Secretul Laurei Kövesi

in Război corupției

Cine a spus că diavolul se ascunde în detalii nu a greşit, iar o dezvăluire extrem de caldă legată de persoana şefei DNA, Laura Kövesi, confirmă strălucit, în opinia noastră, această zicală. Fără a fi ceva exploziv, în aparenţă – ba chiar dimpotrivă – e, totuşi, o dezvăluire care spune multe şi despre Kövesi, şi despre statul de drept instaurat la noi. Exact cel de care făcea mişto McCain zilele trecute. Ce a păţit, mai exact, Laura Kövesi? Nimic deosebit: şi-a rupt mîna. Şi ce-i cu asta? Mai-marii statului nu sînt şi ei oameni ca şi ceilalţi? Dacă îi tai, nu sîngerează, vorba lui Shylock? Ba bine că nu. Există o singură mică problemă. Şefa DNA şi-a rupt mîna imediat după alegerile prezidenţiale din 2014. Şi nu a fost deloc uşor: a fost o ruptură cu complicaţii, care a necesitat operaţie chirurgicală, într-un spital de stat autohton. Nu ştim cum şi de ce s-a produs incidentul. Dacă mai trăia, răposatul Vadim Tudor ar fi scris, citînd surse din Serviciile Secrete, că i-a rupt mîna Coldea, aruncînd cu scaunul după ea de fericire că a ieşit Iohannis. Lăsînd pamfletul deoparte, informaţia despre respectivul incident s-a aflat abia acum, graţie a două interviuri date de Kövesi pentru siteurile news.ro şi republica.ro.
„Nu ştiu cît de secretă sau nesecretă este informaţia, dar în urmă cu un an şi jumătate mi-am rupt mîna şi am fost operată într-un spital public. Îmi fac analizele la fiecare şase luni, mă duc la spital public. Sînt în viaţă, bine-sănătoasă”, a spus Kövesi. Ea a completat: „Şi eu mă duc la doctor, şi eu îmi fac analizele o dată la şase luni. Şi eu am suferit o operaţie în România. Am avut mîna ruptă şi am fost operată în România, m-am dus la un spital din România cu toată încrederea. Faptul că se întîmplă infracţiuni de corupţie într-un spital sau un manager de spital este anchetat de DNA nu înseamnă că tot sistemul este la fel. Sînt probleme izolate, în care noi intervenim. Asta nu înseamnă că medicii în România nu sînt buni”.
În ambele interviuri, şefa DNA a făcut dezvăluirea într-un context bine determinat, vorbind despre nevoia încrederii în medicii români, în ciuda campaniei procurorilor din ultima perioadă. Kövesi a dezvăluit, deci, că şi-a rupt mîna, pentru că informaţia servea argumentaţiei, deci scopurilor sale. Aici e marea problemă, însă: cum se face că nimeni nu a suflat un cuvînt despre mîna ruptă la vremea respectivă? Cum se face că nu există nici cea mai măruntă relatare de presă, nici măcar pe surse? Să fim bine înţeleşi: de vreo doi ani încoace, Kövesi e cea mai urmărită şi mai comentată femeie din România. E omni-prezentă în presă, e asediată de jurnalişti şi, mai ales, trece pe lîngă grupul celor acreditaţi la DNA foarte des, în drum spre birou. Nici unul nu a observat, în perioada aproximativă decembrie 2014 – ianuarie/februarie 2015 că femeia avea mîna ruptă şi operată. Ciudată această scăpare. Cînd premierul Ponta a avut probleme la genunchi, mass-media a luat foc. Faptul că premierul s-a operat în Turcia nu a împiedicat fişa lui medicală să circule în presă, în facsimil. Ziariştii au făcut eforturi disperate să afle date inclusiv de la medicii turci, deşi nu era decît o ruptură de ligament ceva mai complicată, e drept. Medicii români care l+au tratat iniţial au fost hărţuiţi sistematic cu întrebări. S-a mers cu speculaţii pînă la a se afirma că premierul s-a tratat în spitalul familiei Erdogan în contra-partidă cu marea moschee etc. Şi alte figuri grele au păţit la fel, de la piciorul în ghips al lui Tăriceanu la hernia lui Băsescu, presa alocînd, de fiecare dată, spaţii uriaşe evenimentelor. Despre fostul preşedinte se făceau speculaţii doar pentru că bîţîia, uneori, din cap, în conferinţele de presă. La fel cum şi grimasele necontrolate ale adjunctului SRI, Florian Coldea, au fost amplu analizate. Exemplele sînt nenumărate. La Kövesi s-a rupt, brusc, „tradiţia”. S-a instaurat secretomania, ca să nu spunem de-a dreptul omerta. Oare de ce? S-a considerat că nu e benefic ca publicul să afle că „femeia de fier” a României – cea care bea lacrimi de corupt în loc de cafea, conform noului folclor – e, şi ea, om? Posibil. Deşi, dacă e vorba de speculaţii, noi am merge pe altă explicaţie. Dacă se afla, după prezidenţiale, că Laura Kövesi şi-a rupt mîna, presa ar fi făcut, ca de obicei, un întreg tămbălău, mai ales că începuturile de an aduc criză de subiecte, de obicei. Ori, era extrem de neproductiv ca subiectul DNA să apară în mass-media, în acea perioadă, cu amănunte despre accidentul suferit de Kövesi, cînd trebuiau promovate masiv, netulburate de nimic altceva, evenimente mult mai serioase ţinînd de aceeaşi instituţie. Cum ar fi debutul operaţiunii de hărţuire cu procurori a Elenei Udrea şi a familiei Ponta, aduşi la audieri exact în perioada ianuarie-februarie 2015, cînd şefa DNA se afla în recuperare. Să nu mai vorbim de gloriosul bilanţ al DNA, din februarie 2015, pe anul precedent, cînd se operaseră arestări de răsunet în plină campanie electorală, arestări care trebuia musai să fie prezentate în toată splendoarea lor. Ca să se ţină la secret mîna ruptă a procuroarei-şefe, probabil că s-au făcut eforturi deosebite, de la apelarea la serviciile unor medici „militarizaţi”, adică cei de la spitalul SRI ori Militar, pînă la comandamente transmise discret subalternilor şi majorităţii publicaţiilor. Acea majoritate care nu îndrăzneşte să o mai „deranjeze”, oricum, de multă vreme, pe şefa DNA altfel decît cu interviuri penibil-slugarnice. Un diavol ascuns într-un detaliu.
Şi o mostră despre ce înseamnă, în acest moment, statul de drept din România, în care puternicii zilei jonglează cum vor cu informaţiile. Un stat în care primul-ministru e pozat pe ascuns de te miri cine în Dubai, în Turcia, la Londra, la Miami ori pe vase de croazieră caraibiene, iar pozele sînt difuzate rapid pe net, dar în care preşedintele ţării dispare cu zilele, inclusiv în ziua votului, şi nimeni nu are habar pe unde.

Bogdan Tiberiu Iacob

COMENTARII DE LA CITITORI