Scame pe creier

in Alte știri

 

Măruţă cel Isteţ şi-a serbat nu de mult a 8-a aniversare a emisiunii care-i poartă numele, ocazie cu care mă alătur celor ce i-au urat cursă lungă în continuare. Mai ales că, foarte inspirat, a marcat evenimentul alături de nemuritorul Rică Răducanu, eroul cărţii mele Prea mare pentru un careu atît de mic. După cîte farse i-a făcut lui „Tamango“, că l-a-ndopat cu mici şi cozonaci de nu-l mai încap hainele!, sper că acum l-a plătit corespunzător; nu de alta, dar să poată ieşi băiatul şi din iarna care urmează. La tonajul lui, întreţinerea costă, nu glumă!

Ştiu, nu-i nevoie să-mi spuneţi: acest debut de articol aduce cu desuetul Dragă mamă, află despre mine că sînt bine-sănătos, ceea ce îţi doresc şi ţie, mama recrutului vărsînd automat cîteva lacrimi, de dorul flăcăului. De cînd nici armată nu prea mai avem, dar las’că ne apără americanii!, prologul cu pricina nu se mai poartă. Doar eu am rămas desuet.

Odată depăşit momentul, mă simt obligat să precizez: în urmă cu doi-trei ani, pe cînd Măruţă era înconjurat de-alde Guţă, Puţă sau Fane de la Malu Spart, nu i-aş fi urat la fel. L-aş fi rugat pe Adrian Sîrbu – care, pe atunci, circula mai liber decît am văzut că o face în prezent -, să-l tragă niţel de mînecă pe junele subordonat. Nu cred că fostul meu coleg întru curse de trap m-ar fi refuzat, din moment ce, prin 1991, i-am vîndut, în schimbul superbei iepe Florenţa, drepturile de autor ale altei cărţi. Poate-l ajută acum, să iasă cu o lună mai devreme…

În acea ,,perioadă albastră“, ca să nu spun neagră, a carierei lui, Măruţă îmi dădea senzaţia că tinde să-l egaleze pe Florin Călinescu, cel care umpluse ecranul cu ţigăncile ghicitoare. Plus că mai sărea calul şi cu alte idei bizare, şi voi reveni îndată asupra termenului. Acum, însă, nu-mi dau seama ce-o fi intervenit în viaţa şi opera soţului Andrei. Faptul că a devenit tată? Că şi-o fi făcut suma? – şi mă refer, desigur, la suma de manelişti invitaţi… Una sau alta, important e că s-a maturizat, ba, mult mai mult de-atît, s-a umanizat. Şi dacă nu cumva, graţie acestor împliniri, a devenit cel mai bun, şi mai deconectant, realizator de emisiuni din ţară? (NOTĂ: Precizez că nici nu-l cunosc personal, nici nu aştept să mă invite la vreo emisiune.)

De-un paregzamplu, prin subiectul abordat la aniversare, anume cel oferit de bizarul personaj George Chirilă, împreună cu familia lui, constînd în 2 (două) neveste, 14 (paisprezece) copii, n-şpe oi, stupi şi pomi fructiferi, cu toţii cocoţaţi pe-un picior de plai (pe-o gură de Rai?), fără curent electric, canalizare şi alte cele, cred că Măruţă a urcat nu pe Everest, sigur, însă, pe Vîrful Omul – dacă-mi îngăduiţi metafora.

