Secvenţe literare (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

  • În Ardeal, prin etimologie populară, Waterloo a devenit Făţărlău.
  • ,,Cărţile nu se fac precum copiii, ci asemenea piramidelor, după un plan premeditat” (G. Călinescu)
  • Microscopul şi telescopul au sporit misterul cosmic. Horoscopul l-a spulberat.
  • Pentru tot ce-ai făcut, îţi doresc să ai parte, cît mai curînd, de avocat, de doctor şi de popă.
  • Constantin Gane (1885-1962) a fost un scriitor de o rară conştiinţă morală. A scris: ,,Amintirile unui coleric” (campania din 1913), ,,Prin viroage şi coclauri” (războiul din 1916-1918), ,,Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, ,,Monografia lui P.P. Carp”. A murit în puşcăriile comuniste.
  • ,,Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu”. (Socrate)
  • Dom’ Nelu s-a pomenit cu nişte neamuri sosite în musafirlîc.
  • Rasputin îşi muia degetul în sos, ca să i-l lingă Ţarina.
  • Altă etimologie: tîrtan < ger. Untertan = supus.
  • ,,Carol al II-lea, sau Cărluţă, primul Hohenzollern născut în România, e, cu siguranţă, român, din moment ce înjură şi face datorii” (Carol I)
  • Figuri de stil mai puţin cunoscute şi care, folosite aiurea, au devenit greşeli de limbă pe la televizor:

1) Figuri ale belşugului

Proteza (adăugarea unei vocale la începutul cuvîntului): aista – ista, alăută – lăută

Epiteza (adăugarea unui element neetimologic la sfîrşitul unui cuvînt): ,,N-am venitără la voi”.

2) Figurile reflecţiei

Epifonemul (adăugarea unei exclamaţii la sfîrşitul unui cuvînt): ,,Şi te-ai dus, dulce minune,/ Şi-a murit iubirea noastră,/ Floare-albastră! Floare-albastră!/ Totuşi este trist în lume!”

3) Figurile de cuvinte (tropi)

Litota (atenuare intenţionată, opusă oarecum hiperbolei): ,,Zăboveşte un minut, o secundă”.

Catacreza (înlocuirea improprie a unui cuvînt cu altul, aparţinînd altei realităţi): ,,Umerii obrajilor”, ,,Cotul rîului” (a nu se confunda cu personificarea).

Antonomaza (înlocuirea unui nume cu epitetul care îl însoţeşte): ,,Vasile Alecsandri, bardul de la Mirceşti”.

4) Figuri gramaticale

Hiperbatul (adaos final, care surprinde): ,,Frumos bărbat, bogat, dar tîmpit”.

Silepsa (dezacordul intenţionat): ,,Aşa vrea muşchii mei”.

Anafora (repetarea unui cuvînt la începutul unui enunţ): ,,L-am văzut fără haine, fără pantofi şi fără umbrelă”.

Epifora (inversul anaforei): ,,Frumos sînt, bogat sînt, deştept sînt”.

Epanalepsa (reluarea locuţiunii de la începutul frazei – la sfîrşitul ei): ,,Din chaos, Doamne-am apărut/ Şi m-aş întoarce-n chaos”.

