Sărbătoarea Învierii Domnului în lume

in Pagină creştină

Cum se sărbătoreşte Paştele şi ce obiceiuri sînt în alte ţări

Sărbătorile Pascale poartă aceleaşi simboluri şi semnificaţii în întreaga lume, însă în fiecare regiune acestea se celebrează prin obiceiuri şi tradiţii diferite, în funcţie de specificul locurilor. Paştele ortodox şi cel catolic cad destul de rar în aceeaşi zi, iar aceasta se datorează faptului că la stabilirea datei sărbătorii se folosesc calendare diferite: cel iulian şi cel gregorian. Cu toate acestea, în ultimii cinci ani, cele două sărbători au coincis de mai multe ori: în 2010, 2011 şi 2014.

În 2016, cele două sărbători au fost la o distanţă mai mare de o lună: Paştele catolic pe 27 martie, iar cel ortodox, pe 1 mai.

Abia acum, în 2017, ortodocşii şi catolici vor mai celebra deodată sărbătoarea, pe 16 aprilie. În 2018, va fi tot o diferenţă de o săptămîna între Paşti; pe 1 aprilie, la catolici, şi pe 8 aprilie, la ortodocşi. Aceeaşi diferenţă se va păstra şi în 2019. Atunci, Paştele catolic va fi pe 21 aprilie, iar cel ortodox, pe 28 aprilie. În 2020, catolicii vor sărbători Paştele pe 12 aprilie, iar ortodocşii, pe 19 aprilie.

În România, ouă roşii, lumina sfîntă, mielul şi pasca.

Cel mai răspîndit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii. Acestea sînt nelipsite de pe masa copioasă din prima zi a acestei sărbători şi fac deliciul celor mici, care abia aşteaptă să le ciocnească.

Deşi înainte nu se accepta ca oule să aibă altă culoare, în afara de cea roşie, acum lucrurile s-au mai schimbat, iar mamele şi copiii le colorează cu verde, galben sau albastru. Există mai multe legende legate de obiceiul vopsirii ouălor în cultura românească. Cea mai populară dintre ele spune că Maica Domnului, care venise să-şi plîngă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lîngă cruce şi acestea au fost înroşite de sîngele care picura din rănile lui Isus.

În noaptea de Înviere, credincioşii sînt încurajaţi să meargă la biserică şi să ia lumină. Ei trebuie să aducă de acasă o lumînare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate părintele din altar. Lumina este simbolul Învierii.

Cele mai multe familii păstrează restul de lumînare rămasă nearsă după slujbă şi o aprind în cursul anului în cazul în care au un mare necaz. La sfîrşitul slujbei de Înviere, preotul împarte tuturor Sfintele Paşti şi îi împărtăşeşte pe cei mici.

În România, toate familiile servesc la masa de Paşte carne de miel, preparată sub diverse forme. Fie că este vorba despre friptură sau drob, cei mici şi cei mari se bucură de carnea gustoasă.

Mielul este simbolul Mîntuitorului Isus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

Pasca, acest preparat dulce, obţinut din aluat, brînză şi stafide, este printre felurile preferate ale celor mici. Ea se prepară o dată pe an, de mame şi bunici.

În Filipine: Răstignirea pe cruce, la propriu!

Filipine are o puternică tradiţie de Paşte, în care se respectă atît aspectul spiritual al Postului Mare, cît şi al Duminicii Paştelui. Cu această ocazie, are loc Festivalul Moriones în Marinduque, care îi evocă pe soldaţii romani cruzi, participanţi la crucificarea lui Isus Christos. Ritualul Postului Mare din Pampanga, localitate aflată în regiunea San Pedro, este o sărbătoare specifică, care presupune participarea sătenilor la un act de auto-flagelare, în care unii dintre ei sînt răstigniţi „literalmente” pe cruce.

În Australia: Marsupialul de ciocolată

În Australia, multe familii aranjează o vînătoare, în Duminică Paştelui, în casele sau grădinile lor, pentru a vedea care dintre membrii familiei găsesc cele mai multe ouă. Aceştia stau apoi la masă cu rudele lor, unde consumă friptură de miel, de vită sau de pui cu legume prăjite, cum ar fi cartofi, morcovi, dovleac. De asemenea, sînt foarte populari iepuraşii şi ouăle de ciocolată. În ultima vreme, cu ocazia Paştelui, au fost comercializaţi bilbies (latinescul Macrotis) de ciocolată. Bilby este un animal nativ din Australia, pe cale de dispariţie. Astfel, producătorii au decis ca profiturile din vînzarea bilbies să fie folosite pentru protejarea acestei specii.

