Sexul vinde bine! (9)

in Alte știri

 

 

În general, mass-media trata subiectul homosexualilor destul de onest, dar nu întotdeauna. Un exemplu ar fi cel de la moartea lui Gianni Versace, în 1997. Cînd Poliţia a identificat trupul designerului, în Miami Beach, ca fiind a cincea victimă a unui homosexual pe nume Andrew Cunanan, jurnalişti ca Tom Brokaw, de la ştirile de noapte ale NBC, au spus că acesta este un „homosexual criminal”, ceea ce sugera că toate aceste crime erau legate de orientarea sexuală a lui Cunanan. ,,New York Post” a mers chiar mai departe, transformînd ştirea într-una care se intitula: „SIDA alimentează furia”. Articolul vorbea despre cum devenise Cunanan „un criminal homosexual în serie”, după ce aflase că era infestat cu virusul HIV. În cîteva zile, ziare respectabile precum ,,Miami Herald” şi ,,San Diego Union Tribute” scriau despre Cunanan că era bolnav de SIDA, deşi sursele acestei informaţii nu erau foarte clare. Abia după ce Cunanan s-a sinucis şi i s-a făcut autopsia, cititorii au aflat că, de fapt, nu fusese infestat cu acest virus. Programele de televiziune şi filmele arătau personaje homosexuale, însă era impus un standard cînd venea vorba despre sex. Nici unul dintre aceste filme nu arăta 2 bărbaţi sărutîndu-se, deşi două dintre scenarii vorbeau despre două relaţii de durată, făcîndu-i pe cei de la ,,Newsweek” să remarce că „sărutul între 2 bărbaţi duce la un eşec de box-office”. Acelaşi lucru se întîmpla şi în ,,Will şi Grace”, unde nici Will, nici personajul promiscuu Jack nu arătau afecţiune fizică pentru un bărbat, doar atunci cînd au protestat în această direcţie la televiziunea naţională. Singurii bărbaţi care au fost filmaţi într-un mod romantic au fost Pedro Zamora şi Sean Sasser – un semnal clar că, dacă barierele sexuale aveau să fie trecute, era posibil să nu se difuzeze pe posturile naţionale, ci doar pe canalele de cablu.

Celebrînd sexul extraconjugal (I)

În anii ’70, debutul unui program de televiziune, în care apărea un tînăr înnebunit după sex, pe nume Jack Tripper, care împărţea un apartament cu două tinere frumoase, a fost atît de controversat, încît a dus la crearea Federaţiei Naţionale pentru Decenţă, deşi tipul nu a intrat în patul nici uneia dintre colegele sale. În anii ’90, morala americanilor s-a schimbat dramatic – în parte din cauza mass-mediei – astfel că programele TV, filmele şi cîntecele despre tineri care se implicau în activităţi sexuale nu mai era un subiect de protest, indiferent dacă cei 2 erau albi, sau negri. A-l aduce pe actorul de comedie Martin Lawrence să joace în serialul săptămînal ,,Martin”, care a început să fie difuzat în 1992, a făcut parte din strategia celor de la Fox, pentru a distrage publicul afro-american de la celelalte posturi mari de televiziune. Se menţiona, de multe ori, în cadrul dialogului, activitatea personajului ca om de radio, dar subiectul se concentra mai mult pe viaţa lui personală şi a prietenei lui, Gina. Programul îi arăta pe cei 2 în pat – uneori unul în braţele celuilalt, alteori citind, sau uitîndu-se la televizor. Deşi Martin şi Gina au ajuns să se logodească, apoi să se căsătorească, aceste momente de încercare în relaţia lor au apărut după ce fuseseră implicaţi în relaţii intime. ,,Locuind singur”, care a început să fie difuzat la un an după ,,Martin”, se învîrtea în jurul a 4 femei de vreo 20 de ani, din New York, care împărţeau un apartament. Personajele aveau diverse joburi, dar subiectul principal se învîrtea tot în jurul vieţilor personale, punînd accent pe persoanele cu care se culcau. Primul episod a dat tonul acestor filme, concentrîndu-se pe aventura Reginei cu un bărbat foarte atrăgător. Chiar şi atunci cînd a aflat că acesta o minţise, el fiind, de fapt, însurat, ea a continuat să se culce cu el. Celelalte femei au, şi ele, o viaţă sexuală activă. Una dintre ele, Maxine, recunoaşte că este genul de femeie care „se gîndeşte la o aventură de o noapte ca la o relaţie pe termen lung”, fata lăudîndu-se cu faptul că se întîlneşte cu mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp, pe care îi folosea doar pentru sex. Dar, cel mai mare film cu negri din acea perioadă promova sexul extraconjugal. ,,Febra junglei” descrie povestea dintre un arhitect şi secretara acestuia. Cînd bărbatul, interpretat de Wesley Snipes, îi spune prietenului său cel mai bun că are ceva important să-i comunice, după care declară că îşi înşală nevasta, prietenul, interpretat de Spike Lee, îl bate pe spate şi îi zice: „Credeam că ai de gînd să îmi spui că vrei să pui o bombă, sau ceva de genul acesta”. ,,Cavalerul de onoare” prezintă un grup de prieteni, care se întîlnesc pentru a participa la nunta unor membri ai grupului. Cînd una dintre femei îi propune unui bărbat să facă sex înainte de venirea prietenei acestuia, a doua zi, el acceptă imediat.

(va urma)

RODGER STREITMATTER

COMENTARII DE LA CITITORI