Secretele cu care a fugit Mihai Pacepa în SUA

in Lecturi la lumina ceaiului

Fuga lui Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, în vara anului 1978, a aruncat în aer spionajul românesc. Nicolae Ceauşescu a înnebunit. Mîna lui dreapta deţinea cele mai mari secrete ale României şi s-a temut că le va spune americanilor.
Serviciul de spionaj românesc a primit în anul 1978 cea mai mare lovitură: Mihai Pacepa, consilierul personal al lui Nicolae Ceauşescu, a fugit în SUA cu cele mai mari secrete ale unei ţări comuniste. Profesorul Cristian Troncotă, cel care a studiat vreme de un deceniu fondul de documente al Securităţii, a dezvăluit posibila cauză a fugii celui mai mare demnitar al Securităţii lui Ceauşescu, dar şi ce secrete a luat peste Ocean. În iulie 1978, Mihai Pacepa se afla în Germania. Era perioada în care Pacepa negocia cu nemţii, la presiunea lui Ceauşescu, vînzarea unor componente pentru avioanele militare. Acest lucru nu se putea pune în practică, povesteşte Troncotă, întrucît nemţii nu aveau aprobarea americanilor. „El îi promisese lui Ceauşescu că va rezolva problema, însă nu reuşise. Şi din cauza acestui eşec, Pacepa s-a gîndit să evadeze din România. La rîndul său, securiştii din interior aflaseră de planurile lui de a fugi din ţară“. Era momentul oportun pe care Pacepa nu l-a ratat şi a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea i-a fost aprobată imediat de preşedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978, generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de lîngă Washington. Se spune că a fost primit pe covor roşu şi a fost aşteptat de către adjunctul şefului CIA şi de 70 de înalţi oficiali ai SUA. Era cea mai grea lovitură dată Securităţii. Profesorul universitar Cristian Troncotă dezvăluie faptul că Pacepa ştia multe secrete ale României.
Secretul diamantelor
Cel mai tare, Ceauşescu se temea ca Pacepa, odată fugit, să nu dezvăluie secretele Fabricii de diamante sintetice din Bucureşti, construită în anul 1974, şi unde lucrau aproximativ 300 de angajaţi ai Securităţii. Practic, lui Pacepa i s-a datorat construirea ei, care a reuşit, prin spionii săi, să facă rost de tehnologiile utilizate pentru producerea diamantelor sintetice. Mai mult decît atît, a reuşit să aducă în ţară şi un specialist care să vegheze la procesul de producţie. Cifra de afaceri a fabricii era în acei ani între 240 şi 270 de milioane de lei pe an. „Dar Pacepa nu a dezvăluit niciodată străinătăţii acest lucru. Drept dovadă, că fabrica a funcţionat pînă în 2006“, spune Troncotă.
Spionii sub acoperire s-au întors acasă
Fuga lui Pacepa a însemnat o catastofă pentru spionajul românesc, el fiind singurul care cunoştea identitatea tuturor ofiţerilor sub acoperire din lumea occidentală. „Speriaţi că ar putea fi deconspiraţi, ei au fugit în ţară şi mulţi s-au deconspirat singuri. Vă daţi seama ce probleme au apărut: unii erau daţi morţi şi deodată apăreau vii în ţară“, povesteşte Cristian Troncotă. El spune că serviciul de spionaj îşi revine cu greu, după două-trei decenii. Un alt secret cunoscut de Pacepa, dezvăluie Troncotă, era faptul că ţara noastră făcea trafic de arme la bordul mai multor nave, aproximativ 100, cele mai multe de pescuit oceanic. Pe lîngă peşte, la bordul vaselor se transporta şi armament produs în ţara noastră, la Mîrşa. Armele ajungeau, chiar pe sub nasul celor din NATO, la grupări din Salvador, Nicaragua, Angola. „Din acest motiv, după Revoluţie, navele au fost vîndute: pentru a se şterge urmele a ceea ce întîmplase în voiajele lor, dar şi pentru a nu se mai continua traficul de arme“, spune el. În ciuda temeririlor sale, că spionul ar putea să vîndă secretele ţării noastre americanilor, acest lucru nu s-a întîmplat. Mihai Pacepa reprezenta pentru Nicolae Ceauşescu mai mult decît un înalt general al Securităţii. El îi adusese dictatorului un dozimetru de controlare a gradului de radioactivitate. „Ceauşescu se temea să nu aibă soarta lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi să fie radiat şi astfel îşi lua măsuri de siguranţă şi purta permanent la el acest dozimetru şi în momentul în care se apropia de o zonă periculoasă el începea să piuie. Numai că uneori apăreau situaţii hilare. La dozimetru trebuia să se pună o anumită substanţă, lucru care nu se putea face întotdeaua şi el începea să piuie în timpul unei şedinţe“, ne povesteşte Troncotă. De altfel, Pacepa era foarte apreciat şi de Elena Ceauşescu, care îl lăuda permanent.
Condamnat la moarte
La scurtă vreme de la fuga sa, printr-un decret prezidenţial, lui Pacepa i s-au retras toate distincţiile şi medaliile acordate de-a lungul timpului. Totodată, a fost condamnat la moarte pentru crimă de înaltă trădare. Pe urmele sale, Ceauşescu l-a trimis pe teroristul Carlos Ilici Ramirez, zis Şacalul, însă generalul nu a fost de găsit. Legenda spune că fostul spion român şi-a făcut trei operaţii estetice pentru a-şi schimba fizionomia. Surprinzător, spune profesorul Cristian Troncotă, printr-un decret, Nicolae Ceauşescu îi comută după 10 ani pedeapsa de condamnare la moarte în închisoare pe viaţă. Profesorul Troncotă spune că în perioada 1975-1989, Nicolae Ceauşescu a fost trădat de nu mai puţini de 32 de ofiţeri de Securitate. Nu doar Ceauşescu s-a simţit trădat de Pacepa. Opinia publică îl cataloghează şi acum, după atîţia ani, ca fiind cel mai mare trădător al României. Cristian Troncotă spune că Pacepa nu ne-a trădat, întrucît nu avea cum, el fiind agent sovietic. Cel mai solid argument în susţinerea acestei idei ar fi acela că Pacepa a fost infiltrat în sistem de Alexander Mihailovici Saharovski, şeful consilierilor sovietici din România şi din Securitate, care avea o datorie faţă de tatăl lui. Acesta ascunsese în perioada războiului un spion valoros al NKVD-lui (Direcţia Principală a Securităţii Statului), la General Motors, acolo unde lucra. Aşa se explică de ce Pacepa, care, deşi nu terminase studiile la Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti, el obţinînd diploma patru ani mai tîrziu, a fost încadrat în Direcţia a II-a de Contrainformaţii Economice.

(„Adevărul“)

COMENTARII DE LA CITITORI