În Germania: Marele Foc de Paşte

În Germania, Paştele se numeşte „Ostern”, denumirea fiind legată de zeiţa anglo-saxonă a primăverii, Eostre. Copiii au aproximativ trei săptămîni de vacanţă de Paşte şi, totodată, nimeni nu lucrează în Vinerea, Sîmbăta şi Duminica Mare. Cît despre obiceiurile culinare, majoritatea oamenilor mănîncă peşte în Vinerea şi Sîmbătă Mare. De asemenea, în regiunile din nordul Germaniei, se organizează un mare foc de Paşte. Evenimentul este foarte popular, motiv pentru care o mulţime de oameni se adună şi stă în jurul lui. Focul de Paşte arde simbolic toate rămăşiţele iernii şi, în mod simbolic, sentimentele rele. Acest obicei există şi în Olanda.

În Franţa: Doliu pentru răstignirea lui Christos

În Franţa, celebrarea Sărbătorilor Pascale porneşte din Vinerea Mare, cu o notă solemnă. Clopotele nu sună timp de trei zile, începînd din Vinerea Mare pînă în Duminică Paştelui. Acesta este un semn de doliu în amintirea faptului că Christos a fost răstignit. De Paşte, copiii trebuie să găsească ouăle de ciocolată ascunse de bătrîni în case.

În Africa: Fluturi, flori, copaci şi banane

În majoritatea statelor din Africa, în timpul Sărbătorilor de Paşte, bisericile sînt decorate cu Vitenge şi Kanga, haine confecţionate în formă de fluturi, flori, copaci şi banane. Imnurile creştine sînt însoţite de bătăi de tobe şi Kigelegele, sunete de înaltă ţinută morală, realizate de femei. După masa de Paşte, au loc dansuri tradiţionale în afara bisericii.

În Rusia: Sărbătoare cu multe ouă roşii

Bisericile ortodoxe din Rusia au un ritual interior, diferit de cele catolice. Sîmbătă seara, uşa lăcaşului de cult stă închisă pînă la miezul nopţii, cînd preotul o deschide şi iese spunînd „Christos a înviat! Christos a înviat! Christos a înviat!”. După orele de anticipare tăcută, credincioşii răspund „Adevărat a înviat!”. Un alt ritual interesant este vopsirea ouălor în roşu, culoare ce simbolizează sîngele lui Christos. În plus, oamenii sparg ouăle folosind cuie, pentru a-şi aminti de moartea lui Christos. Tot de Paşte, familiile ruseşti coc prăjituri tradiţionale, cunoscute sub denumirea de „kulich” şi fac pasca, pe care o aduc la biserică, unde preotul o binecuvîntează.

În Anglia: Iepuraşul cu daruri

Iepuraşul este un simbol foarte important pentru Sărbătoarea Paştelui în Anglia. Acesta „ascunde” ouă şi cadouri prin casă, pe care copiii le caută în dimineaţa de duminică. Paştele este sărbătorit prin schimb de ouă, dar şi daruri. Acestea pot fi bani, haine, ciocolată şi coşuleţe cu flori. De asemenea, prăjiturile dulci de fructe în formă de cruce sînt alimente populare în Vinerea Mare.

În Israel: „Cele Douăsprezece staţii ale Crucii”

Paştele în Israel are o semnificaţie specială, deoarece ritualurile creştine au rădăcini în tradiţiile evreieşti. Celebrarea Paştelui evreiesc, care comemorează exodul evreilor din captivitate, în Egipt, a fost legată de Paşte (în ebraică Pasach) încă de la început. Astfel, pentru sărbătorirea Paştelui, credincioşii creştini din întreaga lume se adună în Oraşul Sfînt, Ierusalim. Masa de Paşte este sărbătorită la Biserica veche a Sfîntului Mormînt din Ierusalim. În Israel, o mare parte din evrei nu îl acceptă pe Isus Christos ca Mesia trimis de la Dumnezeu, şi, prin urmare, aceştia nu sărbătoresc Răstignirea lui sau întoarcerea din regatul morţii. În timpul Paştelui, au loc multe procesiuni în Israel. Acestea urmează drumul lui Isus la Golgota. Traseul este numit „Douăsprezece Staţii ale Crucii“. De asemenea, mulţi turişti din diferite părţi ale lumii vin să ia parte la această procesiune. Participarea este considerată o practică sfîntă pentru creştini.

