Scrisoarea săptămînii

in Alte știri

Stimate domnule dr. Corneliu Vadim Tudor,

Aflîndu-mă în concediu, din lipsă de ocupaţie, am început, din nou, să citesc, din minunatele dvs. cărţi, diverse texte politice, poezii şi pamflete.

Astfel, am prilejul să îmi amintesc, cu dragoste, de dvs. şi să constat, încă o dată, cîtă înţelepciune există într-un asemenea OM, a cărui capacitate de înţelegere şi talent unic fac din el o personalitate fără egal a vieţii politice şi culturale româneşti actuale. Printre aceste creaţii, am descoperit mai multe fotografii ale dvs., în compania unor înalţi oameni de stat şi numeroase personalităţi mondiale, dintre care cea mai interesantă mi s-a părut aceea în care apăreţi alături de marele luptător pentru libertate din Africa de Sud, Nelson Mandela. Privind cu atenţie această fotografie, am simţit că există multe asemănări între caracterul dvs., valorile pe care le împărtăşiţi şi trăsăturile definitorii ale acelui om, care a făcut istorie. De aceea, ştiind că aveţi, în revista de suflet românesc ,,România Mare”, o rubrică intitulată ,,Albumul cu poze rare”, consider că ar fi plăcut pentru cititorii îndrăgitului săptămînal să republicaţi această fotografie, în care apar cei doi lei neînfricaţi, care s-au luptat permanent pentru dreptate şi pentru înlăturarea răului din ţările lor. Ştiu că veţi fi de acord cu mine: ce poate fi mai minunat, decît să revezi imaginea cu acel bătrîn înţelept, de 80 de ani, pe care Dumnezeu l-a iubit mult – l-a salvat din temniţa grea, după 27 de ani de închisoare, i-a dat cea mai înaltă funcţie în Stat, după care, la sfîrşitul vieţii, l-a luat în Rai, să stea lîngă El, drept răsplată a faptelor incredibile pe care le-a săvîrşit pentru poporul său? În acelaşi instantaneu, îi stă alături celălalt bărbat neînfricat, Corneliu Vadim Tudor, aprig luptător împotriva regimurilor mafiote care distrug ţara, scoţînd-o la mezat şi ducînd-o chiar în pragul dezmembrării (Doamne fereşte!).

Domnule preşedinte, am speranţa că, în această toamnă, Poporul Român se va trezi la realitate şi vă va susţine la alegeri, pentru că numai dvs. veţi putea smulge, definitiv, tentaculele acestei Mafii. Ca un bun creştin, îmi fac mereu semnul crucii şi zic: Doamne, fă o minune cu noi şi scoate ţara noastră din marasm!

Domnule Vadim, vă rog să îmi iertaţi îndrăzneala de a vă fi asemuit cu acel OM, dar consider că faptele amîndurora au multe în comun, ele stînd sub semnul aceluiaşi crez nobil. Aşa văd eu bătălia permanentă pe care o duceţi cu toţi mafioţii şi imbecilii care vă împiedică să ajungeţi acolo unde meritaţi şi unde vă este locul, şi anume la conducerea României. Domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, permiteţi-mi ca, în încheiere, să vă împărtăşesc un gînd care mă tot macină: oare nu se răsucesc în mormînt strămoşii noştri geto-daci, atunci cînd văd ce se întîmplă cu ţara pe care ne-au lăsat-o, iar noi stăm şi privim la ea, fără să reacţionăm, lăsînd-o pradă jafului altor naţii?

Cu simpatie şi mult respect, al dvs. frate de suferinţă şi de credinţă (în Dumnezeu şi în P.R.M.).

ION OVIDIU DUMITRU, din Buzău

 

P.S.: ,,Iar tu te scufunzi într-o linişte gravă/ Învingi depărtarea, şi tremuri, şi simţi/ Că fără de ţară ai fi o epavă!…” (Din lirica poetului patriot Corneliu Vadim Tudor)

COMENTARII DE LA CITITORI