Sexul vinde bine!

in Alte știri

 

Miami: depăşind limitele
Jim Morrison era deja beat cînd a ajuns la Sala Auditorium Dinner Key, la 1 martie 1969. A început prin a folosi cuvîntul „iubire“, dar toată lumea ştia că se referea la sex. „Iubiţi-vă fraţii, îmbrăţişaţi-i!“, s-a adresat el mulţimii. „Hei, vreau să văd puţină goliciune aici. Dezbrăcaţi-vă şi iubiţi-vă!“. Mulţi dintre cei prezenţi au făcut acest lucru, sute de bărbaţi şi femei şi-au dat jos cămăşile şi bluzele, după care au fost urmaţi de alte femei, acestea aruncîndu-şi pe scenă şi sutienele. Chiar în acest mediu, fără scrupule, spectatorii au fost uimiţi cînd Morrison a strigat un lucru care l-a urmărit timp de 2 ani: „Vreţi să-mi vedeţi cocoşelul?“. Întrebarea a fost atît de neaşteptată, încît cei care au fost acolo au amuţit. „Nu aţi venit aici numai pentru muzică, nu-i aşa?“. Spectatorii se uitau şi ascultau. Nu le venea să creadă ce aud. „Vreţi să-mi vedeţi cocoşelul, nu-i aşa? De asta aţi venit aici. Daaa!“. Nu se ştie exact ce s-a întîmplat. Unii dintre martori au spus, mai tîrziu, că Morrison şi-a luat cămaşa – fusese dezbrăcat pînă atunci – şi a început să o fluture pe deasupra, la fel ca un luptător de coridă. La un moment dat, a întrebat mulţimea: „Le vedeţi? Le-aţi văzut?“. Unii spun că şi-ar fi arătat organele genitale mulţimii; alţii – că doar a mimat că a făcut acest lucru, apoi a continuat să se plimbe pe scenă, arătînd spre tehnicieni şi spre ceilalţi membri ai trupei. Îşi mai aduc aminte că a îngenunchiat în faţa chitaristului Robby Krieger şi a simulat sexul oral. După terminarea concertului, Morrison a fost acuzat de „comportament lasciv în public, prin expunerea organelor genitale“. A urmat procesul infam din vara anului 1970, cînd privirile întregii ţări erau îndreptate spre Miami, în timp ce parada de martori oferea ştiri presei – întotdeauna pline de viaţă, adeseori încîntătoare -, genul de ştiri pe care oamenii le citesc cu plăcere şi despre care vorbesc. Mult mai distrugătoare decît deciziile, care în final l-au adus la mîna juriului şi a judecătorului, au fost cele luate de arbitrii naţionali ai bunului gust. După cum afirma, pe scurt, unul dintre biografii lui Morrison, „Establishment-ul a considerat că a mers prea departe“. Cei de la The Doors aveau programat un turneu care cuprindea 20 de oraşe, la o săptămînă după cel din Miami, dar, cînd solistul a fost arestat, oficialii din diferite oraşe au început să anuleze concertele. În cîteva zile, 16 state interziseseră apariţia trupei, nu numai pentru acel turneu, ci pentru totdeauna. După cum a declarat clăparul Ray Manzarek, „rahatul a lovit direct în fani. De atunci, nu a mai fost niciodată la fel“. Au existat şi alte repercusiuni. Sute de staţii radio din toată ţara, din teama de nu fi catalogate drept indecente dacă îl difuzau pe Morrison, au încetat să mai transmită cîntecele trupei. Aproape de casă, arestarea din Miami a deteriorat grav dinamica internă a grupului. Ceilalţi 3 componenţi erau supăraţi din cauza comportamentului extravagant al solistului lor, lucru care îi împiedica să mai cînte şi să îşi cîştige banii din concerte. Prăpastia dintre el şi restul trupei s-a căscat şi mai mult atunci cînd trupa a fost invitată să cînte la un mare concert în aer liber, în Munţii Catskill, în august 1969. Trei dintre membrii trupei vedeau acest concert ca pe o şansă de redresare şi de recîştigare a reputaţiei, dar lui Morrison nu îi plăcea să cînte afară. Refuzul lui de a participa a însemnat că trupa nu a apărut la cel mai mare eveniment muzical din epocă: Woodstock. Condamnarea din cauza expunerii sale şi certurile care au urmat l-au făcut pe Morrison să intre în depresie. S-a îngrăşat, a încetat să se mai preocupe de păr, şi-a lăsat barba să crească, la fel ca în zilele de succes, pe vremea cînd le făcea pe tinerele fete să tremure. Se spăla foarte rar şi, uneori, purta aceleaşi haine săptămîni întregi. Componenţii trupei The Doors se întorceau foarte rar pe scenă, sau în studioul de înregistrări, iar multe dintre piese şi concerte au avut succes. Cu toate acestea, muzica lor nu mai era de calitate, trupa suferind enorm după decăderea lor. De exemplu, în timpul unui concert în Seattle, un spectator a aruncat pe scenă un pahar din hîrtie, arătîndu-i lui Morrison că ar trebui să simuleze, înspre public, că se masturbează. Mulţi oameni din sală, amuzaţi de omul al cărui sex-appeal era ascuns de kilogramele în plus şi de părul de pe faţă, au plecat de la concert. După ce s-a terminat procesul şi a făcut recurs, Morrison s-a mutat la Paris cu Pam Courson, în martie 1971, sperînd că schimbarea de peisaj o să-i aducă stabilitate în viaţă. Au închiriat un apartament, iar el a reuşit să mai slăbească şi s-a bărbierit. Amîndoi au continuat să abuzeze de corpul lor, fiecare cu drogul său: alcool pentru el şi heroină pentru ea.
(va urma)
RODGER STREITMATTER

COMENTARII DE LA CITITORI