În SUA: Pomul împodobit cu ouă

În duminica Paştelui, la New York şi în alte oraşe au loc parade. Sărbătoarea este uşor de observat prin pieţele frumos decorate şi casele împodobite. Sărbătoarea Paştelui în SUA este foarte comercializată. Simboluri precum iepuraşi, ouă colorate, copaci împodobiţi şi carne de miel se găsesc în diferite forme. Iepuraşul de Paşte şi ouăle de lemn au fost introduse în folclorul american de coloniştii germani, care au sosit în ţară în jurul anului 1700. Treptat, poporul american a importat şi alte tradiţii, dintre care cea mai de succes s-a dovedit a fi decorarea unui copac cu ouă de Paşte şi desenarea lui cu diverse simboluri specifice Sărbătorii. Cartea „Egg Tree”, de Katherine Milhous, este celebră, pentru că prezintă acest obicei pe îndelete.

În Suedia: Tinerii se biciuiesc cu nuiele

În această ţară, în amintirea suferinţelor petrecute de Isus, în vinerea dinaintea Paştelui, tinerii „se biciuiesc” cu nuiele de mesteacăn decorate şi împodobite. O altă tradiţie legată de Paşte este sărbătorită în Joia Mare; conform tradiţiei, această perioadă era legată de vrăjitoare, ce simbolizau ghinionul, astfel, pentru a le alunga, erau aprinse focuri, iar oamenii făceau zgomote ciudate şi acestea zburau către „Bllkulla”. Astăzi, acest eveniment este sărbătorit pentru amuzamentul copiilor.

În Olanda: Carnaval de Paşte

Paştele în Olanda este marcat de carnavalurile care preced perioada de post şi penitenţă. Pregătirile pentru carnavaluri încep încă din anul anterior, în cea de-a 11 zi a celei de-a 11 luni, cînd un consiliu de 11 persoane se întîlneşte pentru a pune la cale programul carnavalurilor. În timpul carnavalurilor, olandezii participă la diverse petreceri, parade şi baluri mascate. În fiecare oraş o persoană este aleasă Prinţul Carnavalului şi îi sînt înmînate cheile urbei. În prima zi de Paşte, olandezii obişnuiesc să ia masa în familie. Masa este atent decorată de gospodine cu ouă colorate şi flori de primăvară. Nelipsită din meniul tradiţional al olandezilor este „Paasbrood”, un fel de pîine dulce care conţine struguri şi stafide.

În Mexic – sărbătoarea ţine două săptămîni

În Mexic, Sărbătoarea de Paşte ţine două săptămîni, fiind împărţită în Săptămîna Sfîntă, cînd sînt sărbătorite ultimele zile ale lui Isus, şi Pascua, sărbătorind Învierea lui Isus, care reprezintă totodată şi eliberarea de sacrificiile impuse de post. Fiecare comunitate sărbătoreşte acest eveniment în funcţie de influenţele religioase, însă cel mai emoţionant moment, din săptămîna sfîntă, caracteristic la majoritatea comunităţilor, îl constituie punerea în scenă a evenimentelor petrecute în trecut. Scenetele redau ultima cină, trădarea, judecata, în unele oraşe întîlnindu-se chiar şi răstignirea.

În Grecia: catafalc purtat pe străzile oraşelor

Prima ceremonie este ţinută în Vinerea Mare, cunoscută ca şi ziua coborîrii trupului Mîntuitorului de pe cruce. Catafalcul este scos din altar şi purtat pe străzile oraşului, urmat de credincioşi cu lumînările aprinse. Sîmbăta Mare este dedicată pregătirilor, iar atmosfera generală este de voioşie şi bună dispoziţie, pentru că se ştie că nu a mai rămas mult timp pînă la Înviere. Bisericile sînt decorate de sărbătoare, oamenii sosesc pe înserat, avînd lumînări, iar la miezul nopţii iau lumină şi îşi spun „Christos a înviat!” (în limba greacă, „Christos anesti!”). În prima zi de Paşte, au loc, în aer liber, diferite manifestări de bucurie pentru Învierea Domnului, consumîndu-se supă de miel, friptură de miel, ouă, salate şi prăjituri speciale. De asemenea, grecii mănîncă o pîine rotundă (lipie), ornată cu o cruce făcută din ouă roşii, care se numeşte Christopsomon.

