Sfidătoarea bogăţie a şeicilor din Emiratele Arabe (9)

in Alte știri

 

Multe dintre proiectele regionale de construcţie au fost întrerupte sau anulate, lăsînd în urmă un şir de blocuri-turn ridicate pe jumătate, la periferia din Dubai pînă departe, în zona dominată de nisipuri. Din cauza vînzărilor disperate, preţurile proprietăţilor au scăzut cu 60%. Comunitatea de expatriaţi a intrat în panică. Mii de străini şi-au pierdut locurile de muncă şi vizele obţinute în acest scop şi, potrivit legii, li s-a cerut să părăsească ţara într-o lună. Alţii au fost şi mai dur loviţi, intrînd în situaţie de capital negativ şi acumulînd datorii. Cînd rămîi în urmă cu plăţile, poţi fi pedepsit cu închisoarea. Parcările aeroporturilor s-au umplut de Porsche-uri cumpărate în rate, care fuseseră părăsite, cu cheile în contact şi cu bilete lipite pe parbriz, în care proprietarii panicaţi prezentau scuze pentru faptul că nu achitaseră plăţile.

Emiratul Dubai a început să fie criticat de presa internaţională, aşa cum nu se mai întîmplase niciodată. Pe măsură ce criza se adîncea, şeicul Mo a încercat să dea asigurări investitorilor internaţionali şi, fiind tot mai iritat de reacţiile din presă, le-a recomandat unor jurnalişti critici să-şi „ţină gura“. În Dubai a intrat în funcţiune, în 2009, un departament de PR (relaţii publice), cu rolul „de a menţine şi a promova imaginea emiratului prin informaţii adecvate şi exacte, puse la dispoziţia presei locale şi internaţionale“. Denumit, neoficial, „Brand Dubai“, acesta a fost prezentat ca o încercare de creştere a credibilităţii şi transparenţei faţă de investitori. În realitate, departamentul respectiv oficializa intensiva gestionare a imaginii proprii, practicată de şeicul Mo de cînd preluase puterea.

Şeicul Mohammed a trebuit să se ducă smerit la vărul lui mai în vîrstă, şeicul Khalifa, din Abu Dhabi, care i-a dat 10 miliarde de dolari, ajutînd emiratul Dubai să scape de ameninţarea falimentului. În 2010, datoria a fost reeşalonată. Dar Dubai a fost la un pas de catastrofă. Iar Abu Dhabi îşi asumase un risc, unul calculat, bazîndu-se pe faptul că miliardele strînse în fondul său suveran vor garanta indirect împrumutul. În semn de recunoştinţă, şeicul Mo a redenumit turnul ,,Burj Dubai“, cel mai măreţ dintre toţi zgîrie-norii emiratului, ,,Burj Khalifa“, chiar în ziua inaugurării. Sînt cele mai scumpe drepturi de denumire comercială cunoscute în lume. De sub strălucirea falsă a unui gest fratern, răzbătea, însă, umilinţa. Şeicul Mohammed fusese profund atins în amorul propriu. Şi nu era o simplă chestiune de hybris. Imaginea şeicului Mohammed simboliza, ba chiar mai mult, se confunda cu business-ul din Dubai. După acest bailout (sprijin pentru evitarea unei grave situaţii financiare), lumea a înţeles limpede cine deţinea puterea – şi banii.

Dubai şi Abu Dhabi sînt, de departe, cele mai importante emirate din cele 7 care alcătuiesc Emiratele Arabe Unite. Aducînd cea mai mare contribuţie, Abu Dhabi deţine de drept preşedinţia federaţiei. Stereotipul este următorul: Dubai joacă rolul negustorului de zorzoane, în vreme ce Abu Dhabi rămîne mai prudent şi mai studios, concentrîndu-se mai mult pe construirea de galerii de artă şi de universităţi decît pe case de prost-gust pentru fotbalişti. Totuşi, această diferenţă în privinţa priorităţilor este supraestimată. Şi Khalifa are o slăbiciune pentru super-yachturi, hoteluri de 7 stele şi cluburi de fotbal – să nu uităm că Mansour bin Zayed bin Sultan Al-Nahyan, frate vitreg şi viceprim-ministru al său, a cumpărat, în 2008, Manchester City, echipă de Premier League.

(va urma)

JOHN KAMPFNER

COMENTARII DE LA CITITORI