Scump şi drag prieten, gîndurile noastre se îndreaptă mereu către tine

in Pentru împrospătarea memoriei

Mă întorc pentru prima dată pe Corneliu Vadim Tudor în tribuna Stadionului Ghencea, prin intermediul prietenului nostru comun, Eugen Barbu, la meciul Steaua-Dinamo, în care militarul o depășește pe eternea rivală Șoseaua Ștefan cel Mare. Stadionul era întins și izbucnea asurzitor după fiecare stelist gol, dar cea mai exalta era Vadim, care voia parca să acopere cu vocea-i vulcanică vuietul cîtorva zeci de mii de microbiști. Înalt, puternic ca Hercules și frumos ca Adonis, aruncător de suliță, dând mari speranțe la atetismul românesc, era Corneliu Vadim Tudor, mai presus de toate, un poet fermecător, care avea să intre repede în literatură prin lirica sa suavă.Nu după mult timp aveam să revenim la Stadionul Tineretului, alături de alți ziarari care iubeau deopotrivă condeiul, dar și mingea. Acolo, de-a curmezișul terenului în spatele disputei fotbalistice de care îmi amintesc și astăzi cu nostalgie. Porțile erau marcate cu hainele noastre, stîrnind după fiecare gol multe controverse. Deseori, Vadim ne avertizează să o ocolim pe Ceahlăul (Adrian Păunescu), pentru că, atunci când pornea cu mingea la picior, secera tot ce-ntîlnea în cale. Cînd oboseam, și asta se ntmpla după o oră de alergat, ne retragem la umbră și la taclale, având întotdeauna drept subiect fotbalul nostru de odinioară.Cei mai noi eram ascultați, ,, bătrînii“, mai ALES PE v-ingrijire CEI au vazut pe teren, în carne ȘI oase, pe Baratki, Dobai, Bindea, Ionică Bogdan, Vintilă Cossini, David și atîtea glorii fotbalistice Alte. Iarna ne întâlneam mai rar Cînd și cînd, la o cafea, la Restaurantul ,, Berlin „, unde Cornel domina verbală reuniune. Doamne, și cîte mai avea de spus! Așa au trecut mulți ani, când, într-o zi, sună nea Jenică, șeful revistei „Săptămâna”, întrebând dacă la Agerpres există vreun post liber de reporter sau de redacție. Într-o instituție cu sute de angajați se află mai mult un loc liber, solicitantul fiind Vadim.Eram bucuros să fiu coleg și chiar într-o zi am abordat directorul general, dar când am auzit despre cine-i vorba, Ion Mărgineanu mi-a retezat cuvintele din capul locului. ,, Nu mă încurc eu cu recalcitranții ca Vadim. ” Eram total dezamăgit, dar am hotărât să insist, sperând că directorul general putea să revină la sentimente mai bune și așa a fost . Ca , urmare, AM Propus DIN nou pe Vadim. de date this, o mai obiectat Directorul ȘI lumea din care am de o zi Doua, Corneliu Vadim Tudor un editor de la Agerpres devenit. Bucuros Eram. Dar o Nu satisfacția Fost prea lunga durata.Într-o dimineață, aflat în cabinetul directorului general, la ședința de ora 9 cu editorii-șef, Ion Mărgineanu, pe fereastră, mi se adresează ironic: ,, Iată angajatul tău, sosește în sfîrșit la slujbă. ” Dacă directorul general și adjuncții acestuia, secretarii generali ai Agentiei ȘI șefii de Redactie TREBUIE Sa fie prezenți la ora 8 în Instituție, Ceilalti au Programul cerule de Voie. am înghițit version tăcere critica, Dar ironiile au continuat SI în Zilele urmatoare. La momentul onu dat, nu am putut suporta și am replicat tăios: „Vadim este obișnuit cu programul ziarului. Dar chiar dacă vin o oră mai târziu, ceea ce scrie el zilnic nu reușesc alte 2-3 în două zile”. Conflictul avea să se termine după vreo două-trei luni.În urma unor inundații groaznice, toți redacția conteierii au scos țara, ca să povestească despre urmările potopului. Printre ei, și Vadim, ale cărui reportaje erau extraordinare. Descoperiri în ei realități uguduitoare, acte de mare curățenie, care mergeau până la sacrificii, probe de înaltă umanism, dar și soluții de revenire a vieții la normalitate, adoptate în miezul nopții, portrete ale unor primari și cetățeni care luptau zi și noapte cu puhoaiele. La două săptămâni de la încheierea campaniei împotriva inundațiilor, a fost chemat la Secția de presă a CC al PCR, împreună cu directorul general, unde am fost felicitați pentru modul în care oglindiserăm un astfel de eveniment.Mai toate corespondentele transmise de Corneliu Vadim Tudor au fost susținute, amintind că unele dintre ele au fost reluate de diferite presa din străinătate. Întorși acasă, am retransmis congresele combatanților de pe frontul inundațiilor, pentrucă lor li sunt cuveneau. La sfîrșitul acelei scurte întâlniri, Ion Mărgineanu a oprit un minut, câteva propoziții pe care nu m-am gândit să le aud vreodată de la el: „Știi că mi-am schimbat complet opinia despre Vadim, e un strălucit tip, e un mare ziarist”. Am transmis la rîndu-mi aceste aprecieri celui în cauză. Vadim a primit cu satisfacție, dar parcă și cu o anumită indiferență, că omul se convinge deplin de talentul său uriaș, de mare vocație pentru arta scrisului.Timp de citeva ani, am părăsit țara împreună, ca trimiși ai redacției la evenimente politice importante. Parca se retrag și astăzi multe din clipele petrecute în ultimele decenii. Stam fiecare la un colț de masă, scrunzând deasupra blocnotesurilor, ne priveam din când în când, după care condeiele noastre alergau pe hârtie ca pe rotile. După ce au fost predate teleimprimatorul însemnările noastre pentru a fi transmise la redacție, ieșeam în stradă descătușați. Orașul era parcă altul, parcă atunci descoperi, ca și lumea lui. Dupa masa de seara, la o cafea, discutam despre minereu despre literatura, despre presa, dar si despre muzica, Vadim fiind un impas al creatiilor lui Beethoven, Mozart si al altor mari compozitori.