În Italia: Clopotele bisericilor tac de joi pînă duminică

În Italia, clopotele bisericilor sînt auzite pe parcursul întregului an, dar se opresc în Joia Mare şi liniştea se aşterne peste întreg ţinutul. Oamenii sînt mai tăcuţi şi mai gînditori, amintindu-şi de răstignirea lui Isus. În dimineaţa zilei de duminică, se aud din nou clopotele, care-i anunţă pe oameni că Isus a înviat. Copiii găsesc ouă ascunse prin casă sau în grădină. În timpul Postului, femeile pun grîu la încolţit într-un loc întunecat din casă. Firele de grîu vor fi folosite pentru decorarea bisericilor în zilele premergătoare Paştelui. Spre deosebire de alte ţări, în Italia, copacul care simbolizează victoria vieţii asupra morţii este măslinul, şi nu palmierul. În Duminica Floriilor, oamenii duc la biserică ramuri de măslin pentru a fi sfinţite. După ce toţi oamenii s-au adunat în biserică, uşile se închid, simbolizînd porţile Ierusalimului. Preoţii ciocănesc de trei ori şi uşile se deschid, muzica se revarsă în acorduri vesele, iar oamenii flutură ramurile, comemorînd astfel intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. În Vinerea Mare, multe biserici reconstituie ritualul spălării picioarelor. Se aleg 12 bărbaţi săraci din parohie, care simbolizează cei 12 apostoli, iar preotul, acţionînd ca Isus Christos, le spală picioarele. Prima zi de Paşte este o zi a fericirii şi a speranţei renăscute. Oamenii mănîncă produse tradiţionale, dintre care cea mai importantă este friptura de miel, consumată împreună cu o salată de ouă fierte.

În Spania: Săptămîna Sfîntă

Postul Mare consituie o perioadă de meditaţie, rugăciune şi privaţiuni, care-i purifică pe oameni şi îi pregăteşte pentru miracolul Învierii. În Duminica Floriilor, oamenii merg la biserică, iar copiii duc ramuri şi frunze de palmier pentru a fi binecuvîntate de preot. Băieţii au ramuri simple, în timp ce fetele duc unele ornate cu bomboane şi beteală. În Sîmbăta Mare, toată lumea merge la biserică, iar duminică se ia masa în familie şi se merge în vizită la rude. Momentul anual esenţial care îi marchează frumuseţea este cel dinaintea Sărbătorilor Pascale. Denumită de catolici Săptămîna Sfîntă şi de ortodocşi – cea a Patimilor, celebrarea ei în Spania e încărcată de semnificaţii puternice. Procesiunea tradiţională, datînd din Secolul al XIII-lea, reiterează momentele fundamentale ce precedă minunea Învierii şi este respectată cu stricteţe şi bucurie de persoane de toate vîrstele. Aproximativ 50 de oameni cu glugi (Costaleros) poartă pe umeri greutăţile fiecărui cortegiu. Persoanele care însoţesc alaiul poartă doliu, bărbaţii fiind îmbrăcaţi în costume negre, iar femeile, înveşmîntate cu tradiţionalele mantii din dantelă (mantilla) cu rozarii. Copiii negociază ceară de la lumînările înalte, purtate de Nazarenos, primind cîteva picături în schimbul bomboanelor. Cu atît vor fi mai norocoşi, cu cît, în final, mingea lor de ceară va fi mai mare.

În Bulgaria: daruri între prieteni şi rude

La miezul nopţii dintre sîmbătă şi duminică, oamenii se adună la biserică cu ouă roşii şi pîine. Procesiunea este foarte asemănătoare celei de la noi. Una din tradiţiile specifice în Bulgaria este că oul roşu care se loveşte de zidul bisericii este primul mîncat. La masă, oamenii ciocnesc ouă, iar cel care rămîne cu oul întreg este cel despre care se crede că va avea un an plin de noroc. În zilele dinaintea sărbătorilor de Paşte, familiile creştine trimit pîine şi ouă vopsite ca daruri pentru prietenii lor turci. Persoana care transportă ouăle primeşte, de obicei, nişte bani în semn de mulţumire. Astfel de daruri se fac şi rudelor mai îndepărtate, părinţilor spirituali şi altor apropiaţi. Tot de Paşte, şi tot în Bulgaria, femeile sînt udate cu apă pentru a le merge bine tot anul.

