Se sting veteranii

in Poeme

Priveşte, copile, cum trec veteranii

În şiruri tăcute, bătrîni luptători.

Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii

Dispar în neant, anonimi călători.

 

Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,

Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting

Şi nimeni nu-i plînge! Pe nimeni nu doare

Că mor veteranii! Nici ei nu mai plîng!

 

Priveşte-i trecînd resemnaţi spre vecie,

Păşind maiestuos, ca lumea să ştie

Că n-au cerşit, nu s-au plîns, n-au crîcnit!

Au luptat, au muncit, au tăcut… şi-au murit!

 

De-ai fost general sau simplu soldat

Pe front nu contează! Nu este o lege

Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat

În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege!

 

Din Est pînă-n Vest, întregul pămînt

Cu sîngele lor în război l-au udat.

Cu trupuri uitate sub cruci de mormînt

Tot drumul Golgotei a fost jalonat!

 

Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern

La matcă întorşi au fost aşteptaţi

Potrivit obiceiului nostru etern:

La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.

 

De-aceea, copile, cînd trec veteranii,

Cu feţele supte, ca de sfinţi byzantini,

Opreşte-te-n loc, căci ei sînt titanii

Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini!

 

Sînt candele sfinte! Cît pîlpîie încă

Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti

Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stîncă

Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!

 

Şi-acuma priveşte cum trec veteranii

În şiruri tăcute, eroi cerşetori!

Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii

Dispar în neant… inutili trecători!

 

Colonel (r) Gheorghe LĂCĂTUŞU,

veteran de război

COMENTARII DE LA CITITORI