Săracul dom Băsescu

in Război corupției

Motto: ,,Aideţi să vorbim degeaba, că tot n-avem nici o treabă”. ANTON PANN.

Recentele apariţii pe sticlă ale fostului preşedinte, cu predilecţie la B1TV şi România TV, au lăsat impresia unui om dezbrăcat de obişnuitul său costumul de zale (de împrumut) şi de pe fruntea căruia a căzut Coiful lui Traian Împăratul, cel suav cîntat de muza Elena din Pleşcoi. Imaginea aceasta a fost alimentată cu abilitate de un cotoi politic precum Ion Cristoiu, un moldovean uns cu alifii de faţadă (pardon, de faţă, din cele contra ridurilor), de un incisiv moderator politic, Victor Ciutacu, şi chiar de atotştiitorul Radu Banciu. Cu privire la acesta din urmă, mărturisesc că, la cei 82 de ani pe care îi am, mă tot străduiesc, fără succes, să descopăr din pălăvrăgeala lui cînd spune adevărul şi cînd nu, ce opţiune politică are, pe ce se bazează ea şi, nu în ultimul rînd, pe cine, sau interesul cui îl reprezintă. Oricum, pot spune că acest Banciu, pe zi ce trece, după eşecul Băsescului cu ,,Turcescu, primar al Capitalei”, capătă aspectul unui fost dulău politic, transformat într-o potaie jegărită care cînd mîrîie, cînd latră a pustiu…
În privinţa lui dom Băsescu (vroiam să zic domnul, dar domn sărac nu există), constatăm în ultima vreme, cu uimire, că ascultă cu oarecare răbdare reproşurile care i se aduc, ba chiar recunoaşte multe din gafele şi abuzurile comise, dar, cu binecuoscuta-i viclenie şi fără a renunţa la tupeul caracteristic, încearcă, în unele situaţii, să scoată castanele din foc cu mîna altora. Speră, probabil, că se vor mai găsi destui care să-l creadă. În ceea ce mă priveşte, acest lucru este exclus. Nu vreau decît să ne lase în pace, fiindcă, în cei 10 ani în care ne-a condus ca un guvernator de colonie, ne-a chinuit destul cu stilul său de ,,eu ştiu tot”. Ne-am săturat de laudele pe care şi le aduce, împăunîndu-se, de pildă, că ar putea fi cel mai bun prim-ministru. Păi nu a fost, în locul lui Boc, atunci cînd ne-a tăiat salariile şi ne-a ciuntit pensiile, în timp ce camarila lui se îmbogăţea din retrocedări fictive şi abuzive, de sute de milioane de euro? Pentru astea se găseau bani, dar pentru pensii şi salarii, nu. Acum, ce mai vrea? E cazul să renunţe la ambiţiile sale politice şi să-şi vadă de nepoţi şi de cele 62 de dosare pe care le are. Poate – cine ştie? – unul-două dintre ele (dosarul Flota, sau Vila din Mihăileanu) să-l trimită unde trebuie şi, aşa, să ne liniştim şi noi.

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI