Sfaturi pentru creştinii ortodocşi înaintea Sărbătorii Naşterii Domnului

in Pagină creştină

Interviu cu Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru Parohul Bisericii

Sfîntul Gheorghe Nou din Bucureşti, situată la Kilometrul Zero al României –

* Întrebare: Au mai rămas cîteva zile pînă la Sărbătoarea Naşterii Domnului, ce-ar trebui să ştie creştinii?

* Răspuns: Trăim într-o lume în care consumismul şi fenomenul comercial-mercantil sufocă, în mare măsură, adevăratul şi sublimul sens al praznicului Naşterii în trup a Domnului Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Firea înaltă şi eternă a acestei imense sărbători creştine poate fi umbrită de necunoaşterea sensului profund spiritual al sărbătorilor creştine în general, şi al acestui mărit praznic al Crăciunului în special. Ziua de Crăciun nu este ziua de naştere a lui Moş Crăciun, cum, în mod superficial şi dureros-hazliu, ar putea crede cineva, ci este ziua de naştere a lui Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt! Este TAINA TAINELOR şi IUBIREA IUBIRILOR, respectul nemărginit şi infinit al Creatorului pentru oameni. Naşterea lui Dumnezeu pe pămînt, prin Fiul Său, ne dezvăluie propria noastră identitate, importanţa pe care o avem pentru Dumnezeu noi, oamenii, cei care purtăm splendidul Chip şi asemănare a Sa (Cf. Facere 1, 26). Dumnezeu îşi asumă umanitatea întreagă şi deplină, printr-un Vas Ales şi Curat, Mama lui Dumnezeu Cel Întrupat, de-a pururi Fecioara Maria, făcîndu-se, astfel, ea însăşi Născătoare de Dumnezeu. Astfel, omul primeşte îndumnezeirea prin asumarea întregii umanităţi de către Mesia, coborît în chip chenotic între şi pentru oameni. Motivul pentru care s-a născut pe pămînt Cel care a făcut Cerul şi pămîntul, lumea şi toate cîte sînt în ea este IUBIREA NESFÎRŞITĂ şi NECONDIŢIONATĂ a lui Dumnezeu Cel Unic, în Sfînta Treime slăvit, pentru cununa creaţiei Sale: OMUL. Să cinstim, cunoscînd importanţa şi înălţimea duhovnicească a praznicului ce stă să vină, Naşterea Mîntuitorului, în consens cu chemarea cea sfîntă a Domnului nostru Isus Christos. În această perioadă, înteţind postul şi rugăciunea, căutaţi-vă duhovnicii pentru a vă mărturisi şi despovăra de negura păcatelor, iar în felul acesta să puteţi fi primitori cu chip frumos şi luminos al Sfintei şi dumnezeieştii Împărtăşanii cu Trupul şi Sîngele Mîntuitorului.

* Întrebare: Sărbătoarea Crăciunului este, pentru majoritatea românilor, un prilej de a organiza o nouă petrecere. Dar participarea la sfintele slujbe, cît de importantă este?

* Răspuns: „Cultul“ divertismentului ne iroseşte aproape toate clipele pe care le mai avem la dispoziţie pentru reflecţia cu privire la noi înşine, la sufletul nostru. Uităm cine sîntem şi care ne este rostul pe pămîntul acesta. Sărbătorile trebuie să fie un bun prilej de reflecţie, de introspecţie, dar şi de bucurie. Agapa (masa) la care se reunesc în zi de sărbătoare familia şi cei dragi trebuie să fie precedată de participarea la o altă agapă, pentru suflet, la sfînta şi dumnezeiasca liturghie, deoarece şi sufletul are nevoie de hrana lui… Înţelegem prin aceasta că masa de Crăciun este un prilej de comuniune, iubire şi bucurie deplină, nu de îmbuibare a pîntecelui, beţie şi destrăbălare. Sfînta şi dumnezeiasca liturghie ne aşteaptă, aşadar, cu atît mai mult în această perioadă plină de sfinţenie, să ne adape sufletele cu lumina neînserată a Duhului Sfînt! Important este să nu uităm un lucru esenţial: Sărbătoarea Naşterii Domnului ce va să fie găseşte, din păcate, pe mulţi din fraţii şi surorile noastre bolnavi, singuri, deprimaţi şi necăjiţi, copii fără pîine pe masă, bătrîni săraci şi abandonaţi, şi lista poate continua. Acolo este şi Domnul nostru Isus Christos, unde suferinţa este mai mare… Noi ce facem pentru ei? Chipul lor suferind este chipul Mîntuitorului, care ne cheamă să le alinăm durerea… Faceţi-vă plăcuţi lui Dumnezeu prin fapte bune şi veţi avea comoară în Cer!

* Întrebare: Biserica în care slujiţi cum se pregăteşte pentru primirea Crăciunului?

* Răspuns: Lăcaşul unde am privilegiul să slujesc, Biserica Sfîntul Gheorghe Nou de la Kilometrul Zero al României, este ctitoria celui mai mare martir creştin al României şi al Europei creştine, Sfîntul Martir şi Voievod Constantin Brâncoveanu. În zilele care au mai rămas pînă la Crăciun, preoţii duhovnici vor fi, zilnic, în sfîntul lăcaş aşteptînd fiii duhovniceşti pentru spovedanie şi împărtăşanie, dar şi pentru săvîrşirea sfintelor slujbe rînduite în această perioadă.

* Întrebare: Ce consideraţi că ar trebui să ceară românii de la Dumnezeu atunci cînd vin la sfintele slujbe sau în rugăciunile lor particulare?

* Răspuns: Mai întîi, cele ale sufletului, apoi celelalte, ale lumii. Trebuie să ştim, însă, ce Îi cerem lui Dumnezeu… „Toate îmi sînt îngăduite, dar nu toate de folos“, ne învaţă dumnezeiescul Apostol Pavel, în epistola către Corinteni. Iar Mîntuitorul ne întreabă: „Ce-i va folosi omului, dacă va cîştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?“ (Matei 16,26). Să luăm aminte!

* Întrebare: Cum s-a schimbat Poporul Român în ultimii 25 de ani? Sîntem noi, românii, mai credincioşi acum?

* Răspuns: Slujesc Lui Dumnezeu la sfîntul altar după anul de graţie 1989. Putem observa, însă, printr-un simplu recurs la Istoria recentă a Poporului Român, că acesta a trecut prin perioada comunismului de tip bolşevic rămînînd cu răni adînci datorate luptei ateiste împotriva credinţei. Ei au ucis mulţi români (preoţi şi credincioşi) pentru convingerile lor creştine… Sufletele, însă, nu au reuşit să le ucidă! Credinţa a rămas, iar Biserica lui Dumnezeu a ieşit triumfătoare din ghearele fiarei nemiloase. Mîntuitorul Isus Christos ne învaţă tocmai acest lucru: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul“ (Matei 10, 18). Din păcate, în vremurile acestea, constatăm, cu durere, cum ateismul de tip nou încercă să ucidă sufletele multora pentru a le duce în rîpa morţii veşnice… Caută cu tot dinadinsul să-L dea afară pe Isus dintr-o societate care tinde spre secularizare. Ni se spune că statul este unul laic, nu creştin! O imensă minciună… Statele Europei au temelie şi identitate creştină. Filozoful creştin Petre Ţuţea spunea că dacă Europa n-ar fi fost creştină, europenii s-ar fi uitat şi acum printre crăci… Aşadar, civilizaţa Europei o datorăm creştinismului. Imaginaţi-vă o Europă islamică, spre exemplu (cu tot respectul pentru credincioşii musulmani) şi veţi înţelege mult mai mult…

Vă urez ca Naşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru să vă găsească pe toţi cu inimile pline de dragoste creştină, căci Sfîntul Ioan ne încredinţează: „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire…“ (1 Ioan 4, 8).

COMENTARII DE LA CITITORI