În veșnicia ei, viața nu curge, totuși, peste tot mereu domoală, mereu liniștită, agitată uneori de grave sincope. Așa au venit peste viața românilor evenimentele funeste din decembrie 1989. La scurt timp după această scăpare a istoriei, mă pensionez. Corneliu Vadim Tudor părăsea și el Agerpres-ul. Dupa ce am citit primul numar, i-am transmis convorbiri, urindu-i ca publicatia cu nume atat de blestemata sa dau peste ani si decenii. Ca pensionar, nu-mi găseam, dar nici locul în casă și nici în desele promenade. Asta pînă în dimineața în care Corneliu Vadim Tudor mă chema în redacția revistei „România Mare”, ca să lucram iărăși împreună.Reînviam. Ani de zile aveam să fiu alături de bunul meu prieten. Munca enormă, atât ca lider al Partidului România Mare, ca redactor-șef al revistei, dar și ca senator. Avea înfruntat reacțiile față de neaveniți, care, în lipsa unui lucru util pentru societate, se refugiau în politică. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga. Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar.Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. ca redactor-șef al revistei, dar și ca senator. Avea înfruntat reacțiile față de neaveniți, care, în lipsa unui lucru util pentru societate, se refugiau în politică. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga. Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România.O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. ca redactor-șef al revistei, dar și ca senator. Avea înfruntat reacțiile față de neaveniți, care, în lipsa unui lucru util pentru societate, se refugiau în politică. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga.Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. Avea înfruntat reacțiile față de neaveniți, care, în lipsa unui lucru util pentru societate, se refugiau în politică. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga.Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. Avea înfruntat reacțiile față de neaveniți, care, în lipsa unui lucru util pentru societate, se refugiau în politică. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga.Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga.Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintesc de cele ale marelui savant si politician Nicolae Iorga.Îi cunoșteam bine pe Vadim, știam ce imensă bagaj de cultură se găsea în ființa sa, dar nu bănuiam că este un politician capabil să se implice atât de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. dar nu bănuiam că este omul politic în măsură să se implice atît de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar.Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc. dar nu bănuiam că este omul politic în măsură să se implice atît de temeinic în economie, în viața socială a țării, precum și în problemele de politică externă, cu care se confruntă România. O prestație de anvergură realiza ca europarlamentar. Intervențiile de vânzare la Strasbourg au fost mai multe de referință ale unei rezonanțe europarlamentare politice, și mai mult cu o profundă ecou românesc.

În ultimii ani ai vieții, a avut de suferit o violență duhovnică a liberalilor, a țărăniștilor și a social-democraților, chiar dacă în vremea regimului totalitarist a fost singurul publicist, singurul om de mare curățenie, care a încercat prin scris să-l reabiliteze în ochii românilor pe Brătieni, pe Maniu și Mihalache și pe alți politicieni din perioada interbelică. În acele ultime ani de existență, o luptă enormă cu nemernicia vieții noastre politice.

Cînd am auzit vestea groaznică a încetării lui din viață, am rămas înmărmurit. Nu mai puteam să deschid gura să le spun o vorbă celor din casă și nici să le aud. Nu-mi venea să cred că prietenul meu bun a dispărut sub semnul implacabil al morții naturale, pe care nimeni nu-l poate ocoli. Și nici astăzi nu cred că un sfîrșit de mâna fantomei negre, ci dimpotrivă, de ura celor care au pizmuit și l-au privit ani și ani cu suflet ucigaș. Un munte de om, un om al epocii noastre nu se piere la o cafea sau la o palidă pală de vânt. Când mă trezesc dimineața, vin să-l sun pe Vadim la telefon și să-l întreb cum este lumea de dincolo, în comparație cu cea terrestră, atât de ursuză, de rea, de murdărie și de trecătoare. Ce am putut să spun la un astfel de telefon, trezit de visul efemer, decît nestinsa mea dorință ca Dumnezeu să ocrotească sufletul atît de sensibil și de strălucitor al lui Corneliu Vadim Tudor în Împărăția Sa veșnică, unde nu este durere, nici o înspăimântare, nici sare și viață fără sfârșit, cred că, acolo, a găsit pentru totdeauna liniștea de care nu avea parte pe pământ, nici măcar o clipă, luptând mereu, cu toată puterea, pentru binele și fericirea țării și a unui popor român. Gândurile noastre se îndreaptă mereu spre tine, prieten de preț. pentru binele și fericirea țării și a unui popor român. Gândurile noastre se îndreaptă mereu spre tine, prieten de preț. pentru binele și fericirea țării și a unui popor român. Gândurile noastre se îndreaptă mereu spre tine, prieten de preț.

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI