Scrisoare pentru un Erou

in Polemici, controverse

 

Poate că e tîrziu şi timpul scurs de cînd ai plecat a făcut ca praful să se aştearnă gros pe sîngele tău, lăsat pe caldarîm. Erai un copil al unor părinţi, cînd ai plecat de acasă. Erai un frate, al unei surori, cînd ai căzut din această viaţă. Erai un tînăr entuziast, pornit să mişte lumea, erai poate un iubit, al unei tinere femei. Atunci cînd tu ai căzut, şi din această lume ai fost forţat să pleci, ai crezut din tot sufletul că cei pe care îi vei lăsa în urmă vor avea o viaţă mai bună, se vor bucura de libertate şi chiar de prosperitatea pe care fiecare o doreşte, fie ea materială, fie spirituală.

Tu ai murit, Erou al Revoluţiei. Tu ai murit pentru că nu ai mai dorit comunism. Tu ai plecat în lumea celor mai buni pentru că ai ales sacrificiul în locul unei vieţi cenuşii, aşa cum ne amintim încă noi, cei care am rămas în urma ta. Pentru că tu ai plecat ca părinţii tăi să aibă o viaţă tihnită şi să nu le mai fie frică de cei care ascultau pe la colţuri. Tu ai plecat pentru că ai vrut ca românii, cei pentru care te-ai sacrificat, să poată fi liberi să plece din ţară şi să se întoarcă oricînd doresc, fără să-i condamne cineva penal pentru asta. Tu nu ai vrut să ne părăseşti, dar cei care au orchestrat Revoluţia au decis că tu trebuie să mori. Ai ales să fii acolo, să te sacrifici, pentru ca noi, românii, să trăim mai bine. Să avem vieţile celor la care visam serile, cînd ascultam „Vocea Americii„ sau „Europa Liberă“. Ai plecat, tu, Eroul nostru, pentru ca noi să avem bunăstare, pentru ca noi să fim liberi.

Au fost vremuri tulburi atunci, dar vremurile care au urmat au fost şi sînt mult mai tulburi. Tu ai plecat şi sacrificul tău este redus acum la un monument, la tristeţea celor pe care i-ai lăsat în urmă, la durerea mamei tale care te plînge şi, poate, la această scrisoare pe care, cu întîrziere, noi, cei care am rămas, ţi-o trimitem şi pe care te rugăm să o împărtăşeşti şi celor care, atunci, la Revoluţie, te-au însoţit pe drumul sacrificiului. Pentru că sîngele vostru a făcut ca noi, cei care îţi scriem acum, să ne dorim ca voi toţi să nu fi murit.

Îţi scriem noi, acum, la 27 de ani de cînd pămîntul sfînt în care te afli, te-a acoperit, că ai murit pentru ca o parte din români să fie cu adevărat prosperi, dat fiind faptul că oportuniştii acum au ajuns la adolescenţa unei false aristocraţii. Tu, Erou al Revoluţiei, şi voi, cei care sînteţi alături de el, aţi murit pentru ca politicienii democraţiei dîmboviţene să se îmbogăţească la adăptostul furtului României. Aţi murit ca românii să circule liber prin lume, şi da, acum s-a întîmplat, mai mult de 4 milioane de români îşi caută speranţa pe alte meleaguri şi nici măcar nu mai vor să audă de întoarcerea acasă, în această ţară numită România, pentru care tu te-ai sacrificat.