Pînă aici, desigur, realizatorul n-are decît meritul de a fi descoperit subiectul, repet, bizar. Ceea ce, însă, l-a ridicat la gradul de ,,chestor“ (Mi se pare, ăhă-ăhă, că, în premieră, eu v-am făcut chestor TV, domnule Măruţă!…) este modul în care a condus întreaga dezbatere. Adică perfect echilibrat, inteligent, dînd cuvîntul exact cînd trebuia, cui trebuia, lăsînd oamenii să-şi spună punctul de vedere, nu precum… În fine, să nu ne abatem de la subiect! Şi, ziceam, avînd invitaţi din toate domeniile, aproape toţi – şi psiholoaga, şi preotul, şi domnul de la Protecţia Copilului – erudiţi, civilizaţi, cu puncte de vedere foarte corect exprimate. Se mai aflau pe-acolo o arţăgoasă, îmi scapă numele, şi o tipă care-şi făcea mereu cruci; probabil că abia revenise, cu sarmaua-n gît, de la moaştele Sfintei Parascheva…

De partea cealaltă a fileului se afla ,,bizarul“ George Chirilă: un bărbos voinic (altfel cum ar fi putut întreţine două neveste? Noi, ăştia ,,normalii“, abia ne descurcăm cu una!), calm, cu privire limpede, chiar curată aş îndrăzni să zic, cu răspunsuri la subiect, îndurînd răbdător atacuri după atacuri, nicidecum sărind imediat, cu voce de glaspapir, să-l întrerupă pe celălalt, precum Tatoiu-Creţulescu-Sorina Matei şi încă vreo două – noroc că una s-a dus învîrtindu-se. Care, dacă tot veni vorba, gurile rele susţin, s-a învîrtit, nu glumă! Dar, mă rog, să fim şi noi răbdători, urmărind ce va scoate la lumină, între multe altele, procesul ,,lotului Udrea“…

Preotul îl acuza pe bărbos că, prin modul lui de a-şi construi viaţa, încalcă morala creştină. Răspuns… De fapt, întrebare. Mai exact, întrebarea lui George Chirilă: ,,Cine spune, sau unde scrie că sînt obligat să mă supun preceptelor pe care le propovăduiţi dvs.? Nu acceptaţi că pot exista şi alte adevăruri pe lumea asta?“.

Iar acum întrebarea mea. Precizez, doar întreb, nu arăt cu degetul, că nu-i frumos: să lăsăm ,,Decameronul“, să-i lăsăm şi pe Damian Stănoiu şi Arghezi. Chiar şi pe condamnatul Dan Voiculescu, cel care a scris pe blog că ,,în curînd, Biserica va decide şi dacă mai avem dreptul să murim!“. Dar preoţii care au furat, din Grecia, moaştele nu ştiu cărei sfinte, ilustrează ei, cumva, morala creştină? Dacă nu ei, poate preotul Neagoe, din Tîrgu Cărbuneşti, care i-a luat vaca unui sătean sărman, fiindcă el n-a avut bani să-şi îngroape nevasta… Şi dacă nici acesta, atunci sigur preotul Chifan, de la Vlădiceasa-Iaşi, care i-a afurisit în plină slujbă pe ,,idioţii de atei!“.

Ateu sau nu, George Chirilă nu părea cîtuşi de puţin idiot. Dimpotrivă, s-a dovedit foarte inteligent. Oricum, mult peste unii parlamentari pe care îi vedem perindîndu-se prin diferite talk-show-uri. Bunăoară, acel deputat ,,de profesie auto“, ca să nu dau mai multe exemple.

Psiholoaga, o doamnă absolut remarcabilă, era îngrijorată de soarta celor 14 copii, în asemenea condiţii de îndoielnică educaţie. Răspunsul i-l oferea directorul zonal al Protecţiei Copilului: ,,Cunoaştem perfect situaţia familiei respective, şi nu avem nici cel mai mic motiv de îngrijorare. Copiii sînt instruiţi, bine hrăniţi şi îmbrăcaţi, foarte frumos educaţi, duşi mereu în vacanţe la munte şi la mare. Măcar de-ar avea toţi copiii din Moldova condiţiile lor!“.

Aşadar, autoritatea tutelară este de părere că pe ,,chiriluţi“ nu-i pîndeşte nicicum pericolul să ajungă să doarmă prin canalele Gării de Nord, nici să fie aruncaţi de la fereastra blocului, de vreo mamă ajunsă la disperare, cine ştie din ce motive. Iar de educaţia lor, aflăm, se ocupă nu doar cei… 3 (trei) părinţi, ci şi o profesoară din reţeaua de şcoală liberă Waldorf. Punct şi de la capăt.

