Scrisoarea Săptămînii

in Lecturi la lumina ceaiului

Stimate domnule Vadim,
Am salutat înţelepciunea dvs. atunci cînd aţi decis să-l sprijiniţi pe Victor Ponta – oricum, răul cel mai mic. Acest Klaus Iohannis este, o repet, cel mai mediocru candidat strecurat în lupta pentru funcţia de preşedinte al ţării, după 1989. Cînd spun mediocru, folosesc, totuşi, un epitet prea blînd. Nu vreau să fiu dur, dar acest om nu avea ce să caute în competiţia pentru cea mai înaltă funcţie în Stat. Însă, mare e grădina lui Dumnezeu… Îmi pare nespus de rău că nu aţi fost dvs. în locul sasului – Ponta ar fi avut mari bătăi de cap să vă învingă. Dvs. sînteţi – pe lîngă multe altele – şi un scriitor de mare forţă, iar, aşa după cum spunea undeva Marin Preda, un scriitor mare este mai presus de un rege. V-am văzut indignat, dar neînfricat, de ameninţările cu moartea ale unor descreieraţi din regimul netrebnicului Băsescu.
E Ţara tristă, maestre – îngăduiţi-mi această adresare, pe care o meritaţi cu prisosinţă -, şi Ţara încă vă aşteaptă, fiindcă are mare nevoie de patrioţi. Ea vă aşteaptă s-o slujiţi, în continuare, cu pana, arma grea a poetului, dar, aşa cum aţi făcut-o întotdeauna, şi cu inima dvs., care este mare cît Ţara. Cu cele mai alese sentimente de înaltă stimă şi adînc respect,
GEORGE MILITARU
P.S. – Vă trimit, alăturat, o poezie pe care am scris-o recent şi care vă este dedicată. Vă mulţumesc că existaţi şi vă urez, de ziua dvs. de naştere, cînd împliniţi frumoasa vîrstă de 65 de ani, tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte.

Destin şi Iubire
Se dedică lui Corneliu Vadim Tudor,
mare Om, poet şi patriot
Ce bine-ar fi s-alegem preşedinte
Cel mai destoinic om şi cel mai bun,
Pe omul sincer, cetăţean cu minte
Şi, mai presus de toate, bun român!

Dar se întîmplă acela să nu iasă,
Că oamenii nu ştiu s-aleagă drept,
Că multora de Ţară nu le pasă,
Deşi se bat cu pumnul tare-n piept.

Se mai întîmplă că nu-l vor înalte
Feţe puternice-ale lumii – deci
Votul se duce trist, atunci, spre alte
Feţe, mai palide, şi-n piept cu inimi reci.

Şi ne trezim, apoi, c-un preşedinte
Nedemn de Ţara şi Poporul său,
Şi suferim atunci, şi-l ţinem minte –
Zadarnic încercăm păreri de rău.

E lumea noastră uneori nedreaptă
Şi suferim nefericiţi să fim.
Dar Cel de Sus durerea ne îndreaptă –
Noi trebuie, mereu, pe El să Îl iubim.

COMENTARII DE LA CITITORI