Sexul vinde bine! (7)

in Alte știri

 

 

Cu Jim Morrison lucrurile stăteau altfel. La el, segmentul de audienţă era format din femei, dar şi din bărbaţi. Nu există nici o îndoială că stilul lui foarte provocator le-a făcut pe femei să-i cumpere înregistrările, pentru a-i asculta vocea seducătoare şi a se îmbrînci la concerte pentru un loc mai bun, mai aproape de pulsul lui, de trupul său asudat. Infidelitatea a fost un subiect recurent în deceniile în care mass-media a fost orientată spre sex. Nimic, nici măcar un certificat de căsătorie nu a putut sta în calea lui James Bond cu Cosmo. Dar, în anii ’80, Hoollywood-ul a fost infidel acestui model, deşi circula un mesaj, care se vedea doar la suprafaţă. În filmul ,,Îmbrăcată pentru a ucide”, actriţa Angie Dickinson joacă rolul unei locuitoare foarte sofisticate din partea de Est a New York-ului, care, după cum o caracterizează un critic, ,,se plimbă prin New York pentru a face sex”. În ziua în care se petrece acţiunea principală din film, îi trimite pe soţul ei la birou şi pe fiul său la şcoală, după care îşi pune perlele şi se duce la Muzeul Metropolitan de Artă, pentru a gusta un pic de cultură. Atenţia îi este distrasă de la Monet şi Bonnard de privirile unui străin. Cei doi se înţeleg din priviri şi merg în apartamentul lui. ,,Atracţie fatală”, unul dintre filmele despre care s-a vorbit foarte mult, se concentrează asupra unei femei din Manhattan, cu apetitul sexual al lui Lady Chatterley. O editoare de carte interpretată de Glenn Close, o blondă, seduce un om de afaceri căsătorit. ,,La masa din restaurant, pare atît de înfometată de el, încît i se poate auzi stomacul ghiorţăind”, scria un critic. Michael Douglas joacă rolul unui tip care vrea să fie gustarea ei, în timp ce soţia şi fiica lui sînt în oraş. Înainte ca familia să se întoarcă, bărbatul găseşte timp pentru a se bucura de cîteva partide de sex sălbatic cu iubita sa. Mai mult decît o aventură de o noapte, dar mai puţin decît o relaţie, adulterul este foarte bine descris, în limbajul anilor ’80, ca ,,o relaţie de vară”. În ,,Fără scăpare”, dorinţa sexuală este mult mai variată. Ministrul Apărării, interpretat de Gene Hackman, este tipul bărbatului influent, care are nu numai o soţie devotată, dar şi o tînără şi frumoasă amantă, interpretată de Sean Young. Omul responsabil pentru securitatea Americii este fericit că poate să o ajute pe amanta lui, pentru ca aceasta să-şi ocupe tot timpul pregătindu-se de vizitele sale inoportune – dimineaţa, la prînz, sau noaptea. Dar cînd amanta se implică sentimental într-o relaţie cu un ofiţer de Marină, aranjamentul lor se destramă. Deşi cele 3 exemple de infidelitate variază ca durată şi intensitate, au aceleaşi caracteristici, în final comunicînd un mesaj clar legat de nestatornicie: toate cele 3 femei mor. Sortită unei morţi sîngeroase în ,,Îmbrăcată pentru a ucide”, împuşcată mortal în ,,Atracţie fatală”, sau împinsă de la balcon în ,,Fără scăpare”, femeile care au comis adulter ajung să moară. În contrast, cînd se aprind luminile în sala de cinema după scena finală, bărbaţii care înşelaseră, la rîndul lor, nu păţesc nimic. Pe scurt, conform mesajelor transmise de producătorii bărbaţi şi de regizorii care dominau industria filmului în anii ’80, la fel ca personajele masculine, mesajul pare să fie în regulă. Pentru telespectatorii şi cititorii Secolului XXI, acele 9 cuvinte spuse în 1980 ar putea părea blînde. Pînă la urmă, pe lîngă faptul că pantalonii pe care îi avea Brooke Shields erau frumoşi, trupul ei era acoperit, doar cîţiva centimetri din talie rămînînd goi. Cu toate acestea, o mare parte dintre publicaţii, de la ,,New York Times” la ,,Fortune” şi ,,People”, au fost de acord că reclama, de foarte puţine ori a fost caracterizată altfel decît „sexy”, sau „scandaloasă”. Reclama a stîrnit controverse şi din cauza trecutului modelului. Cu 3 ani înainte de a poza pentru reclama la jeanşi, îi şocase pe mulţi cinefili, apărînd, la vîrsta de 12 ani, în rolul unei prostituate, în ,,Pretty Baby”. Faptul că acum se arăta la televizor în aceeaşi postură – şi era încă minoră – i-a făcut pe critici să spună că este exploatată şi că imaginea ei este, după cum o numea ,,Washington Post”, „o reprezentare a pornografiei cu minori”. Bărbatul care a creat pantalonii a pus paie pe foc în această discuţie. Calvin Klein, creatorul unui stil lejer, care a adus lumea modei din New York la acelaşi nivel cu Parisul, a regizat reclama, numind campania „Feminista”. La puţin timp după ce a început să fie difuzată, a apărut la ,,Donahue”, unde şi-a apărat noua metodă de a vinde pantaloni. „Ce ar vrea oamenii să fac? Să-mi expun hainele pe umeraş? Sînt făcute pentru a fi purtate de oameni, aşa că am de gînd să le pun pe cel mai frumos trup pe care am să-l găsesc. Oamenii vor să vadă forme frumoase, trupuri, haine şi moduri noi de a le expune”, a declarat acesta. Klein a încheiat discursul cu o observaţie legată de jeanşii lui: „Cu cît sînt mai strîmţi, cu atît se vînd mai bine”. Şi nimeni nu putea nega faptul că tipul avea vînzări record. Cu un an înainte de apariţia reclamei, vînzările la jeanşi se ridicau la 65.000.000 de dolari. La un an după apariţia reclamei, acestea au crescut la 200.000.000. Mai tîrziu, nu a fost o surpriză cînd alte companii au adoptat moda reclamelor cu tentă sexuală.

(va urma)

RODGER STREITMATTER

COMENTARII DE LA CITITORI