Secrete de război (14)

in Lecturi la lumina ceaiului

Planificarea „Soluţiei Finale“ (1)
La scurtă vreme după ce Partidul Nazist condus de Adolf Hitler a venit la putere, în 1933, Guvernul a luat măsuri împotriva evreilor prin acţiuni legislative, sociale şi economice. Antisemitismul s-a manifestat într-o manieră deschisă şi violentă pe data de 9-10 noiembrie 1938 — Reichskristallnacht (Noaptea de cristal) — cînd trupele „storm“ au îndemnat mulţimea să atace sinagogile, magazinele deţinute de evrei şi casele acestora. Aproape un an mai tîrziu, cînd invadarea Poloniei a aruncat Europa în cel de-al II-lea război mondial, a început genocidul evreilor.
În timpul invadării Uniunii Sovietice de către Germania, în iunie 1941, unităţi speciale au însoţit armata, asasinînd presupuşi „duşmani ai statului“, în special evrei. La un anumit moment al campaniei, liderii nazişti au început să folosească expresia de „soluţie finală“, ca o referire la procesul de exterminare a evreilor. Însă nu exista un sistem centralizat, eficient pentru înfăptuirea genocidului. Pentru a crea acel sistem, 15 oficiali nazişti de rang înalt s-au adunat, pe 20 ianuarie 1942, într-o vilă de pe malul lacului Wannsee, într-un cartier select al Berlinului.
După întrevedere, prezidată de SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich, şeful Securităţii şi al Biroului Principal de Securitate al Reichului, a fost finalizat un document cunoscut sub denumirea de Protocolul Wannsee, un plan rece şi metodic de exterminare a evreilor — fără a oferi soluţii exacte despre modul în care urmau să fie puse în practică omuciderile în massă. Documentul a primit ştampila Strict Secret şi nu au fost imprimate decît 30 de cópii. Astăzi nu l-am avea dacă aliaţii nu ar fi cîştigat războiul, nu ar fi găsit protocolul şi nu l-ar fi introdus în Procesul Crimelor de Război de la Nürnberg. Iată cîteva extrase, traduse din Copia cu nr. 16:
„Sub o îndrumare atentă, în cadrul soluţiei finale, evreii vor fi distribuiţi către Est pentru executarea unor sarcini de muncă adecvate. Evreii capabili din punct de vedere fizic, separaţi în funcţie de sex, vor fi preluaţi în coloane de muncă spre aceste zone pentru a lucra la drumuri, proces prin care, fără îndoială, o mare parte dintre ei vor fi eliminaţi prin cauze naturale.
Grupul rămas în final, care va consta, fără îndoială, din segmentul cel mai rezistent al populaţiei, va trebui să fie tratat în mod adecvat, de vreme ce este produsul selecţiei naturale şi ar putea acţiona, dacă este eliberat, ca mobil al noii recrudescenţe evreieşti (vezi experienţa istoriei)“. Documentul enumeră apoi numărul evreilor şi naţiunile de care aparţin aceştia. Lista este precedată de această propoziţie: „Aproximativ 11 milioane de evrei vor fi implicaţi în soluţia finală a problemei evreieşti europene…“.

(va urma)
Thomas B. Allen

COMENTARII DE LA CITITORI