Sfidătoarea bogăţie a şeicilor din Emiratele Arabe

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Megaproiectele sînt din nou în vogă. Şeicul Mo a aprobat planurile pentru Mohammed bin Rashid City, un oraş în oraş, care poartă numele singurului conducător. Aici se vor afla 100 de hoteluri, un parc tematic al Universal Studios şi – de parcă nu ar fi avut destule – cel mai mare shopping mall din lume care, fireşte, se va numi ,,Mall of the World“. În cele din urmă, acesta va eclipsa ,,Dubai Mall“ care, în 2012, a fost vizitat de 65 de milioane de oameni, devenind cea mai populară destinaţie turistică de pe glob. Este proiectată încă o jumătate de duzină de parcuri tematice. Unul dintre acestea va fi o replică a Taj Mahal-ului, de 4 ori mai mare decît originalul. A fost reluat şi proiectul original ,,Tourism Vision 2020“, conceput în anii de boom economic, menit să dubleze numărul de vizitatori la 20 de milioane, pînă în 2020. Noul Aeroport ,,Maktoum International“, dotat cu 5 piste, va tripla capacitatea aeriană. El face parte dintr-un proiect şi mai amplu, ,,Dubai World Centre“, conceput ca „aerotropolis“, care să includă servicii aeriene, manufacturare, amenajări de spaţii comerciale şi rezidenţiale, în colaborare cu Jebel Ali, cel mai activ centru portuar între Singapore şi Europa. Moderaţia a durat puţin; flexibilitatea continuă să uimească.
Şeicul Mo a trebuit să mai iasă dintr-un impas, de data aceasta, unul cît se poate de personal, afectînd inima sistemului său atît de complicat: şi anume acela de a-şi gestiona reputaţia. În aprilie 2013, British Horseracing Auhority a dezvăluit faptul că 11 cai de care avea grijă Mahmood al-Zarooni, antrenorul lui preferat, fuseseră depistaţi pozitiv cu steroizi anabolizanţi. Celor 11 cai li s-a interzis să participe la curse, şi al-Zarooni a fost sancţionat disciplinar. Animalele proveneau din faimosul grajd Godolphin, cu cai pur-sînge, proprietatea privată a familiei Maktoum. Ei au fost aduşi, peste iarnă, în Dubai, apoi trimişi la Newmarket, în timpul sezonului estival european. Şeicul Mo a declarat că este „consternat şi furios“ şi că va „închide“ grajdurile în urma acuzării lui al-Zarooni. Incidentul, descris drept „cel mai mare scandal de dopaj din istoria curselor de cai“, a fost extrem de jenant pentru proprietar, care a încercat imediat să se distanţeze de ceea ce se petrecea în grajdul său: „Am mulţi antrenori şi, dacă unul din ei face un pas greşit, mă înţelegeţi…, ei (autoritatea hipică) îi dau 8 ani, eu îl condamn pe viaţă. Basta“.
Scandalul a lovit în miezul tuturor planurilor sale. Şeicul Mohammed preluase puterea de la tatăl lui, transformînd deşertul din jur într-un centru global pentru finanţe, proprietăţi şi aviaţie. Aşezase Dubai pe harta lumii ca oraş celebru pentru proiectele de construcţie, în egală măsură ridicole şi uluitoare, pentru decadenţa şi banii cîştigaţi într-o clipită. Dar, el îşi dorea, cu ardoare, mai mult decît atît, iar banii îi puteau fi de folos, însă nu îi puteau garanta că va obţine răsplata supremă – respectul internaţional. Şeicul era atent, în permanenţă, la orice ar fi putut să-i stea în cale în atingerea scopului.
Conducătorii din Dubai, Abu Dhabi şi Qatar nu au avut niciodată nevoie să cîştige bani. Au moştenit bogăţie sub forma rezervelor de petrol, de care s-au folosit ca să ajungă în vîrful reţelelor financiare, sociale, culturale şi politice ale lumii. În ciuda dramei financiare grave cu care s-a confruntat la un moment dat, Dubai a demonstrat că bogaţii pot prelungi efectele unui boom iniţial, diversificîndu-şi activele şi afacerile. În ciuda întîrzierilor legate de noua superstructură destinată artelor din Abu Dhabi şi a problemelor provocate de extravaganţele fotbalistice din Qatar, cei doi lideri şi-au atins ţelul de a transforma oraşele-stat în actori globali.
Profesorul Abdul Khaleq Abdulla, de la Universitatea Emiratelor Arabe, sintetizează proiectele lor: „Statul ca brand şi oraşul ca brand, la fel cum se întîmplă cu un produs sau cu o companie avînd propriul brand, reprezintă un fenomen firesc. În Era globalizării, nu există nici o diferenţă între produs, stat, comercializare, oraş, culturi şi servicii. Suprafaţa, în zilele şi în epoca noastră, este tot atît de importantă ca şi conţinutul. La fel ca predecesorii lor din istorie, aceşti şeici şi-au construit centre ale puterii după chipul şi asemănarea lor. Imperiile lor, guvernate după modele corporatiste, pot avea o scară diferită, dar se inspiră dintr-un model familiar“.
Sfîrşit
JOHN KAMPFNER

COMENTARII DE LA CITITORI