Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă

in Poeme

Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?

Mi-e dor de tine. Mi-e atît de dor!

Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?

Cine-mi mai spune mie „Somn uşor”?

Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico,

Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros

Pofteam o ciocolată, sau un Cico

În timp ce alţii le vărsau pe jos.

Colegii mei vin tot în limuzine

Au bodyguarzi, şi bani de buzunar

Dar eu, măicuţo, te am doar pe tine

În poza scumpă, din Abecedar.

Cînd nu mă vede doamna-nvăţătoare

Eu scot fotografia şi-o sărut

Colegii-mi spun „orfan”, şi cît mă doare!

Atîta răutate nu am mai văzut.

Dar unde eşti? În Spania? În Franţa?

Ai grijă de bătrîni, sau faci curat?

Tu mi-ai promis să nu ratezi vacanţa

Şi vei veni-n concediu – ai uitat?

În fiecare noapte te visez

Că mă dezmierzi, că-mi spui o rugăciune

Dar mă trezesc iar singur şi oftez

De ce-i aşa de scurtă o minune?

Mereu sînt accidente la televizor.

Copiii singuri, ce-şi dau foc la casă

Nu-ţi face griji, eu sînt prevăzător

Şi am un înger care nu mă lasă.

Îl văd în haine albe, cîteodată

Cu aripi ca de lebădă, pe cer

Îl simt ca pe-o icoană fermecată

Ce-mi dăruieşte, simplu, tot ce-i cer.

O singură dorinţă nu-i în stare

Să-mi împlinească îngerul cel bun:

Să vii acasă-n zi de sărbătoare

Să vii de Paşti, sau poate de Crăciun.

De-ai ştii cîtă nevoie am de tine!

Cît vreau să te ating, să te sărut!

Stăpînii tăi n-au auzit de mine?

Tu nu le-ai spus de cînd nu ne-am văzut?

Hai, vino iar, regina vieţii mele,

Eu n-am să te mai supăr, îţi promit

În ochii tăi ghirlande sînt, de stele

Dacă te am pe tine-s fericit.

Nu vreau cadouri, astea sînt prostii

Eu sînt spartan, şi cîine credincios,

Eu te ajut la greu şi pot munci

Fac piaţa, bat covoare, spăl pe jos.

Întoarce-te, iubita mea mămică!

Pe perna mea sînt lacrimi tot mai vii

Te-ndepărtezi prea mult şi îmi e frică…

Presimt că fără tine voi muri…

CORNELIU VADIM TUDOR

Păreri și opinii