Şapte blesteme care au schimbat Istoria (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Blestemul lui Tutankhamon (2)

Astăzi, ipoteză doctorului Dean este aproape unanim aceptată. El susţine că motivul decesului celor care au intrat în mormîntul faraonului nu este blestemul, ci un soi de ciupercă (aspergillus niger) ai cărei spori, pătrunzînd în plămîni, găsesc condiţii propice de germinare şi se dezvoltă repede, formînd colonii ce provoacă leziuni în ţesutul pulmonar. Absorbite de sînge, toxinele sînt transportate în creier şi acţionează asupra sistemului nervos central, provocînd halucinaţii de genul celor produse de acidul lisergic sau de Mescalină. Totuşi, o întrebare există: sînt simple coincidenţe, sau blestemul există? Carnarvon a murit după două luni de la intrarea în mormîntul lui Tutankhamon. La 6 ani după ce acesta murise, mai decedaseră încă 12 persoane care făcuseră parte din echipă lui. În anii ce au urmat, au murit alţi cîţiva oameni care au avut legătură cu expediţia. Lista cea lungă cu morţi a început în aprilie 1923, cînd Carnarvon s-a trezit în camera de hotel din Cairo simţindu-se rău. Cînd fiul său a intrat ca să-l vadă, Carnarvon era deja inconştient. Iar în acea noapte a şi murit. Moartea lui s-a datorat unei muşcături de ţînţar – muşcătură identică cu cea de pe obrazul mumificat al lui Tutankhamon. Lista nu se  mai oprea. Secretarul expediţiei, Richard Bethell, a fost găsit mort în patul său. Radiologul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul faraonului, se plîngea că este epuizat. La scurt timp după întoarcerea în Anglia, a murit. Arheologul Arthur Mace, care a fost unul dintre conducătorii expediţiei, a intrat, brusc, în comă şi a murit înainte că doctorii să poată să stabilească diagnosticul. În 1930, doar 2 dintre membrii echipei care au intrat în mormîntul regelui mai erau în viaţă. Blestemul faraonului a avut efect şi după jumătate de secol din momentul în care a decedat prima victimă. În 1970, singurul supravieţuitor al expediţiei, bătrînul Richard Adamson, în vîrstă de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune. El a spus telespectatorilor că nu crede în blestemul lui Tutankhamon. După ce a plecat de la studioul de televiziune cu taxiul, maşina a fost implicată într-un accident. Adamson a fost aruncat din maşină pe asfalt, şi a fost ucis de o trăsură. Era pentru a treia oară cînd spusese în public că nu crede în blestem. Prima oară, soţia sa a murit la 48 de ore după această remarcă. A două oară, fiul său şi-a rupt coloană vertebrală într-un accident de avion. După a treia întîmplare, Adamson a afirmat: „Pînă astăzi, am refuzat să cred că este vreo legătură între blestem şi ceea ce i s-a întîmplat familiei mele. Dar acum am unele dubii“.  În 1972, s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din Muzeul din Cairo să fie expus la Muzeul din Londra . Transportul a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez, care era directorul general al Departamentului de Antichităţi al muzeului şi răspundea de mumiile şi comorile faraonilor. El a spus că: „Eu, mai mult că oricare altă persoană din această lume, am avut legătură cu mormintele şi mumiile faraonilor. Şi, totuşi, sînt în viaţă. Nu cred nici o clipă în blestem“. Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la Muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. În ziua respectivă, doctoral Mehrez a murit subit. Avea 52 de ani. Realitate sau simple coincidenţe, Blestemul lui Tutankhamon naşte, şi astăzi, aceleaşi întrebări care vor rămîne şi în viitor sub semnul misterului.

Blestemul Poltergeist

Blestemul „Poltergeist“ este legat de circumstanţele ciudate în care oamenii care au lucrat la acest film au murit. Mai exact, 4 dintre actori au decedat din cauze neobişnuite în perioada dintre prima parte a filmului şi cea de-a treia, unul dintre ei murind chiar în timpul filmării părţii a doua.

Dominique Dunne, actriţa de 22 de ani care a jucat rolul lui Dana în primul film, a murit strangulată de către prietenul ei gelos, în 1982. Heather O’Rourke, actriţa de 12 ani care a interpretat rolul lui Carol Anne în toate cele 3 filme, a trecut în nefiinţă în 1988, după ce doctorii au tot încercat să îi găsească un diagnostic la afecţiunea ciudată pe care o avea. Julian Beck, actorul de 60 de ani care jucase rolul lui Kane în „Poltergeist II: The Other Side“, a murit de cancer la stomac, însă fusese diagnosticat înainte să primească rolul. Will Sampson, 53 de ani, care a jucat rolul lui Taylor the Medicine Man in „Poltergeist II“, a murit după o complicaţie în urma unei operaţii la rinichi. Se pare că acest blestem provine de la faptul că scheletele care apar în primul film sînt adevărate, dezgropate din mai multe morminte. Actriţa Jo Beth Williams a declarat, într-un interviu, că producătorii Mark Victor şi Michael Grais au recunoscut că scheletele folosite în „Poltergeist II“ erau reale şi că au chemat un preot care să protejeze platoul de filmare împotriva spiritelor. În plus, imobilul din Pasadena, California, unde s-au filmat scenele din casa Freeling a fost distrusă de un cutremur, în 1994. Jo Beth Williams, cea care a jucat rolul lui Diane Freeling, povestea cum, în fiecare zi, cînd se întorcea de pe platourile de filmare găsea, acasă, tablourile de pe pereţi strîmbe. Actorul Will Sampson, un şaman indian, a făcut un exorcism pe platourile de filmare ale „Poltergeist II“ pentru a scăpa de spiritele malefice. La un an după ce „Poltergeist II“ a avut premiera, Will a murit. În timpul unei scene în care Robbie Freeling (Oliver Robins) trebuia să fie strangulat de către un clovn de jucărie, păpuşa mecanică s-a defectat, iar Robins a fost strangulat de-a binelea. În cadrul unei şedinţe foto pentru „Poltergeist III“, după ce s-au developat pozele, s-a văzut că faţa actriţei Zelda Rubenstein era acoperită de o lumină albă. Se spune că fotografia fusese făcută exact în momentul în care mama actriţei murise.

Sfîrşit

Historia

COMENTARII DE LA CITITORI