Preotul şi psiholoaga au terminat prin a părea cît de cît convinşi că dracul nu-i chiar atît de negru, precum părea la început. Nu şi arţăgoasa, altminteri muiere isteaţă foc, dar pe-al cărei soţ, dacă are, l-aş întreba şi eu cîte ceva… Apropo, că sar de la una la alta. Un copil îşi întreabă tatăl: De ce trăiesc mai mult femeile decît bărbaţii?, aşa cum citise el în nişte statistici, prin nişte ,,almanahe“. La care, sastisit, omul îi răspunde: Trăiesc mai mult fiindcă n-au neveste, tăticule…

Dar, din nou m-am luat cu vorba… Deci, George Chirilă răspundea calm, civilizat, arţăgoasa nu şi nu, că e asocial, amoral, a… Bărbosul nu părea prea deranjat. N-a părut o dată, rezumîndu-se să explice pe-ndelete că îşi cîştigă existenţa muncind din greu, cu folos pentru familia lui, dar şi pentru societate. N-a părut prea deranjat nici de al doilea atac, mulţumindu-se să-i atragă atenţia doamnei în negru (aşa era îmbrăcată) că se cam pripeşte în aprecieri. Dar tot ce-i mult, strică. La al treilea atac lansat pe ,,Do de sus“, bărbosul a decretat: Cucoană, dumneata ai scame pe creier!

Bineînţeles, eu unul n-aş putea să trăiesc precum în perioada de colonializare a Americii, dacă fac o paralelă corectă, şi nu cumva imaginaţia mea are şi ea scame pe creier… Încă nu-mi dau seama dacă să-l admir pe George Chirilă, ori să-l dezaprob?! Aşa, de la distanţă, vorba unui comentator, ,,îl prefer mai bine“ unor Cocoş, Stelu sau Cici de la Nana. Şi mai cred că am obligaţia să-l las în pace, adică să trăiască aşa cum îi place. Principial, nu sînt de acord cu mormonii, cu homosexualii sau cu nu mai ştiu ce fel de sectanţi. Dar atîta vreme cît mormonii-homosexualii-sectanţii respectă legile scrise şi nescrise, nu-i deranjează cu nimic pe cei din jur, nu cer bani de la buget, ci bagă bani în vistieria satului, nu văd cu ce greşesc oameni aceştia?… Vorba aceea, e banul lor, fundul lor, voinţa lor. Îi punem la zid pentru simplul motiv că majoritatea – aha, intră în acţiune principiul democraţiei! – gîndeşte altfel? Winston Churchill, care nu-i exclus să fi citit cîte ceva din Lăpuşneanu, susţinea că Democraţia este, de fapt, cea mai a naibii dictatură! Dictatura celor mulţi, asupra celor puţini.

Şi-aţi văzut ce mulţi se călcau în picioare, la trenţele azvîrlite-n poarta vilei din Afumaţi!…

NOTĂ FINALĂ: Iar acum, poate cel mai mare merit al emisiunii: într-un moment în care mai toată societatea noastră, dacă nu cumva întreaga Planetă, pare a avea scame pe creier, Măruţă cel Isteţ m-a făcut să mă întreb, şi sper că nu doar pe mine, dacă bizarul, bizarii, sînt George Chirilă & his family, şi nu cumva noi, ăştiălalţii, ăştia ,,normalii“?!

Înţelept ar fi să nu ne pripim. Ca atare, vă propun să numărăm… Nu neapărat pînă la 5.000.000 (de dolari)! Nu pînă la 1.100 (morţi la revoluţie). Nu pînă la 290 (de hectare). Nici pînă la 10 (%). Dar, noi, cei mulţi, să numărăm măcar pînă la 6 (case), înainte de a răspunde.

SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI