Scrisoare de la malul Mării

in Alte știri

 

Cu două luni în urmă, am citit, în „Gazeta sporturilor”, o ştire despre Victor Piţurcă: „Le-a luat banii şi a plecat”. Acum, mă aflu într-o vilă la malul Mării, iar gazdele mele – nişte oameni cu adevărat minunaţi şi modeşti – afirmă că este o casă modestă, care nu se poate compara cu ale altor avuţi din satul Cumpăna, de lîngă Constanţa. Dar nici eu nu cred că se poate pune cu oricare dintre cele 6 vile ale lui Klaus Werner Iohannis, toate dobîndite din truda la catedră – meditînd, la fizică, mulţi elevi din Sibiu, apoi din leafa de primar, cu multe sacrificii din partea lui şi a soţiei sale, şi dînsa profesoară, acum în rol de primă doamnă a românilor nerecunoscători şi înapoiaţi care, ai naibii, cum spunea Marin Preda, nu prea vor, necăjiţi şi amărîţi cum sînt, să-i recunoască înalta funcţie, de unde le-ar putea face atîta bine. Această casă de la malul Mării e frumoasă şi confortabilă, un adevărat paradis construit de Luminiţa şi Dan Neicu. Au şi un cîine-lup, Baby, mare, blînd, care-mi aminteşte de căţeluşul meu, mort cu cîţiva ani în urmă, şi cu care m-am împrietenit repede. Dar ce au ei cel mai de preţ sînt bunul-simţ, generozitatea, dar mai ales credinţa în Dumnezeu. Şi, ceea ce m-a uimit cu adevărat, e că au un semn heraldic nobil: Steagul Tricolor arborat, lucru care spune totul despre patriotismul acestor oameni. Dar mai au ceva: dragostea de ,,România Mare” şi de domnul Corneliu Vadim Tudor, o dragoste consecventă. Ei sînt luptători pentru înaltele idealuri propovăduite de Tribun. Şi, lucru foarte rar, deţin colecţia de reviste, de acum un sfert de secol. Dar să revin la tema articolului. Citesc, deci, în urmaşul vechiului „Sportul popular” din anii comunismului – epocă de tristă amintire (De ce adjectivul „tristă”? Nu mai înţelegem, perioada de după ’89, post-decembristă, o fi veselă, tovarăşi?) – ştirea de care aminteam mai sus, dar un nevinovat glas lăuntric mi-a şoptit, destul de foarte răspicat: ,,Ce măgar şnapan Satana aista! Cum ştie el să păcălească lumea!”, vorba zimbrului literaturii române, Mihail Sadoveanu. Iar pentru completarea eului meu interior adaug (sic!): Cum se descurcă dom’ Piţurcă? Aşa cum s-a descurcat şi pînă acum, că, deşi a căzut, a aterizat tot în cap. În capul ăla frumos şi deştept şi-n mîna aia isteaţă, ce ştie a învîrti, genial, babaroasele şi, extrem de foarte bine, şi cărţile (nu alea de citit, ci cărţile de la inteligentul joc de poker) mai ceva decît ar putea să dea lecţii ,,Crinuţei”, dar mai ales lui Klaus Werner Ciolanis. Cum ştie el, veritabil maestru al sportului, să păcălească lumea. Nu numai pe români, ci chiar şi pe şeicii miliardari, care, conform titlului din ziarul de sport, „pentru a scăpa de Victor Piţurcă, arabii de la Al Ittihad au fost nevoiţi să-i plătească românului despăgubiri de 900.000 de euro”. Adică aproximativ 1 milion de euro. Curat murdar, coane Fănică! În rest, domnule Vadim Tudor, vă salutăm, cu stimă şi consideraţie.

GEORGE MILITARU

P.S.: Domnule Vadim Tudor, vă divulg un secret: doamna Luminiţa Neicu este o admiratoare a dvs., ca şi soţul ei, de altfel, a ideilor PRM, o ferventă cititoare a celei mai bune reviste care apare, astăzi, în peisajul publicisticii noastre. Mai mult, este o mare luptătoare, deoarece, în timpul tuturor campaniilor electorale, v-a susţinut, a lipit afişe şi a militat pentru o cauză dreaptă: Sus Patria! Jos Mafia! Şi nici măcar nu e membră a partidului, din motive neclare, numai de dînsa ştiute.

COMENTARII DE LA CITITORI