Scrisoare Deschisă către Klaus Iohannis.

in Război corupției

„Foarte greşit, foarte periculos şi grav anticonstituţional“

Avocatul Sergiu Andon atrage atenţia asupra unei părţi a discursului preşedintelui Klaus Iohannis, trecută neobservată, dar extrem de gravă. Iată Scrisoarea Deschisă adresată de către avocatul Sergiu Andon preşedintelui Klaus Iohannis:
„Scrisoare Deschisă adresată
Domniei Sale Domnului
KLAU S WERNER IOHANNIS,
Preşedintele României
Excelenţă,
Profesez, de 56 de ani, dreptul, fiind succesiv procuror, publicist în tematica justiţiei, avocat, deputat. Cu această experienţă, cunoscută public, vă adresez scrisoarea de faţă. Mă mai îndreptăţeşte faptul că v-am votat. M-aţi dezamăgit, însă, dată fiind alternativa din 2014, nu-mi reneg opţiunea.
Sînt foarte, foarte îngrijorat de abordarea temei deosebit de importante a independenţei justiţiei în cuvîntarea domniei voastre la recenta şedinţă a Consiliului Superior al Magistraturii. Probabil că membrii Consiliului nu au reacţionat politicos, dar ferm, fiind sideraţi de cele auzite. Probabil că asociaţiile profesionale ale magistraţilor nu au reacţionat tocmai pentru că nu se simt independente faţă de preşedinte. Probabil că acea parte din societatea civilă care vă critică de obicei a reţinut numai referirile prea ostentative la anumiţi lideri politici, precum şi incitarea magistraţilor să intre în gîlceava publică. În opinia mea, nu acele pasaje merită atenţie. Partea periculoasă, cu adevărat nocivă, s-a strecurat drapată în frazele aparent bine intenţionate de la începutul discursului. Chintesenţa mesajului rezidă în două propoziţii, din care se ramifică întreaga retorică: „Sistemul judiciar singur nu are cum să-şi păstreze independenţa”; „Sistemul judiciar nu se poate izola”.
Foarte greşit, foarte periculos şi grav anticonstituţional, domnule preşedinte! Organizarea statului de drept de la revoluţia engleză şi de la Jean Jacques Rousseau încoace se bazează tocmai pe ideile că sistemul judiciar trebuie etanşeizat faţă de celelalte puteri şi instituţii, că îşi păstrează singur independenţa. Le regăsiţi în Legea fundamentală a statului nostru. Constituţia are o redactare simplă, foarte accesibilă. Unii preiau cuvintele ei ca pe vorbe oarecare pentru retorica politicianistă. Dar fiecare vocabulă a legii fundamentale are sens exact, care trebuie înţeles şi respectat. Independenţa justiţiei este consacrată în Constituţia României prin două texte fundamentale, pe care le-aţi nesocotit prin tezele domniei voastre.
Articolul 124 alineatul (3) consacră:
„Judecătorii sînt independenţi şi se supun numai legii”.
Iată cheia independenţei! Nu aţi rostit nimic care să amintească de principiul fundamental că judecătorii se supun numai legii.
În schimb, aţi recurs la fraze remanente din tenebrele gîndirii bolşevice. Vă spun ca unul care a trăit sub 5 dictaturi. Teze ca „întregul aparat de stat, toate instituţiile statului (…) să se implice activ pentru a sprijini sistemul judiciar în a rămîne independent” decurg din gîndirea lui Andrei Ianuarevici Vîşinschi, impusă cu tancurile. El asemăna aparatul de stat cu o maşinărie în care justiţia era şi ea o „pîrghie”. Într-un stat de drept, independenţa justiţiei nu presupune ca instituţiile celelalte „să se implice” în treburile instanţelor, ci să nu se implice.
Obligă la această abţinere un alt principiu fundamental, consacrat prin Articolul 1 alineatul (4) din Constituţia României, pe care, de asemenea, l-aţi ignorat:
„Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”.
Separaţie şi echilibru, atît prevede Constituţia, domnule preşedinte! Nu „o colaborare loială cu toate instituţiile şi autorităţile statului”! Sintagma „colaborare loială” e uzitată mai mult de Serviciile Secrete (S.I.E. a avut-o o perioadă ca deviză: Semper fidelis). Serviciile Secrete sînt necesare, trebuie întărite, atît prin colaborare loială, cît şi prin responsabilitate loială, însă justiţia are o altă deviză: Fiat iustitia pereat mundus! Pentru aceasta, judecătorii aplică legea, „colaborînd” numai cu propria ştiinţă şi conştiinţă, supuşi „numai legii”, cum spune Constituţia.
Anii trecuţi a fost o persoană dintre judecători care, într-un moment de exaltare, s-a declarat de aceeaşi parte a baricadei cu procurorii. Urmările erorii s-au văzut în starea generală a actului de judecată, în scăderea încrederii populaţiei în dreptate şi în criza de dependenţă a justiţiei pe care o abordaţi acum.
Problema imixtiunilor e o înşelătorie lansată de omul politic care a subminat cît a putut independenţa justiţiei. Nimeni nu are cum să influenţeze actul de justiţie decît preşedintele – care numeşte judecătorii – şi instituţiile care îi pot şantaja „legal”. Pentru ceilalţi e imposibil. Oricît s-ar vitupera în cadrul liberei exprimări, de asemenea garantată de Constituţie, magistratul are condiţii să rămînă impasibil. Independenţa îi e asigurată de statutul de inamovabilitate, care este real, dar şi de obligaţia de a se conforma numai legii, nu „colaborărilor loiale”.
Vorbele frumoase pot fi fruct otrăvit pe tipsie de argint. Adevărul stă în principii, iar principiile trebuie să fie sacre. Suveranitatea naţională, ordinea de drept sînt deziderate supreme. Dar ele trebuie asigurate numai în cadrul constituţional strict, nu prin retorică lejeră, urmată de perturbări în echilibrul puterilor. Anticorupţia nu justifică încălcarea Constituţiei, după cum – la vremea ei – lupta de clasă nu a justificat dictatura.
Sper că ideile combătute prin prezenta scrisoare nu vă aparţin. Pesemne că v-au fost induse de sfătuitori incompetenţi sau de rea-intenţie. Feriţi-vă de ei! Fiţi independent şi supuneţi-vă numai legii, ca judecătorii. Metaforic se şi spune că funcţia de preşedinte al României este şi cea mai înaltă magistratură a ţării. Dar nu peste justiţie, care este şi trebuie să rămînă putere separată.
Cu bune intenţii,
Av. Sergiu ANDON
Fost preşedinte al Comisiei Juridice, de Disciplină şi Imunităţi a Camerei Deputaţilor”

COMENTARII DE LA CITITORI