  • Continuă să facă ravagii exprimarea tîmpită ca şi, mai ales la televizor: ca şi ministru, ca şi fotbalist etc. Dacă şi Radu Banciu, pretins absolvent de filologie, la Cluj, se exprimă în halul ăsta, e foarte grav. La toţi nefericiţii ăştia le întindem o mînă de ajutor. În primul rînd că nu se începe propoziţia cu un adverb de comparaţie: ,,Ca şi mîncare de post, recomandăm…”. Topica Limbii Române recomandă să începem propoziţia cu subiectul, urmat de predicat: ,,Recomandăm să mîncăm pentru postul Crăciunului…”. În al doilea rînd, folosim formularea ca şi atunci cînd e vorba de comparaţie: ,,Hotoboc a împlinit 36 de ani, ca şi Florin Cernat”, sau ,,Ca şi odinioară, în zilele noastre lumea e credulă”. În sfîrşit, folosim ca şi într-o propoziţie cu nuanţă asociativă: ,,Dorise ca şi el să cîştige un premiu”. Sau: ,,Fata dorea ca şi iubitul ei să o urmeze”. În concluzie, una este să spui ,,Chelsea, ca şi cîştigătoare a Ligii Campionilor…” (total greşit), şi altceva: ,,Rapidiştii sînt ca şi retrogradaţi…” (iminent, inevitabil).
  • ,,La 1600 nu se ştia nimic despre conştiinţa naţională. De aceea Unirea lui Mihai Viteazul a durat doar două săptămîni. Abia generaţia paşoptistă, angajată pentru făurirea Statului Naţional Român, îl va recunoaşte pe Mihai ca pe un ilustru predecesor”. (Florin Constantiniu)
  • ,,Ar fi fost de aşteptat ca între un domn, patron al culturii şi al artei (Constantin Brâncoveanu), şi doi cărturari (stolnicul Constantin Cantacuzino şi Dimitrie Cantemir) să existe relaţii strînse, mai ales că erau şi rude. Însă, în loc să discute despre manuscrise şi ctitorii, cei 3 au fost în vrajbă. Stolnicul a urzit căderea nepotului Brâncoveanu, dar a sfîrşit şi el executat de turci, împreună cu fiul său, Ştefan Cantacuzino. La rîndu-i, Cantemir s-a bucurat de sfîrşitul tragic al Cantacuzinilor şi al lui Brâncoveanu”. (ibidem)
  • ,,Românii sînt sigurul popor latin care a păstrat legătura cu Roma (etnicon). Au rămas romani pentru că nu s-au putut despărţi de amintirea Romei”. (Nicolae Iorga)
  • Bătrînul poliţist avea o vorbă: pînă la autopsie, toţi cei de faţă sînt suspecţi.
  • Un om ca ăsta cum de n-a căzut în latrină, nu l-a călcat tramvaiul sau n-a căzut de la etaj încă din copilărie?
  • ,,Aţi crezut că ţara mea/ Doar pe voi v-aşteaptă/ Să-i daţi noime şi-ndrumări/ Cum făceaţi şi-n alte ţări,/ Unde, fără de noroc,/ Ţifra obştei stă în loc./ V-aţi ascuns şi numele/ Şi v-aţi luat pe unele/ De la foştii dintre noi,/ Mari bărbaţi, mai vechi, mai noi./ S-ar putea ca, într-un an,/ Să vă cheme Brâncovan,/ Vodă Ţepeş, ştiu şi eu?/ De mai rabdă Dumnezeu/ Pîngărind, escroci şi hoţi,/ Vreţi să treceţi de nepoţi/ Şi drept moştenitori/ Ai sfinţilor comori/ Alegîndu-i, dintre toţi,/ Pe cei care tac şi-s morţi./ Vă simţiţi la noi mai bine/ Ca-n hotarele străine,/ Dar, de-aveţi vreun drept la parte,/ Arătaţi-vă o carte,/ Vizele pe paşapoarte”. (Tudor Arghezi, în pamfletul ,,Giale şi Escu”)
  • Cînd era mică, Gina voia să se facă balerină, dar, nemaiavînd suflu, s-a făcut balenă.
  • Meditaţi la acest oximoron: ,,Omul este un animal cu botul plin de sînge” (de un autor necunoscut) şi ,,Omul, ce minunat sună acest cuvînt!” (de Maxim Gorki)
  • Dacă aş avea vreo putere, aş lăsa să trăiască numai oamenii care pot contribui cu ceva la progresul omenirii. (Just!)
  • Einstein spunea că dacă ar exista o viteză mai mare ca viteza luminii, atunci ar fi posibilă întoarcerea timpului. Timpul ar deveni reversibil, am putea trăi în sens invers, am întineri şi chiar ne-am putea naşte încă o dată.
  • ,,De mortuis aut bene aut nihil” (Despre morţi ori vorbim de bine, ori nu vorbim deloc).
  • Pe cînd avea 70 de ani, Alexandru Averescu se îndrăgostise de Martha Bibescu.
  • O misiune urgentă stă în faţa românilor: să se împace cît mai degrabă cu Dumnezeu.
  • ,,Era tipul de om care bea ca să uite, şi bătea ca să se uşureze” (Panait Istrati)
  • Rostul nostru aici, pe Pămînt, este să ispăşim păcatele altora.
  • Românilor le-au fost luate credinţa, tradiţiile şi modelele. Aşa se explică de ce s-a ales praful de ei şi de ţara lor.
  • Cine munceşte n-are timp să se îmbogăţească. În schimb, se trăieşte mai bine din expediente, împrumuturi nerestituite, ţepe, tunuri, escrocherii, bugete aleatorii. (O altă explicaţie a dezastrului naţional)
  • Dicţionar literar (II)

A exceda = a întrece măsura; excedat (sufocat, enervat)

A se exhiba = a etala, a arăta ceva în public

Mizantrop = ursuz, neprietenos

Monocord = pe o singură coardă, inexpresiv, fără valoare

Parcimonios = zgîrcit

Peremptoriu = care nu poate fi tăgăduit

Pernicios = periculos, vătămător

Sfîrşit

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI