamantul Hope are o culoare de un albastru profund şi are 45,52 karate. Este prins de un colier, fiind înconjurat de 16 diamante albe. Însã bijuteria este celebrã şi pentru ghinionul pe care-l aduce. Dupã cum spune legenda, un anume Tavernier a fãcut o cãlãtorie în India şi a furat diamantul din fruntea (sau ochiul) statuii zeiţei hinduse Sita. Ca pedeapsã, Tavernier a fost sfîşiat de viu de cãtre nişte cîini turbaţi, într-o cãlãtorie în Rusia, la scurt timp dupã ce vînduse diamantul. Regele Louis XVI este, probabil, cel mai celebru deţinãtor al preţioasei podoabe, blestemul ajungîndu-l şi pe el, fiind decapitat împreunã cu soţia sa, regina Maria Antoaneta. În cele din urmã, diamantul a fost donat Institutului Smithsonian. Diamantul Hope este expus la National Gem and Mineral Collection din cadrul National Museum of Natural History.

Blestemul lui Tutankamon (1)

Dupa cîteva luni de la deschiderea mormîntului lui Tutankhamon au început ghinioanele. „Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulburã pe faraon“. Aceastã inscripţie, descoperitã în mormîntul lui Tutankamon, a cãpãtat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormîntul. În 1903,un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo pentru a face noi sãpãturi. El a reuşit sã atragã colaborarea unui tînãr, dar remarcabil arheolog, Howard Carter. La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon şi Calender au coborît pentru prima data în mormînt. Se spune cã cei doi, Carter şi Carnavon, au descoperit mormîntul mai devreme, dar au ţinut ascuns acest eveniment deoarece au gãsit mormîntul intact. Ca sã se ştie cã a fost profanat, ei au lãsat mormîntul în dezordine. La 18 februarie, s-a fãcut „inaugurarea oficialã“ a sãpãturilor. Dupã cîteva zile, lordul Carnavon a murit înţepat de un ţînţar, spunînd, înainte de a muri: „S-a terminat, am auzit chemarea şi mã pregãtesc!“. În acel moment, lumina s-a stins în camerã şi, de altfel, în tot hotelul. Aşa s-a nãscut legenda blestemului lui Tutankamon.

(va urma)

Historia

COMENTARII DE LA CITITORI