În Argentina, se consumă aloja şi chicha

În partea de nord a acestei ţări se organizează un carnaval, pentru care argentinienii încep să se pregătească atunci cînd se coc boabele de algaroba (acesta fiind un arbore din care se face chicha, o băutură spirtoasă andină). Toată lumea se pregăteşte de sărbătoare în sunetele muzicii, se consumă două tipuri de băuturi – aloja şi chicha – iar oamenii se îmbracă în poncho-uri şi poartă pălării, în credinţa că astfel se vor feri de duhurile malefice. În ziua de marţi care precede Miercurea Cenuşie (prima zi a Postului Paştelui), se desfăşoară ceremonia „tincunoaco“. Mamele şi bunicile se adună, aşezîndu-se pe două rînduri în jurul unei arcade făcute din ramuri de salcie şi decorate cu flori, fructe, dulciuri şi lanterne micuţe. Cele două grupuri se întîlnesc apoi sub această arcadă şi îşi dăruiesc cîte o păpuşă, pe care, în prealabil, o atinge fiecare de frunte. Ritualul acesta constituie o ceremonie sacră, despre care se consideră că semnifică legătura indestructibilă care le uneşte pe femei şi pe care nu o poate desface decît moartea. În Sîmbăta Mare, carnavalul ajunge la apogeu. Femeile, îmbrăcate în cămăşi largi, poncho-uri viu colorate şi purtînd pălării albe, interpretează cîntece folclorice şi dansează în onoarea lui Pukllay (o zeitate despre care se spune că este spiritul întregului carnaval). După încheierea ceremoniei, se sacrifică o oaie, ceea ce simbolizează sfîrşitul carnavalului.

În Brazilia, carnavalul de la Rio

Cine nu a auzit, oare, de carnavalul de la Rio de Janeiro? Acesta se desfăşoară înainte de începerea Postului Paştelui. Pe parcursul întregului an, brazilienii se pregătesc pentru carnaval, iar pe durata acestuia, ei se distrează cît mai mult, cîntă, dansează şi organizează parade, pregătindu-se, astfel, pentru perioada Postului, cînd, în mod firesc, nu se mai organizează nici o manifestare de acest gen. Săptămîna Mare începe cu o ceremonie de binecuvîntare a ramurilor de palmier, care sînt împletite în diferite modele complicate, reprezentînd cruci, steaguri, litere şi alte obiecte asemănătoare. Străzile sînt împodobite, iar o procesiune de oameni circulă încet prin tot oraşul, purtînd statuete reprezentînd pe Fecioara Maria şi Isus Christos. În aceste zile, se consumă o anumită mîncare, denumită pacoca, şi care este servită oricărui musafir care intră în casă. În Sîmbăta Mare, se celebrează un mic ritual, care evocă sinuciderea prin spînzurare a lui Iuda.

În Chile, Procesiunea Palmierului

În acest stat, duminica Floriilor este cunoscută sub denumirea de Duminica Palmierului, sau „Domingo de Ramos“. Ceremonia specifică se desfăşoară sub forma unei procesiuni. Palmierul este o plantă plină de semnificaţii: simbolizează victoria, bucuria şi pacea. Palmierul a fost întotdeauna considerat copacul vieţii şi copac divin, dat fiind faptul că trăieşte aproximativ 300 de ani. Vineri se mănîncă peşte, iar pînă duminică dimineaţa sînt difuzate programe speciale de muzică religioasă, cunoscute sub termenul generic de „doliu“. În dimineaţa zilei de duminică, se transmit programe muzicale, avînd ca temă Învierea.

În Egipt, tradiţii menţionate în Vechiul Testament

Tradiţiile egiptene de Paşte sînt menţionate încă din vremea scrierii Vechiului Testament. Potrivit acestuia, pe vremea cînd evreii erau asupriţi de romani, Dumnezeu a trimis un înger cu misiunea de a intra în fiecare locuinţă (inclusiv în palatul regal) şi de a-i pedepsi pe soldaţi, al căror prim născut era găsit decedat a doua zi. Pentru ca acest lucru să nu se întîmple şi evreilor, profetul Moise le-a spus acestora să ungă de seara uşile locuinţelor cu sînge de miel, pentru a marca locurile în care îngerul trimis de Dumnezeu nu trebuia să intre. Iată de ce Isus a fost numit „Mielul lui Dumnezeu“, deoarece sîngele Său a salvat oamenii de la moarte şi i-a absolvit de păcate. Postul Mare durează 55 de zile, în acest interval nefiind îngăduit să se mănînce carne, peşte, ouă sau lapte. Principalele alimente care se consumă sînt fructele şi legumele. Duminica, bisericile sînt împodobite cu ramuri de palmier şi flori, iar copiii primesc ramuri de palmier udate cu apă sfinţită, pe care le duc acasă şi le păstrează pe întreg parcursul anului.

În Uruguay, Semana Criolla

Aici, săptămîna care precede începutul Postului Mare este cunoscută sub denumirea de Semana Criolla, şi în fiecare zi au loc diferite manifestări în centrul oraşului, pentru ca, începînd din prima zi de post, totul să se cufunde într-o tăcere pioasă. Cele mai somptuoase astfel de sărbători au loc în Montevideo. Majoritatea magazinelor sînt închise, întreg oraşul este decorat, iar oamenii cîntă şi dansează pe străzi.

Ilie Onceanu

COMENTARII DE LA CITITORI