Te-ai sacrificat pentru ca noi, românii, să trăim mai bine în propria ţară. Şi da, acum mai bine de 60% din români trăiesc la limita sărăciei. Iar o mică parte, sub 5% din cei care nici măcar nu au ieşit în stradă la Revoluţie, sau nici nu se născuseră, sînt acum cei care deţin averi impardonabil de mari, avînd ca slujbă doar un post de politician. Ei sînt bogaţi acum, ei au vîndut ţara pe bucăti, ei au adus România la gradul de colonie. Nu mai avem nimic din ce aveam. Nu mai deţinem nimic din ce deţineam. Te-ai sacrificat pentru ca Petre Roman să înceapă distrugerea acestei ţări, te-ai sacrificat ca Ion Iliescu să nu fie niciodată pedepsit inclusiv pentru sacrificiul tău. Ai murit, tu, Eroul nostru, pentru ca urmaşii celor care ne conduc să preia această ţară sleită de puteri şi să o distrugă, să o rupă în bucăţi, să ne îngenuncheze total, ireversibil.

Şi ai ieşit în stradă pentru un minim decent drept la informare. Cînd ai plecat tu dintre noi, aveam cîteva ore de privit la TV, din care mai mult de jumătate erau dedicate celor împotriva cărora ai militat. Acum, dragul meu Erou, avem sute de programe TV în care, cu cîteva excepţii, se promovează nonvalorile, iar dezinformarea şi faptul divers începe încă de la ora 5. Sîntem bombardaţi cu atît de multă informaţie încît prin însăşi diversitatea ei îşi pierde credibilitatea. Pînă să pleci tu, credeam că avem o istorie clară şi strămoşi stabili. Acum habar nu mai avem cine sîntem de fapt.

Ai ieşit în stradă şi sîngele tău a curs acolo pentru ca ei, comuniştii, să dispară, Securitatea să fie trecut şi copiii tăi să nu fie stresaţi de urechile din pereţi sau ochii indiscreţi ai informatorilor. Acum e mult mai simplu, sîntem atît de tehnologizaţi şi ascultaţi, încît a ajuns să ne placă. Dacă înainte Securitatea ne asculta, acum doar cine nu vrea nu o face.  Cînd tu trăiai, Eroule, ştiai că fiii celor care ne conduc fac abuzuri şi se distrează pe banii ţării. Dar nu ştiai, şi nici noi, cei care încă sîntem, că, dacă tai capul unui balaur, alte sute îi cresc la loc. Pentru că, află tu, cel care ai plătit cu viaţa, că la Tîrgovişte s-a tăiat un cap, în sfînta zi de Crăciun, pentru ca sute de alte capete să crească şi să se înfrupte din trupul puternic de atunci al României.

Tu te odihneşti pe veci, cu viaţa frîntă mult prea devreme, iar ei, acele capete hidoase care au crescut la adăpostul sîngelui tău, nu îşi mai amintesc decît vag de tine. Presa, acele televiziuni la care poate visai înainte de plecarea ta nu îşi mai amintesc de tine, Eroule, decît atunci cînd bunul-simţ le impune, de ziua morţii tale. Şi asta poate încă puţin timp, pînă cînd, deasupra mormîntului tău se va aşterne uitarea.

Aţi plecat prematur dintre noi tu şi voi, eroii unei Revoluţii trucate, pentru ca averile unor bandiţi, pe care tu atunci nici măcar nu îi ştiai, să crească, pentru ca puterea acelor hoţi să devină literă de lege în România. Voi aţi murit pentru ca hoţia să devină paradigma societăţii româneşti, iar cei care suferă nu mai au nici puterea şi nici curajul pe care voi, cei care vă odihniţi acum, l-aţi avut în 1989.

Îţi scriu acum ţie, cel plecat dintre noi, că sîntem vinovaţi cu toţii pentru că sîngele tău a curs în van. Şi iertare eu îţi cer, în numele meu şi poate al celor care încă simt româneşte, că sîntem prea laşi ca să te răzbunăm. Aţi murit pentru ca noi să fim bine, şi nu sîntem. Ne este ruşine pentru sîngele pe care voi l-aţi lăsat în urmă, pentru sîngele vostru aflat pe mîinile lor, ale bandiţilor care v-au omorît, şi care acum, nerăzbunat, ne strigă să nu îi iertăm.

Tano

COMENTARII DE LA CITITORI